10,995 matches
-
pas amenințător În sală și strigă la mine că nu am respectat promisiunile inițiale. „Cum e posibil să bagi un Înger În camera lui Faust? |sta nu-i realism, asta-i batjocură. O să râdă lumea În sală.“ Contextul În care inventasem apariția Îngerului era, pe scurt, următorul: când Mefisto intră În cabinetul de lucru al lui Faust, e Însoțit de cinci asistenți, inventați de Niky și de mine, care, la fel ca În kabuki, Îl ajută pe Mefisto cu recuzita și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
camera lui Faust? |sta nu-i realism, asta-i batjocură. O să râdă lumea În sală.“ Contextul În care inventasem apariția Îngerului era, pe scurt, următorul: când Mefisto intră În cabinetul de lucru al lui Faust, e Însoțit de cinci asistenți, inventați de Niky și de mine, care, la fel ca În kabuki, Îl ajută pe Mefisto cu recuzita și schimbările de costum, Mefisto fiind la noi un cameleon care poartă diverse măști și identități. În clipa semnării contractului, mâna lui Faust
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
asistat la ceremonii tribale unde tot satul dansa În cerc, o acțiune percepută ca necesară pentru sănătatea comunității. Cu mii de ani În urmă, În India, preoții, neștiind cum să transmită credincioșilor de rând Înțelegerea abstractă a cărților sacre, au inventat dansul și cântecul pentru a face mesajul divin accesibil. De aici originea teatrului. În Grecia antică, În imensele amfiteatre, oamenii se adresau zeilor și intrau În relație cu ei pentru a Înțelege și a servi mai bine viața, iar În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a Întors seara aducându-mi („ceva mai bun decât fluturii tăi de varză“) un banal fluture de noapte Urania montat În ghips. „Cum m-ai Îmbrățișat și cum ai mai dansat de bucurie!“ exclama ea zeci ani mai târziu, În timp ce inventa un trecut nou-nouț. Medicul nostru de țară, căruia i-am lăsat pupele unui fluture de noapte rar, când am plecat Într-o călătorie În străinătate, mi-a scris că totul mergea minunat; dar În realitate, un șoarece ronțăise prețioasele pupe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
remarcabila măsură pedagogică de a sugera ca el și cu mine să ne punem mănușile de box ca să ne antrenăm puțin. Cu această ocazie Îmi dădea un pumn În față cu o precizie dureroasă. Deși preferam această pedeapsă, acelor pensums inventate de Mademoiselle care-mi Înțepeneau mâna, de pildă să copiez de două sute de ori proverbul Qui aime bien, châtie bien, nu l-am regretat pe bravul om când a plecat după o furtunoasă ședere de o lună. Apoi a venit
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Londra) de fetițe aflate à l’âge le plus tendre (vnejneișem vozraste), adică de la opt la doisprezece ani, care erau sacrificate unor desfrânați („slastoliubtsam“). În același eseu manifestă o atitudine foarte liberală și „modernă“ față de diverse practici anormale, printre altele, inventând un cuvânt rusesc adecvat pentru „homosexual“: ravnopolîi. Ar fi imposibil să consemnăm efectiv miile de articole publicate de tata În diverse periodice ca Rech sau Pravo. Într-un capitol ulterior mă refer la cartea sa de interes istoric, despre o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sat, În 1916, și (precum Maurice Gerald și comandantul Henry Pointdexer) am schimbat hainele Între noi - Iuri poartă pantalonii mei albi sport și cravata cu dungi. În scurtul răstimp de o săptămână al șederii lui la noi În acel an, inventasem o ciudată distracție pe care n-am descris-o nicăieri. În mijlocul unui mic teren circular de joacă, În fundul grădinii, exista un leagăn Înconjurat de iasomie. Am ajustat frânghiile În așa fel Încât scândura verde a leagănului să poată trece cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ani și cu care a făcut dragoste doi ani mai târziu. Mă temeam că prin comparație ar fi părut lipsit de interes să-i povestesc despre tovarășele mele de joacă de la mare, dar nu mai țin minte ce substitut am inventat pe măsura idilei lui. Totuși cam În aceeași perioadă mi-a ieșit În cale o aventură romantică adevărată. Acum voi face un lucru foarte dificil, un fel de dublu salt mortal cu balans velș (bătrânii acrobați știu la ce mă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Cred că prin clasa a VII-a (se trecuse deja la numerotarea sovietică a claselor), în marea curte a școlii, vreme de câteva luni, în pauze și, mai ales, după ore, n-am jucat altceva decât „cap”. Nu știu cine l-a inventat, dar sigur e că nimeni nu l-ar fi putut inventa fără „terenul” acela gata pregătit dintre cei doi pereți orbi perfect paraleli, aflați la o mică distanță unul de altul și formând, în vastul perimetru al incintei școlare, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
numerotarea sovietică a claselor), în marea curte a școlii, vreme de câteva luni, în pauze și, mai ales, după ore, n-am jucat altceva decât „cap”. Nu știu cine l-a inventat, dar sigur e că nimeni nu l-ar fi putut inventa fără „terenul” acela gata pregătit dintre cei doi pereți orbi perfect paraleli, aflați la o mică distanță unul de altul și formând, în vastul perimetru al incintei școlare, un fel de „trecătoare”, un tunel cu partea de deasupra smulsă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nu numai un mare bețiv, dar și un bețiv fudul; avea o părere extraordinar de bună despre sine; chiar și când se ducea la veceu părea plin de importanță, traversând curtea cu un mers energic și arogant; ce merite își inventa acest Napoleon al calapodului, care până la urmă a murit de ciroză, nu știu. Undeva, într-o aripă a clădirii, în mici cămăruțe, la care ajungeai pe o scară pe care nu am urcat-o niciodată, locuia o femeie de vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
existenței lui Dumnezeu. * În 1915-1916, deci în plină desfășurare a primului război mondial, Serghei Esenin scrie câteva din poeziile sale despre animale: Vaca, Cântecul cățelei, Vulpea... Păcătuind prin evazionism, s-ar fi spus în limbajul proletcultismului ce încă nu fusese inventat, întorcându-și fața de la măcelul în toi pe fronturile care brăzdau Europa. Demonstrând, de fapt, cu geniul său uimitor, de o prospețime matinală și totodată bolnav, blestemat, că suferința e una și indivizibilă. Că prețul, valoarea ei sunt aceleași, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
într-o noapte eroul se trezește din somn simțind cum întreaga casă, smulsă de puhoaie din temelii, se leagănă ca o barcă (arcă). În smerenia insignifianței sale fusese ales să fie un al doilea Noe. * Ciudatul V.M. pretinde că a inventat o nouă specie de proză, „pentru mileniul trei”, cum se zice acum, pentru cetățeanul turmentat de audio-vizual și de calculatoare, fără timp de lectură. „Ni s-a tot spus că cititorul trebuie scos din inerție, obligat să colaboreze cu autorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și care a apărut cam o dată cu taylorismul și ca un efect al acestuia, implică faptul că o parte însemnată a timpului, deci a vieții oamenilor, nu e liberă, iar pe cealaltă se grăbesc s-o „omoare”, scop în care se inventă și proliferează pe scară din ce în ce mai mare divertismente standardizate. Paraziții sociali al căror timp e în întregime „liber” îl... „omoară” în întregime, ceea ce înseamnă în definitiv că și anulează totalmente existența (or, între inși cu existențe nule nu se pot întemeia
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și aceeași structură supersensibilă a nervilor. Se pot naște prin cap, hibrizi ai viselor diurne. Trăiesc o viață dublă cu mortul meu. „Trecutul” din textele lui René adresate mie mă umple de o energie fără nume. Trăiesc în plină literatură: inventez viața începând cu moartea, adică de la sfârșit la început. O trăire în care nu se contează pe viitor, pentru că el de fapt nici nu există, fiind o ficțiune din serpentinele misterioase din trecut. Un scriitor nu scrie, în fond, despre
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
efort chiar nebunia (care nu face rău nimănui!), dar exersând disciplina ca pe o datorie sacră. Pentru a „păcăli” spiritul meu vagabond, plin de dorința de a se „zbengui” peste tot și a nu sta pe loc decât puțin, am inventat ca supliment, alături de alte „strategii”, mersul ambulatoriu prin cameră în timp ce scriu în gând, apoi repede pe hârtie. Și asta e atât de plăcut, pentru că textele scrise așa au vivacitate, ca și cum ar fi trăite intens. Disciplina prin studiul limbilor moarte, latina
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
senzualitate. Ileana (Mălăncioiu) și cu mine suntem invitate, în acest an, la Festivalul de poezie din Visby. Mă bucur că Ileana va veni la Stockholm și va locui la mine, vom avea timp să vorbim, să improvizăm zilele și să inventăm atmosfera poetică în care ne-am cunoscut odată. Am visat deja, cum mi se întâmplă mereu când trebuie să particip la ceva important, că eram pe un vapor cu lume multă, vaporul mergea pe o roată imensă, și valurile se
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Am vorbit mult despre literatură și despre cartea mea trimisă la Bonnier. Teama mea a fost atenuată, într-un fel, de cuvintele ei bune - textul scris direct în suedeză nu poate fi considerat decât o „variantă” a limbii, o limbă „inventată” de mine pentru a mă exprima direct, din cauza presiunii exercitate de ființa limbii asupra mea. Am citit (în suedeză) o carte fascinantă, de fapt un eseu al lui Igor Stravinski, Poetică muzicală, sub formă de șase lecții. Muzica e în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
bârfa, alții abia așteaptă comentarea unui eșec sau un comentariu veninos cu privire la o prestație artistică. Și atunci au argumente: Ăsă mă duc să mai dau și bani pentru a vedeaă Și urmează exagerările pe care fantezia omului mic le poate inventa, descurajând interlocutorii. În aceste condiții, mă simt dator să comunic cititorului faptul că am ocolit unele neîmpliniri care oricând pot apărea într-un spectacol. Fiind permanent în interiorul Operei, aș fi putut fi acuzat că pledez pro domo. Era și acesta
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
încântat mai ales că savoarea povestirilor și glumelor lui Elenescu mi-au asigurat un succes, nu datorită mie care nu aveam nici un merit, ci a interlocutorului. Nu vreau să lungesc mai mult acest cuvânt (pe care îl simt, nu-l inventez, îl simt), în raport cu domnul Zaborilă și îl consider fără nici un fel de disimulare de orgolii sau altceva ca pe un confrate de breaslă, care are și acuitate privirii, judecata este întotdeauna dreaptă și mai ales, ceea ce m-a impresionat că
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
personal (în total 8 suflete), dar de majoră importanță, fiind vorba de o dictatură militară, câți mă păzeau și "informau"? Nu făceam nimic incorect, dar ce te faci cu "ochii albaștri" care, conform practicii "Cooperativei", atunci când nu aveau ce raporta inventau, conform celor spuse cândva de Giordano Bruno: Se non e vero e ben trovato (dacă nu e adevărat, este bine ticluit), deși și ticluirile lor erau în multe cazuri agramate și ilogic elaborate! Și altceva, legat de afirmațiile de mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
nici nu știți ce pierdeți!"). "Cisterna" mea nu a făcut explozie, din cele două cauze menționate, pentru că ziariștii pe care i-am însoțit erau profesioniști de înaltă calitate, cu lungi state de serviciu și nu s-ar fi pretat să "inventeze", așa cum o fac în zilele noastre mulți slujbași agramați ai mass-mediei, inventând și maculând de dragul "ratingului". Fără excepție, la înapoierea în țările lor, materialele publicate despre România au fost corecte, eu solicitându-le nu să scrie "frumos", ci "obiectiv" respectiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cele două cauze menționate, pentru că ziariștii pe care i-am însoțit erau profesioniști de înaltă calitate, cu lungi state de serviciu și nu s-ar fi pretat să "inventeze", așa cum o fac în zilele noastre mulți slujbași agramați ai mass-mediei, inventând și maculând de dragul "ratingului". Fără excepție, la înapoierea în țările lor, materialele publicate despre România au fost corecte, eu solicitându-le nu să scrie "frumos", ci "obiectiv" respectiv să păstreze "culorile nealterate" în general, dacă negru e negru, să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
mult cum îmi plăceau sirenele locomotivelor vechi, din anii premergători războiului. Atunci locomotivele nu avertizau, locomotivele de atunci te chemau undeva, oriunde, dincolo de oraș, dincolo de școală, spre libertate. În copilărie am crezut multă vreme că mașina și automobilul au fost inventate direct de Dumnezeu. A te duce la gară fără nici o treabă, era o distracție foarte apreciată. La gară veneau oameni necunoscuți, domni și doamne pe care nu îi mai văzusem, încât aceste personaje erau foarte interesante pentru noi, care ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
sunt de regulă. Nu totdeauna, totuși. Personalitatea morbidă, mai ales schizofrenică, se poate revela interesant tocmai prin distorsiunea artistică și prin licența logică. Iată un exemplu de poezie a unui schizofren paranoid: "Mare. Piatră. Amor. Frunze de ciocârlie. Vânt. Am inventat un motor Care m-a salvat de pământ. Carburant sum, esse, fuit Vorbe, adică energie. Sunt, nefiind, infinit. M-am înmulțit cu 1000". Exemplele pot continua: aceeași extravaganță, aceeași surprinzătoare disociație, caracterul criptic, nu lipsite de oarecare farmec. Proza acestor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]