9,213 matches
-
doar că seriozitatea ironistului se îndreaptă în altă direcție decît aceea a celor din jurul său. Ca atare, ironia poate fi o formă exterioară a humorului așa încît obținem următoarea schemă (în care semnul < înseamnă "mijoc" sau "expresie pentru"): (Seriozitatea < Glumă) = Ironia < Humor = (Glumă < Seriozitate) sau mai simplu: Seriozitate < Glumă < Seriozitate. Gluma sub care humoristul își ascunde seriozitatea constă atunci tocmai în folosirea ironiei. Ori mai simplu: în spatele glumei ascunse în seriozitate, în cazul ironiei, se află ascunsă, la rîndul ei, o
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
exterioară a humorului așa încît obținem următoarea schemă (în care semnul < înseamnă "mijoc" sau "expresie pentru"): (Seriozitatea < Glumă) = Ironia < Humor = (Glumă < Seriozitate) sau mai simplu: Seriozitate < Glumă < Seriozitate. Gluma sub care humoristul își ascunde seriozitatea constă atunci tocmai în folosirea ironiei. Ori mai simplu: în spatele glumei ascunse în seriozitate, în cazul ironiei, se află ascunsă, la rîndul ei, o seriozitate 37. În felul acesta, marea ironie, ca formă de afirmare a propriei personalități sau ca grijă educativă se preface în humor
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
înseamnă "mijoc" sau "expresie pentru"): (Seriozitatea < Glumă) = Ironia < Humor = (Glumă < Seriozitate) sau mai simplu: Seriozitate < Glumă < Seriozitate. Gluma sub care humoristul își ascunde seriozitatea constă atunci tocmai în folosirea ironiei. Ori mai simplu: în spatele glumei ascunse în seriozitate, în cazul ironiei, se află ascunsă, la rîndul ei, o seriozitate 37. În felul acesta, marea ironie, ca formă de afirmare a propriei personalități sau ca grijă educativă se preface în humor. Ne-am putea întreba de ce seriozitatea trebuie să-și afle, în
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Seriozitate < Glumă < Seriozitate. Gluma sub care humoristul își ascunde seriozitatea constă atunci tocmai în folosirea ironiei. Ori mai simplu: în spatele glumei ascunse în seriozitate, în cazul ironiei, se află ascunsă, la rîndul ei, o seriozitate 37. În felul acesta, marea ironie, ca formă de afirmare a propriei personalități sau ca grijă educativă se preface în humor. Ne-am putea întreba de ce seriozitatea trebuie să-și afle, în general, expresia în glumă. Fr. Schlegel (despre care Novalis spune, pe bună dreptate, că
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ca fiind atît de mare cît și mică, prietenoasă cu valorile și dușmănoasă față de ele, atît tragică cît și comică. Solger a descris cel dintîi humorul, în mod detaliat, ca pe o unitate între sentimentul comic și cel tragic, între ironie și entuziasm. El este cam oscilant în folosirea noțiunilor de ironie și humor. Descrie humorulîn modul cel mai deslușit, în dialogul său Ewin, după cum urmează: "Aici, tragicul și comicul se găsesc încă alături, nedespărțite... Totul se află în humor într-
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și dușmănoasă față de ele, atît tragică cît și comică. Solger a descris cel dintîi humorul, în mod detaliat, ca pe o unitate între sentimentul comic și cel tragic, între ironie și entuziasm. El este cam oscilant în folosirea noțiunilor de ironie și humor. Descrie humorulîn modul cel mai deslușit, în dialogul său Ewin, după cum urmează: "Aici, tragicul și comicul se găsesc încă alături, nedespărțite... Totul se află în humor într-o singură curgere și pretutindeni, întocmai ca în lumea obișnuită, contrariile
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
trona sublim deasupra zădărniciei; humoristul însă e dator să considere această nostalgie ca fiind cu mult mai valoroasă decît forma mărginită în care fantezia poate configura ceea ce este mai înalt (Erwin, p. 358)x. În lucrarea sa despre conceptul de ironie, Kierkegaard nu îngăduie acestui punct de vedere al lui Solger să-și intre în drepturi. El îl privește cu ochi teologico-hegelieni. În scrierea amintită (și în însemnările din aceeași vreme), Kierkegaard concepea raportul dintre ironie și humor ca pe o
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
lucrarea sa despre conceptul de ironie, Kierkegaard nu îngăduie acestui punct de vedere al lui Solger să-și intre în drepturi. El îl privește cu ochi teologico-hegelieni. În scrierea amintită (și în însemnările din aceeași vreme), Kierkegaard concepea raportul dintre ironie și humor ca pe o contradicție. Ironia trebuie să fie egoistă, aflîndu-se într-o continuă luptă cu lumea. Dimpotrivă, humorul trebuie să fie desprins de lume; el îi apare ca expresia unei seriozității vitale religioase și a conștiinței că aparține
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
nu îngăduie acestui punct de vedere al lui Solger să-și intre în drepturi. El îl privește cu ochi teologico-hegelieni. În scrierea amintită (și în însemnările din aceeași vreme), Kierkegaard concepea raportul dintre ironie și humor ca pe o contradicție. Ironia trebuie să fie egoistă, aflîndu-se într-o continuă luptă cu lumea. Dimpotrivă, humorul trebuie să fie desprins de lume; el îi apare ca expresia unei seriozității vitale religioase și a conștiinței că aparține unui întreg. Ironia se cuvine să fie
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ca pe o contradicție. Ironia trebuie să fie egoistă, aflîndu-se într-o continuă luptă cu lumea. Dimpotrivă, humorul trebuie să fie desprins de lume; el îi apare ca expresia unei seriozității vitale religioase și a conștiinței că aparține unui întreg. Ironia se cuvine să fie aristocratică și polemică, pe cînd humorul este împăcat cu lumea și se sprijină pe o credință păstrată în ciuda tuturor absurdităților. (Skrifter, XII, pp. 35-119). Dimpotrivă, mai tîrziu, după ruptura sa definitivă cu teologia speculativă, Kierkegaard nu
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
se evaporă acum prin umplerea sufletului cu tot ce este măreț. Iar cînd încearcă totuși să-și exercite puterea asupra sufletului, nu face decît să apară un surîs nu cel amar al satirei sau al batjocurii, ori cel reținut al ironiei, ci surîsul liniștit și luminos al humorului. Este pătrunderea într-o lume cu mult mai mare decît cea căreia îi aparțin noile trăiri. Acea lume nu o invidiază totuși pe aceasta. Ea are un loc liber pentru sine, deși nu
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
presupune că ți-ai făcut planuri solide pentru folosirea puterii tale că îți este clar faptul că trăim într-o lume finită dar că reluăm totuși mereu cu bucurie viața de la capăt poate cu ceea ce Sibbern a numit o veselă ironie a vieții. Găsim un loc, în felul nostru de a privi viața, și pentru faptul că ea prezintă constant repetiții. Aceeași energie care, în ciuda tuturor opreliștilor, păstrează ferm valorile vitale căștigate, poate păstra și prospețimea și interioritatea, în pofida tendinței moleșitoare
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
care, prin amestecul de viață între tragedie și comedie, biruință și înfrîngere, s-a obținut o stare sufletească fundamentală, ce are în același timp caracterul seriozității prin măreția trăită și prin durerea ce i-a fost adeseori prețul și al ironiei față de orice încercare de a voi să exprimi în imagini ceea ce prin belșug și contradicții sparge orice formă pe care încercăm s-o stabilim. Concepția despre viață sau sentimentul vital născute astfel țin morțiș la convingerea existenței unei mari unități
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
de melancolie, pentru că se simte în ea mereu o contracdicție datorată faptului că ceea ce este mare e legat atît de frecvent de ceea ce e micși că nu reușim să găsim un cuvînt concluziv privind miezul vieții și condiționările acesteia. În spatele ironiei și al melancoliei va sta o mare resemnare, uneori mai mult practică, alteori mai degrabă contemplativă cînd amară, cînd curajoasă". În ce mă privește, m-am obișnuit să consider marele humor ca pe unul din tipurile de viață umane ideale
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Jurnalele lui Amiel fac dintr-asta tema lor permanentă, cu variații mereu înnoite. "Idealul", zice el, "îmi otrăvește orice posedare imperfectă...Pentru mine, e vorba de tot sau de nimic. Bizuindu-se pe o comparație cu idealul bănuit sau visat, ironia nu se ia în serios nici pe sine, nici realitatea". A fost neșansa lui Amiel că nu a putut deveni humorist și nici n-a izbutit să vadă ceea ce este mic nici măcar acel mic pe care îl putea realiza el
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
cel mult se putea compătimi 86. Humorul îmbină măreția pentru perfecțiune. El accentuează importanța pozitivă a obolului văduvei. El face posibilă munca, făcînd totuși loc ideii că dacă ne aplicăm criteriul cel mai înalt, nu sîntem decît niște servitori inutili. Ironia poate intra aici în slujba humorului, în sensul că ne luăm în seris momentul acțiunii, deși știm foarte bine că chiar și cea mai măreață lucrare e doar o glumă, dacă idealul este plasat foarte sus; în spatele acestei glume, stă
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
se par închise toate strîtorile88a. Oricît d eprofund a prezentat Kierkegaardaceste contradicții, în formele lor extreme, el ar fi tăgăduit totoși cu hotărîre că humorul ar fi putut să le remedieze vreodată. În scrierea sa de tinerețe despre conceptul de ironie (XIII, p. 379), el declară poziția lui Solger, care coincide, în esență, cu ceea ce numesc marele humor, un gen de reculegere contemplativă și socotește că aceasta duce doar la trăirea într-o realitate ireală, accentuînd numai latura negativă a ceea ce
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ori evenimente foarte complicate. Anticii posedau cu siguranță un viu sentiment pentru acea lege a mărginirii căreia i se supune tot ce-i omenesc, ba chiar totul în lume. Datorită unei "divine invidii" care corespunde fenomenul numit de romantismul modern "ironia universală" marea fericire și prăbușirea violentă sînt strîns legate între ele. Există, în această privință, posibilitatea unui sentiment total, în care puteau să intre, ca elemente, niște stări sufletești opuse. Grecii par să se fi oprit însă la relația succesivă
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
spune doar că este de datoria unuia și aceluiași bărbat să compună și comedie și tragedie. Am putea presupune, eventual, existența marelui humor la Platon, văzînd cum tocmai în Banchetul combină contradicțiile vieții, lăsînd să se desfășoare prin glumă și ironie cele mai înalte idei. Dar humorul său nu a ajuns la o dezvoltare completă, ca sentiment total, în parte, desigur, din acuza pesimismului care i-a marcat ultimii ani, în parte și poate, în primul rînd pentru că era preucupat să
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
vie cu viața, la fel cu marele sau maestru. Psihologia lui nu a putut descrie starea totală aflată în spatele eficacității vieții acestuia și care constiutie tocmai cel mai mare exemplu de mare humor. Faptul acesta nu contrazice afirmația că într-adevîr ironia este un sentiment antic, iar humorul unul modern. Fiindcă Socrate se află exact la momentul unei breșe, cînd antichitatea trimite dincolo de ea însăși și tocmai de aceea el poate trece drept un reprezentant nu doar al unei singure perioade, ci
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
el poate trece drept un reprezentant nu doar al unei singure perioade, ci în general, al oricărei năzuințe omenești. Revin și asupra acestui punct în proximul capitol, dar remarc deocamdată cele de mai jos. Hegel și Kierkegaard au demostrat că ironia a fost în antichitate forma naturală de străpungere prin care personalitatea ia pentru prima dată poziție împotriva ordinii tradiționale a lucrurilor, tinzînd să formeze o mică lume pentru sine. Deocamdată, este vorba doar de a afirma dreptul la un sine
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
o știe) și cel mai mare predicator. Gluma aflată în spatele seriozității îndreptate spre exterior nu este, în această privință, doar gluma eliberării (* 13), ci e pusă în slujba unei seriozități ce nu poate căpăta formă încă într-un mod pozitiv. Ironia este o expresie a humorului. Cu cît baza subiectivă a ironiei este mai profundă, cu atît aceasta se preface mai mult în humor. Într-un anumit sens, putem caracteriza humorul ca fiind mai subiectiv decît ironia, pentru că implică un strat
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
îndreptate spre exterior nu este, în această privință, doar gluma eliberării (* 13), ci e pusă în slujba unei seriozități ce nu poate căpăta formă încă într-un mod pozitiv. Ironia este o expresie a humorului. Cu cît baza subiectivă a ironiei este mai profundă, cu atît aceasta se preface mai mult în humor. Într-un anumit sens, putem caracteriza humorul ca fiind mai subiectiv decît ironia, pentru că implică un strat mai adînc al personalității decît presupune de obicei ironia în sine
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
într-un mod pozitiv. Ironia este o expresie a humorului. Cu cît baza subiectivă a ironiei este mai profundă, cu atît aceasta se preface mai mult în humor. Într-un anumit sens, putem caracteriza humorul ca fiind mai subiectiv decît ironia, pentru că implică un strat mai adînc al personalității decît presupune de obicei ironia în sine. Schopenhauer a declarat astfel că ironia este obiectivă, iar humorul subiectiv, găsind explicația faptului în apariția capodoperei ironiei în antichitate, pe cînd humorul este un
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
subiectivă a ironiei este mai profundă, cu atît aceasta se preface mai mult în humor. Într-un anumit sens, putem caracteriza humorul ca fiind mai subiectiv decît ironia, pentru că implică un strat mai adînc al personalității decît presupune de obicei ironia în sine. Schopenhauer a declarat astfel că ironia este obiectivă, iar humorul subiectiv, găsind explicația faptului în apariția capodoperei ironiei în antichitate, pe cînd humorul este un sentiment modern (Wille und Vorstellung, II, cap. 8). Dar dacă este de datoria
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]