10,381 matches
-
pus nordul Australiei în zona de acțiune a avioanelor japoneze cu baza la sol. Inoue a crezut că, prin ocuparea acestor teritorii, baza militară a Japoniei din , Insula Noua Britanie, va fi mai bine apărată. Comandamentul marinei și armata imperială japoneză au acceptat propunerea lui Inoue și au încurajat operațiuni viitoare care să folosească aceste locuri ca baze suport pentru a-și apropria Noua Caledonie, Fiji și Samoa, întrerupând astfel rutele de aprovizionare și căile de comunicații dintre Australia și Statele Unite ale
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
împotriva Insulelor Fiji, Samoa și Noua Caledonie, denumite operațiunea "FS", erau plănuite să înceapă după ce se terminau operațiunile "MO" și "RY". Din cauza unui atac aerian devastator executat de aliați cu avioane cu baza la sol sau pe portavioane asupra forțelor navale japoneze pentru invadarea regiunii - din Noua Guinee în cursul lunii martie, Inoue a cerut să i se trimită portavioane pentru a asigura apărarea aeriană a forțelor implicate în operațiunea "MO". Inoue era îngrijorat mai ales din cauza bombardierelor aliate staționate la bazele
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
Securitate a Comunicațiilor) din cadrul "Office of Naval Communications" (Biroul de Comunicații Navale), a avut un oarecare succes în ceea ce privește spargerea codurilor și cifrurilor folosite de japonezi. Până în martie 1942, Statele Unite au fost capabile să descifreze până la 15% din codul Marinei Imperiale Japoneze "Ro" sau "Cartea de coduri navale D" (numit codul JN-25B de americani) care a fost utilizat în aproximativ jumătate din comunicațiile efectuate de Marina Imperială Japoneză. Până la sfârșitul lunii aprilie, americanii puteau să înțeleagă 85% din comunicațiile transmise în codul
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
martie 1942, Statele Unite au fost capabile să descifreze până la 15% din codul Marinei Imperiale Japoneze "Ro" sau "Cartea de coduri navale D" (numit codul JN-25B de americani) care a fost utilizat în aproximativ jumătate din comunicațiile efectuate de Marina Imperială Japoneză. Până la sfârșitul lunii aprilie, americanii puteau să înțeleagă 85% din comunicațiile transmise în codul "Ro". În martie 1942, Statele Unite au observat prima mențiune referitoare la operațiunea "MO" în mesajele interceptate. Pe 5 aprilie, americanii au interceptat un mesaj al Marinei
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
sfârșitul lunii aprilie, americanii puteau să înțeleagă 85% din comunicațiile transmise în codul "Ro". În martie 1942, Statele Unite au observat prima mențiune referitoare la operațiunea "MO" în mesajele interceptate. Pe 5 aprilie, americanii au interceptat un mesaj al Marinei Imperiale Japoneze care ordona unui portavion și altor nave mari de război să acționeze în zona de operațiuni a comandantului Inoue. Pe 13 aprilie, britanicii au descifrat un alt mesaj care îl informa pe Inoue că "Divizia a cincea portavioane", care consta
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
alt mesaj care îl informa pe Inoue că "Divizia a cincea portavioane", care consta din portavioanele "Shōkaku" and "Zuikaku", se afla în marș pentru a intra sub comanda sa, plecând din Formosa și trecând pe la principala bază a Marinei Imperiale Japoneze, situată pe insulele Chuuk. Britanicii au transmis mesajul americanilor, împreună cu concluzia că Port Moresby este probabil o țintă a operațiunii "MO". Amiralul Chester W. Nimitz, noul comandant al forțelor aliate din Pacific, și ofițerii săi au discutat mesajul desifrat și
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
acord că Japonia urma să inițieze o operațiune majoră în sud-vestul Pacificului la începutul lunii mai, Port Moresby urmând să fie o țintă probabilă. Aliații au privit Port Moresby ca pe o bază cheie pentru o contraofensivă planificată împotriva forțelor japoneze din zona de sud-vest a Pacificului. Ofițerii lui Nimitz au stabilit și că operațiunea japoneză ar putea include raiduri ale portavioanelor asupra bazelor aliate din "Samoa" și Suva. După ce s-a consultat cu amiralul Ernest King, comandantul Flotei Statelor Unite, Nimitz
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
mai, Port Moresby urmând să fie o țintă probabilă. Aliații au privit Port Moresby ca pe o bază cheie pentru o contraofensivă planificată împotriva forțelor japoneze din zona de sud-vest a Pacificului. Ofițerii lui Nimitz au stabilit și că operațiunea japoneză ar putea include raiduri ale portavioanelor asupra bazelor aliate din "Samoa" și Suva. După ce s-a consultat cu amiralul Ernest King, comandantul Flotei Statelor Unite, Nimitz a hotărât să răspundă operațiunii japoneze prin trimiterea tuturor celor patru portavioane disponibile din oceanul
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
Pacificului. Ofițerii lui Nimitz au stabilit și că operațiunea japoneză ar putea include raiduri ale portavioanelor asupra bazelor aliate din "Samoa" și Suva. După ce s-a consultat cu amiralul Ernest King, comandantul Flotei Statelor Unite, Nimitz a hotărât să răspundă operațiunii japoneze prin trimiterea tuturor celor patru portavioane disponibile din oceanul Pacific în Marea Coralilor. Până la 27 aprilie, alte informații au confirmat mai multe detalii și ținte ale planurilor "MO" și "RY". Pe 29 aprilie, Nimitz a dat ordinul ca toate cele
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
cu excepția unuia, erau în zona centrală a Pacificului. Japonezii nu cunoșteau unde se află celelalte, dar nu se așteptau ca portavioanele americane să se opună Operațiunii "MO" până când aceasta nu era în curs de desfășurare. La sfârșitul lunii aprilie, submarinele japoneze "RO-33" și "RO-34" au făcut o recunoaștere a zonei în care urmau să aibă loc debarcările. Submarinele au investigat Insula Rossel și zona de ancorare din Arhipelagul Louisiade, Canalul Jomard și ruta spre Port Moresby venind din est. Nu au
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
la Rabaul pe 23, respectiv pe 24 aprilie. Forța de invazie a japonezilor îndreptată împotriva zonei Port Moresby, comandată de contramiralul , a inclus 11 nave care au transportat aproximativ 5000 de soldați ai "Detașamentului Mărilor de Sud" din cadrul Armatei Imperiale Japoneze și 500 de soldați din Forța Navală Specială de Debarcare Japoneză. Convoiul a fost escortat de "Forța de Atac Port Moresby" formată din șase distrugătoare și un crucișător sub comanda Contramiralului . Pe 4 mai navele comandate de Kōsō Abe au
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
a japonezilor îndreptată împotriva zonei Port Moresby, comandată de contramiralul , a inclus 11 nave care au transportat aproximativ 5000 de soldați ai "Detașamentului Mărilor de Sud" din cadrul Armatei Imperiale Japoneze și 500 de soldați din Forța Navală Specială de Debarcare Japoneză. Convoiul a fost escortat de "Forța de Atac Port Moresby" formată din șase distrugătoare și un crucișător sub comanda Contramiralului . Pe 4 mai navele comandate de Kōsō Abe au plecat din Rabaul pe drumul de 840 de mile marine (1
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
Invazie din Tulagi", comandată de contraamiralul Kiyohide Shima, detașamentul constând în două puitoare de mine, două distrugătoare, șase dragoare, două vânătoare de submarine și o navă de transport care aducea aproximativ 400 de soldați din cadrul Forței Navale Speciale de Debarcare Japoneze. Apărarea convoiului a fost asigurată de "Compania de apărare" compusă din "Shōhō", 4 crucișătoare și un distrugător, comandate de contraamiralul . O armată de acoperire separată, comandată de contraamiralul și care consta din două crucișătoare, un transportor de hidroavioane și trei
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
nave inamice, japonezii au trimis submarinele "I-22", "I-24", " I-28" și să formeze o linie de recunoaștere în ocean la aproximativ 830 km sud-vest de Guadalcanal. Forța condusă de Fletcher intrase însă în Marea Corarilor înainte ca submarinele japoneze să ajungă în poziție, astfel că japonezii nu au știut că aliații se află în apropiere. Un alt submarin japonez, "I-21", care a fost trimis în recunoaștere în jurul orașului Nouméa, a fost atacat de avioanele de pe portavionul "Yorktown" pe
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
ocean la aproximativ 830 km sud-vest de Guadalcanal. Forța condusă de Fletcher intrase însă în Marea Corarilor înainte ca submarinele japoneze să ajungă în poziție, astfel că japonezii nu au știut că aliații se află în apropiere. Un alt submarin japonez, "I-21", care a fost trimis în recunoaștere în jurul orașului Nouméa, a fost atacat de avioanele de pe portavionul "Yorktown" pe 2 mai. Submarinul nu a suferit daune, iar japonezii au părut că nu și-au dat seama că au fost
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
debarcare până după amiaza devreme, când flota condusă de Gotō s-a întors spre Boungaiville pentru a realimenta în vederea asigurării acoperirii necesare pentru debarcarea la Port Moresby. La ora 17:00, pe 3 mai, Fletcher a fost anunțat că flota japoneză care a invadat Tulagi a fost văzută cu o zi înainte apropiindu-se de Insulele Solomon. Ceea ce nu știa Fletcher era că "Task Force 11" terminase alimentarea în acea dimineață, mai devreme decât era programat, și se afla la numai 111
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
aflându-se într-o poziție situată la 185 km spre sud de Guadalcanal (), 60 de avioane ale "Task Force 17" au lansat trei atacuri aeriene consecutive asupra armatei lui Shima din Tulagi. Avioanele lansate de pe portavionul "Yorktown" au surprins navele japoneze, au scufundat distrugătorul "Kikuzuki" () și trei dragoare, au avariat patru alte nave și au distrus patru hidroavioane care ajutau la debarcare. Americanii au pierdut un bombardier și două avioane de vânătoare, dar toate echipajele au fost salvate. După ce și-a
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
333 km vest de Tulagi pregătindu-se pentru bătălia portavioanelor pe care se aștepta să o poarte a doua zi. Pe 6 mai, Fletcher a inclus "Task Force 11" și "Task Force 44" în "Task Force 17". Crezând că portavioanele japoneze sunt încă în nord în apropiere de Bougainville, Fletcher a continuat să realimenteze. Patrulele de recunoaștere dirijate de portavioanele americane de-a lungul întregii zile nu au reușit să localizeze nicio navă japoneză, deoarece acestea se aflau în afara ariei cercetate
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
în "Task Force 17". Crezând că portavioanele japoneze sunt încă în nord în apropiere de Bougainville, Fletcher a continuat să realimenteze. Patrulele de recunoaștere dirijate de portavioanele americane de-a lungul întregii zile nu au reușit să localizeze nicio navă japoneză, deoarece acestea se aflau în afara ariei cercetate. La ora 10:00, un avion de recunoaștere Kawanishi din Tulagi a observat "Task Force 17" și a anunțat comandamentul. Takagi a primit raportul la 10:50. În acel moment, flota lui Takagi
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
apropiau de Port Moresby, inclusiv navele lui Gotō, de câteva ori în cursul zilei de 6 mai fără a avea succes. Cartierul general al lui MacArthur i-a comunicat lui Fletcher prin radio rapoarte despre atacuri și despre localizarea flotei japoneze. Rapoartele lui MacArthur despre un portavion care a fost văzut ("Shōhō") la aproximativ 787 km nord-vest de "Task Force 17" l-au convins pe Fletcher că portavioanele sale însoțeau flota invadatoare. La ora 18:00, "Task Force 17" a terminat
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
Crace, care formau acum "Task Group 17.3" să blocheze Pasajul Jomard. Fletcher a înțeles că Crace va trebui să opereze fără sprijin aerian din moment ce portavioanele care aparțineau de "Task Force 17" vor fi ocupate cu localizarea și atacarea portavioanelor japoneze. Detașamentul de nave de război conduse de Crace a redus apărarea antiaeriană a portavioanelor lui Fletcher. Oricum, Fletcher a hotărât că riscul era necesar pentru a se asigura că flota japoneză nu putea să se strecoare spre Port Moresby în timp ce
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
17" vor fi ocupate cu localizarea și atacarea portavioanelor japoneze. Detașamentul de nave de război conduse de Crace a redus apărarea antiaeriană a portavioanelor lui Fletcher. Oricum, Fletcher a hotărât că riscul era necesar pentru a se asigura că flota japoneză nu putea să se strecoare spre Port Moresby în timp ce el era angajat într-o luptă cu portavioanele. Crezând că portavioanele lui Takagi sunt undeva la nord de poziția sa, în apropierea Arhipelagului Louisiade, Fletcher a ordonat ca portavionul "Yorktown" să
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
de pe "Furutaka". Takagi și Hara au considerat că rapoartele contradictorii arată că portavioanele americane operau în două grupuri separate. La ora 08:15, un avion SBD de pe "Yorktown", pilotat de John L. Nielsen a văzut flota lui Gotō protejând convoiul japonez. Nilesen, care a făcut o greșeală în mesajul său codat, a raportat că a văzut două portavioane și patru crucișătoare la , la 417 km nord-est de "Task Force 17". Fletcher a tras concluzia că portavioanele japoneze staționează și că li
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
lui Gotō protejând convoiul japonez. Nilesen, care a făcut o greșeală în mesajul său codat, a raportat că a văzut două portavioane și patru crucișătoare la , la 417 km nord-est de "Task Force 17". Fletcher a tras concluzia că portavioanele japoneze staționează și că li s-a ordonat să lanseze toate avioanele disponibile pentru a ataca. Până la ora 10:13, americanii au atacat cu 93 de avioane de vânătoare Wildcat, 53 de bombardiere SBD și 22 de avioane torpiloare . La 10
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
nave de război situate la 56 km de ceea ce văzuse Nielsen la . Avionul B-17 văzuse de fapt același lucru ca și Nielsen: portavionul "Shōhō", crucișătoarele lui Gotō și Forța de Invazie Port Moresby. Crezând că avionul B-17 a văzut flota japoneză principală de portavioane, Fletcher a dirijat atacul avioanelor spre această țintă. La ora 09:15, avioanele trimise de Takagi au ajuns în zona țintei, au văzut petrolierul "Neosho" și distrugătorul "Sims" și au căutat degeaba portavioane americane. În sfârșit, la
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]