15,723 matches
-
clasică, și eu asemeni lor. Eliot ne-a influențat pe toți cei din generația mea, dar cu vremea a devenit mai interesant pentru mine să mă ocup de poeții care la rândul lor l-au influențat pe el: poeții clasici latini, Milton, poeții metafizici englezi și bineînțeles poeții francezi ai secolului XIX, cum ar fi Baudelaire, Corbière, simboliștii etc. Cât despre alți poeți care m-au influențat, cred că orice poet bun pe care-l citesc îmi arată un nou mod
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de cunoaștere științifică de sine stătător și autonom corespunde unui eveniment diferit de realizarea descoperirii în biologie a unei noi specii de animal sau plantă, peste care să se aplice din acel moment tăblița cu o anumită denumire, eventual în latină, precum și numele autorului care a făcut descoperirea. Așa cum mi s-a relatat, la Universitatea din Leipzig există un important muzeu unde personalității lui W. Wundt și multiplelor lui contribuții teoretice și experimentale le este rezervat un loc distinct și pe
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
pentru explicarea reflectării senzoriale au fost deseori conduși la formularea unor ipoteze cutezătoare în psihofiziologie. Printre aceștia poate fi înrolat și Ernst Heinrich Weber (1795-1878) cu ipoteza sa asupra câmpului senzorial. Cartea acestuia despre tactil apare în 1834 în limba latină (De tactu), o carte fundamentală pentru viitoarea psihologie experimentală. Weber a studiat sensibilitatea tactilă pe baza experienței proprii. În cursul experiențelor sale, el a stabilit că între doi agenți stimulatori ce acționează simultan asupra pielii se poate face deosebire doar
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de altfel personal recunoscută, de a fi uitat să-l menționeze pe M. Beniuc, ca reprezentat al școlii bucureștene de psihologie. 6.1. Psihologia în creația poetului Ovidiu Antichitatea Psihologia este un domeniu de cunoaștere științifică, iar Ovidius un poet latin aparținând aristocrației romane, antice, necreștinate; între cele două un cititor obișnuit cu greu poate să facă o legătură. Ea este totuși făcută prin intermediul poetului respectiv, care a ajuns pe meleaguri tomisane cu un veac înainte de Christos, iar creația sa a
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
a avut de ales decât surghiunul. Era o poezie cu o valoare mai mult decât estetică, având unele valențe de gândire deosebite, filosofice și psihologice. Înțelese mai mult, formulate mai puțin, ele au fost suficiente pentru ca mari corifei ai lumii latine, ca Lucan, Seneca ș.a. să nu-l uite după exil; suficient pentru ca Dante, Petrarca, Goethe, Eminescu să-l considere ca pe unul din cei mai distinși inițiatori ai gândirii romantice din lume; suficient ca oamenii vremii să-l judece pe
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
anul 21 î.Cr., Ovidiu termină opera sa Ars amandi și Remedia amoris, iar versurile sale reflectă vârsta sa matură. Această lucrare a sa, îndrăgită de romani, poartă nota unui tratat didactic, care a fost apreciat de mari figuri ai spiritualității latine, ca Virgiliu sau Lucretius. Este formată aici o metodologie a dragostei. De exemplu, în cartea I, vorbește despre felul și locul unde-ți poți întâlni iubirea; în următoarea carte vorbește despre arta de a o păstra; în ultima carte poetul
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
simetriei. Nota distinctivă a limbajului religios rămâne însă lexicul. Lucrările de specialitate semnalează prezența a numeroase cuvinte dispărute din uzul literar actual, a numărului mare de arhaisme lexicale, a împrumuturilor din slavă și neogreacă, păstrarea unor cuvinte vechi de origine latină, conservate doar dialectal, folosirea unor forme etimologice neprefixate sau a calculilor cu structuri neobișnuite. La fel de numeroase sunt arhaismele semantic caracterizate prin conservarea unor sensuri demult iesite din uz limbii literare. Taxonomia limbajului religios înregistrează variante precum: limbajul textelor sacre, limbajul
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
mai radioasă pentru a duce o viață cu atât mai trainică cu cât era lămurită prin foc, cestiunea căilor noastre ferate reapare, precum au apărut odinioară sub forma cestiunii Stroussberg și în alte chipuri"353. O lecție usturătoare de limbă latină administrează Eminescu colegilor de breaslă care recurg la sentințele latine fără a avea proprietatea acestora sau în contexte discursive nepotrivite. Finalitatea ironică a utilizării unor expresii în limba latină se împletește cu dimensiunea educativă a unui astfel de demers: "Habemus
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
trainică cu cât era lămurită prin foc, cestiunea căilor noastre ferate reapare, precum au apărut odinioară sub forma cestiunii Stroussberg și în alte chipuri"353. O lecție usturătoare de limbă latină administrează Eminescu colegilor de breaslă care recurg la sentințele latine fără a avea proprietatea acestora sau în contexte discursive nepotrivite. Finalitatea ironică a utilizării unor expresii în limba latină se împletește cu dimensiunea educativă a unui astfel de demers: "Habemus Papam. Cu ocazia dezbaterii bugetului Consiliului de Miniștri d. N.
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Stroussberg și în alte chipuri"353. O lecție usturătoare de limbă latină administrează Eminescu colegilor de breaslă care recurg la sentințele latine fără a avea proprietatea acestora sau în contexte discursive nepotrivite. Finalitatea ironică a utilizării unor expresii în limba latină se împletește cu dimensiunea educativă a unui astfel de demers: "Habemus Papam. Cu ocazia dezbaterii bugetului Consiliului de Miniștri d. N. Fleva, marele om, a propus în sfârșit înființarea unui cancelar pe malurile Dâmboviței, care să fie totodată prezident al
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
-lea: Mi se va spune poate că părerea lui Pumnul nu-i bună. Dacă nu-i bună, aceea însă stă că cronistice e dreaptă și scuzată. După estremul latinităței, a etimologismului absolut inaugurat de Bătrânul Petru Maior, care scria construcțiuni latine în românește (estrem ce, pentru deșteptarea noastră din apatia lungă față cu latinismul, era neapărat trebuincios), după ridicarea la potență a aceluiași estrem de către următori, trebuia neapărat să vină ca remediu contra lui estremul fonetismului absolut, a iubirii nemărginite a
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
apatia lungă față cu latinismul, era neapărat trebuincios), după ridicarea la potență a aceluiași estrem de către următori, trebuia neapărat să vină ca remediu contra lui estremul fonetismului absolut, a iubirii nemărginite a limbei numai românești și esclusivitate față cu limba latină și cele surori"408. 5.2.4. Dihotomii semantice fundamentale Structura profundă a limbajului politic eminescian permite identificarea unor dihotomii semantice care străbat publicistica, conferindu-i unitate și coerență semantică: trecut/ prezent, naționalism/ cosmopolitism, liberal/ conservator, suzeranitate/ vasalitate. Fiecare dintre
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
al XIX-lea Publicistica dezvoltată la începutul secolului al XIX-lea poartă încă aluviunile epocii anterioare, dar schimbările încep să apară, sub impactul influenței modelelor jurnalistice europene. Asistăm acum la o primenire a lexicului politic, prin împrumuturi masive din limbile latină, franceză și italiană. Constituirea unei clase politice contribuie la preluarea din afară a unei terminologii capabile să denumească noile realități ale timpului. Limbajul politic al epocii trădează încă semnele retoricii pașoptiste, marcată de patosul exprimării, o "retorică de amvon"493
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
simplu oaspete ce era, ginerele regelui, primi de la socrul său un teren pentru a fonda acolo un oraș." (Justin XLIII, 3 trad. M. Clavel, Marseille grecque, Marsilia, J. Laffitte,1977, p.10-11). Legendară sau istorică, această povestire a unui autor latin din secolul al II-lea d.I.C., inspirîndu-se dintr-un istoric galic din secolul 1 î.I.C., Trogus-Pompeius, ne permite să înțelegem condițiile colonizării grecești și a instalării grecilor în afacerile lor. Pentru Marsilia, această fondare se face în acord cu
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Galiei celtice este cunoscută aproape exclusiv prin surse greco-latine, în special din relatarea cuceririi Galiei de către Caius Iulius Caesar (Cezar), în De bello Gallico (Războiul Galilor). De aceea nu trebuie să fim surprinși dacă vedem utilizate cel mai adesea cuvinte latine pentru a desemna instituțiile galice. Teritoriul cetății sau civitas. Noțiunea de cetate definește în mod fundamental teritoriul controlat de un popor. Acest teritoriu este adesea delimitat de frontiere naturale. Astfel, ținutul parisiilor, al cărui centru era Lutèce, stabilit pe Île
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
coloni, format din veterani din armata lui Cezar. Tot veterani ai lui Cezar sau Augustus sînt la originea întemeierilor de la Béziers, Fréjus Arles și Orange. Vienne și Valence primesc de asemenea titlul de colonie romană. Etapă către cetățenia romană, *dreptul latin este permis cetăților indigene ale Galiei transalpine, cu titlul de colonie pentru unele ca Nîmes. În 43 î.I.C, Lucius Munatius Plancus fondează, la hotarele Galiei Transalpine și ale noilor teritorii, colonia romană Lugdunum (Lyon), chemată să joace un
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
patrie. Trei categorii de statut. Aceasă patrie se înscrie într-un ansamblu de valori definite de Roma în funcție de statutul juridic al cetăților, repartizate în trei categorii. Prima, cetatea *peregrină, se referă la popoarele ținute la distanță de dreptul roman sau latin. Supuse fiscalității imperiale și legii provinciale, ele nu au decît cetățenia locală: acești oameni nu pot să se căsătorească decît cu persoane de același statut și nu pot face comerț decît prin intermediul unui cetățean roman sau latin. La început, acesta
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
dreptul roman sau latin. Supuse fiscalității imperiale și legii provinciale, ele nu au decît cetățenia locală: acești oameni nu pot să se căsătorească decît cu persoane de același statut și nu pot face comerț decît prin intermediul unui cetățean roman sau latin. La început, acesta a fost statutul majorității cetăților galice, dar, începînd din secolul I d.i.C., un mare număr dintre ele au acces la dreptul latin. În cetățile de drept latin, cetățenii au aceleași drepturi civile ca și cetățenii romani
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de același statut și nu pot face comerț decît prin intermediul unui cetățean roman sau latin. La început, acesta a fost statutul majorității cetăților galice, dar, începînd din secolul I d.i.C., un mare număr dintre ele au acces la dreptul latin. În cetățile de drept latin, cetățenii au aceleași drepturi civile ca și cetățenii romani, dar nu au aceleași drepturi politice; mai exact, ei nu pot accede la magistraturi romane și, prin urmare, nici la senatul Romei. Și ei sînt obligați
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
pot face comerț decît prin intermediul unui cetățean roman sau latin. La început, acesta a fost statutul majorității cetăților galice, dar, începînd din secolul I d.i.C., un mare număr dintre ele au acces la dreptul latin. În cetățile de drept latin, cetățenii au aceleași drepturi civile ca și cetățenii romani, dar nu au aceleași drepturi politice; mai exact, ei nu pot accede la magistraturi romane și, prin urmare, nici la senatul Romei. Și ei sînt obligați la impozitele imperiale. În schimb
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
prin intermediul unui pasaj din Annales al istoricului Tacitus. În urma unui demers al unor notabili galici, Claudiu anunță Senatului dorința sa de a permite accesul la magistraturile romane, ius honorum, tuturor cetățenilor romani din Galia, inclusiv celor care aparțin unei cetăți latine. Senatul acceptă cu reticență pentru edueni (document 1, p.57), dar această concesionare a trebuit să fie apoi extinsă și la alte cetăți. În acest fel, în cursul secolului I, nobilimea galică se integrează din ce în ce mai mult puterii romane. Unii nobili
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și cu bogățiile lor, în loc să le posedăm separat! Senatori, orice obicei care este astăzi considerat ca venind din cea mai veche antichitate a fost nou cîndva: plebeii au devenit magistrați după patricieni, latinii după plebei, celelalte popoare ale Italiei după latini. Măsura noastră de astăzi se va învechi la rîndul ei și ceea ce noi acum apărăm prin exemple va servi ca exemplu la rîndul său." În virtutea deciziei Senatului ce a urmat discursului prințului, eduenii au primit, cei dintîi, dreptul de a
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
aur pe fond de aur; singurul artist din vremea aceea, al cărui nume îl cunoaștem, era aurar: Saint Eloi, ministru al lui Dagobert și episcop de Noyon. Biserica a știut să continue să construiască în tradiția paleocreștină, să păstreze limba latină și numeroase texte antice și să adopte practicile barbare pentru elaborarea unei arte sacre. La sfîrșitul secolului al VII-lea, călugării din Galia de nord, imitîndu-și frații din Insulele Britanice, încep să copieze manuscrisele latine, împodobindu-le cu picturi ale
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
tradiția paleocreștină, să păstreze limba latină și numeroase texte antice și să adopte practicile barbare pentru elaborarea unei arte sacre. La sfîrșitul secolului al VII-lea, călugării din Galia de nord, imitîndu-și frații din Insulele Britanice, încep să copieze manuscrisele latine, împodobindu-le cu picturi ale căror motive și culori sînt împrumutate din arta barbară; o artă tipic medievală se născuse: *anluminura. În acest moment se operează o nouă deplasare a centrelor puterii, de la Neustria la Austrasia. DOCUMENT Botezul lui Clovis
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
vreo 30 de manuscrise, dintre care cele mai vechi datează de la sfîrșitul secolului al VII-lea: în special, un manuscris conținînd primele șase cărți, care a aparținut abației de la Corbie (Somme)și care este acum păstrat la Biblioteca Națională (ms.latin 17655). Redactată la mai mult de 70 de ani după evenimente, această povestire tîrzie și plină de imagini vii dezvăluie mai mult decît detaliile convertirii și ale ceremoniei, importanța pe care episcopii regatului franc au acordat-o botezului lui Clovis
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]