9,794 matches
-
pot stăpîni, așa că intru la grupul sanitar și mă încui într-o cabină de veceu. Mă așez pe capacul veceului și stau cu fruntea în pumnii strînși, simțind cu fiecare lacrimă ce-mi picură la picioare, între pantofi, cum mă liniștesc. De ce?!... De ce oare am fost atît de laș și am suportat comportarea lipsită de orice respect, măcar pentru propria-i funcție, a acestei cucoane?! Cu ce se crede ea superioară mie, cînd pînă la vîrsta asta nu a fost în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
petrecere de după spectacol, dar retrăgîndu-se înaintea tuturor, pretextînd că este foarte obosit. Cînd am aflat cine a fost și ce-a vrut cetățeanul furios, m-am întrebat cum de n-a făcut directorul infarct. Dar mai tîrziu, cînd directorul fire liniștită în aparență, dincolo de care se ascundea o puternică ardere interioară a fost internat pentru infarct, nu m-am mirat deloc de ce l-a făcut.) Ce-o fi discutat a doua zi directorul cu tovarășul Amariei nu știu; piesa, însă, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tovarășa venită în delegație. Clarificați dacă este acuzat pe drept ori pe nedrept. Voi prezenta declarația ei, tovarășe prim-secretar! se aprinde Brîndușa. Era foarte revoltată. Voia să meargă la municipiu, ori la vreun ziar... Abia am putut s-o liniștesc. Am considerat că pot fi luate măsuri aici, în combinat. Nu e cazul să ne facem de rîs în fața întregii țări. Izbucnesc într-un rîs înfundat, batjocoritor. Mă ridic de pe scaun, împing scaunul sub masă și mă retrag un pas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ei, subțiri, sînt vopsite în negru. Cea dreaptă este puțin curbată, în timp ce stînga, la mijloc, se arcuiește brusc în sus, spre locul gol din frunte, unde se separă buclele părului, sugerînd o cărare. Privirea, chiar și cînd ochii îi sînt liniștiți și fața relaxată, sugerează un permanent semn de întrebare din cauza sprîncenei arcuite. Buzele, pline și conturate, îi sînt acoperite de trecerea ușoară peste ele a unui ruj sidefat. Mînecile bluzei stau trase în sus, spre coate, iar fusta aceeași fustă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
spun. Pornesc pe aleea dintre sere, sub privirea calmă a cîinelui, care a înțeles că sînt un prieten de-al bătrînului și nu mă mai latră. Merg încet, cu grijă, să nu deranjez tăcerea. Noaptea e senină, vremea s-a liniștit, iar zgomotul înfundat al combinatului, cu jocul feeric de lumini, mă face să-mi doresc din nou să mă întorc la masa de scris: trebuie să răzbesc cu scenariul acela despre viața de uzină! Aș vrea să se cheme Poeme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cum le-a numit seara aceasta moș Toader. Ei și?! În fiecare femeie pe care-am s-o iubesc, voi căuta să descopăr o fărîmă din tine..." Îmi încetinesc pasul, uitîndu-mă lung în sus, spre stele: tare s-a mai liniștit cerul!... Strănut de două ori în batista udă, nasul mă ustură. Visez la un ceai cald, o aspirină și un somn lung, odihnitor... Altceva nu pot să-mi mai doresc. Am să stau puțin la Fulvia, doar două-trei minute, cît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
i s-a întîmplat?! strigă Vlad. Stai... nu... nu te alarma... N-a pățit nimic... A văzut doar un accident și i s-a făcut rău... Cuuum?!... Unde-i? A fost dusă la spital. O, nu!! țipă Vlad în receptor. Liniștește-te, Vlade. Du-te la spital. Are nevoie de tine. În receptor, aud răsuflarea apăsată a lui Vlad. Mă duc, sigur că mă duc, șoptește el și închide telefonul. Închid și eu telefonul. Rămîn cu mîna peste receptor, cu privirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ei puse la mezat. Cum întrebam înnebunită, în dreapta și-n stânga, cineva m-a luat deoparte și mi-a șoptit că a plecat în munți, la partizani. Cum în aceeași dimineață am primit o carte poștală de la ea, m-am liniștit: nu era primul meu coșmar neanunțând de fapt nimic. După ce am reconstituit, de bine, de rău, ceea ce se întâmplase, mi-am dat seama că noaptea cu visul a fost aceea a arestării ei. Probabil că în sinea ei mă chemase
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Mirona. Întâi am sporovăit îndelung cu Irène, care tot reia subiectul și-i dă târcoale: problema Dan. Pretinde că Lisette Bălteanu i-a spus că tot orașul vorbește despre divorțul lui Dan, cu convingerea că a divorțat pentru tine. Am liniștit-o. Pe urmă, bârfe și vorbe înțepătoare. Hur. se ține după Hélène, născută Prodan. Am văzut-o aseară pe doamna Râmniceanu luând masa într-un colț cu GB, ale cărui articole le-ai tradus tu; mai erau și Daisy Kern
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
tribulațiile prin care treci, te rog, cât se mai poate, nu mă lăsa 10 zile fără vești. Eu am aici o viață dură și am nevoie de liniște din partea ta. Vestea de azi, dată de d-na Mavros (?), m’a liniștit oarecum; mi-a spus că ești cea mai „descurcăreață“ ființă ce a văzut. Eram emoționată: mă gândeam că-mi vorbea cineva care te-a văzut de curând. Am luat planul Parisului, albumul și am găsit primele case din Avenue de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și ploaie și acasă la fel, minus ploaie. Mă gândesc la tine, Mouetta mea, îngrijește-te, îmbracă-te gros. Când voi ști că tu ai căldură voi fi fericită, dar tu scrie-mi lucrurile adevărat, nu le înfrumuseța ca să mă liniștești. Mâine dimineață îți voi scrie în pat, am ore la 10 ½. Mi-a spus Bi[emel] că vei primi 18 mii franci, voaiajul, și mă bucur enorm. Fă-ți o rezervă, nu cheltui tot; păstrează pentru orice eventualitate, ori plătește
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să dea o telegramă mâine și ea a spus că-ți va da și ție o telegramă. Eri seara, ședința [„Sburătorul“] a luat sfârșit la 9. S’a citit mult și multe: George Dan din Edgar Poe, Marcel Aderca: Donul Liniștit de Șolohov, d-na Postelnicu: Constantin Ulieși, George Sandu: Cântec pentru veac. [Au mai fost prezenți] Tr[aian] Chelaru, I. Voiculescu, Gafton și Bonciu, care cred că se va intoxica cu propria lui admirație: e egal cu Edgar Poe, cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
copilul“. Am explicat plecarea ta, speranța pusă în tine și aici, și acolo. Foarte demn, n-ai grijă! „Ce vă scrie?“ (Atenție la Stana.) „Îmi scrie că are din ce trăi, dar îmi scrie așa fiindcă mă iubește, ca să mă liniștească în ce o privește și să-mi dea putere de muncă și liniștea necesară ca să muncesc.“ Pe urmă, altcineva: „Ce atitudine a avut soțul dumneavoastră și dacă știe dumneaei că în Aqua Forte a apărut un articol împotriva evreilor?“ Îi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
lui. Până când, deodată, îl văd. Stă în picioare undeva mai în spate, după un stâlp, înalt, brunet și solid, și ochii lui sunt fixați asupra mea. Se uită la mine și numai la mine. Și, când îi întâlnesc privirea, mă liniștesc. Am fost recuperată și eu; e OK. Ieșim în curtea bisericii, însoțiți de sunetele clopotelor și o mulțime de oameni care s-au adunat pe șosea încep să ovaționeze. — Felicitări! țip, îmbrățisând-o pe Suze strâns. Și ție, Tarquin! Mereu am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de onoare în persoană? Vai, Suze, ce plăcere să te cunosc! O să arăți minunat în... Se oprește ca lovită de trăznet, în clipa în care privirea îi cade asupra pântecului lui Suze. Draga mea, ești însărcinată? — Nasc până atunci, o liniștește Suze. — Bine! Robyn se relaxează. Cum am spus, o să arăți minunat în violet! — În violet? Suze e total buimacă. Credeam că o să mă îmbrac în albastru. — Nu, categoric în violet! — Bex, sunt sigură că mama ta a zis... — Ei, oricum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
un amestec de încântare și neliniște. A fost destul de șocată când i-am spus că vin fără Luke - de fapt, a trebuit să-i repet de nu știu câte ori că totul e OK între noi. După care a trebuit s-o liniștesc că n-am fost dată afară de la serviciu. Și după care a trebuit să-i jur că nu sunt urmărită de rechini financiari internaționali de la care am luat bani cu împrumut. Adevărul e că, uneori, când mă gândesc la ultimii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
uită atentă la mine. S-a întâmplat ceva? — Nu! zic repede. Nu s-a întâmplat absolut nimic. Totul e... perfect. Ce mă fac? — Știi... cred că mai bine mă duc să despachetez, zic și mă sforțez să zâmbesc. Să mă liniștesc un pic. În clipa în care închid ușa de la dormitor în urma mea, încă mai am același zâmbet firav pe față, dar inima îmi bubuie nebunește. Ce se întâmplă aici n-are nici o legătură cu planul meu. Nici cea mai mică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cele mai bune urări, Jane Cardozo Treisprezece Urc cu pași împleticiți treptele blocului în care stăm. Îmi caut cheia abia ținându-mă pe picioare și, după trei încercări ratate, reușesc să bag cheia în broască. Din nou acasă. Din nou liniștea mult visată. — Becky? Tu ești? Aud vocea lui Danny printre sunetele pașilor mei pe scări. Mă uit spre etajul de sus cu privirea în ceață. Mă simt ca după un maraton. Nu, ce un maraton, șase. Ultimele două săptămâni au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
complicată decât ți-o poți imagina tu. — Ai profitat de... slăbiciunile mele. M-ai folosit. Pe mine și compania mea. M-ai tratat ca pe un... Se oprește, respirând din greu și rămâne în tăcere câteva secunde, încercând să se liniștească. Partea cea mai tristă a poveștii este faptul că unul dintre motivele pentru care am venit la New York a fost cel de a petrece mai mult timp cu tine. Și, poate, de a te cunoaște la fel de bine cum o cunoaște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cinci minute. Ascultă să vezi ce-are de spus. — Și de ce mă rog ar trebui să... — Cred cu toată tăria că trebuie neapărat să vorbiți. Luke, nu poți lăsa lucrurile așa. Chestia asta o să te distrugă! Și nu te poți liniști decât dacă discuți omenește cu ea. Haide, Luke. Îi dau drumul la braț și îl privesc rugător. Doar cinci minute. Atâta-ți cer. Trebuie să fie de acord. Dacă pleacă acum, am feștelit-o. În spatele nostru s-a strâns un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pogromiștilor Înainte cu crucea În mână : „Numai trecând peste trupul meu - se spune că a strigat mitropolitul mulțimii Întărâtate - vă veți putea Împlini pofta nelegiuită Împotriva evreilor” <endnote id=" (109, p. 116)"/>. Se zice că Veniamin ar fi reușit să liniștească poporul „cetindu-i pe stradă molitvele Sfântului Vasile” <endnote id="(680, p. 42)"/>. La 19 aprilie 1804, alarmat de continuarea violențelor, domnitorul Constantin Ipsilanti a trimis un ordin scris (un pitac) la Mitropolie, cerând ajutor „unei instituții În parte responsabilă pentru
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pragul secolului XX <endnote id="(90, III, pp. 274 ș.u.)"/>. Desigur, practici de xenocid au putut să supraviețuiască anume În societățile cu mentalitate arhaică și tradițională, În unele enclave etnoculturale izolate. Mihail Șolohov, de pildă, Își Începe romanul Donul liniștit cu o acțiune de xenocid ritual, petrecută Într-un sat căzăcesc de pe Don, cândva În a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Cazacii ucid o turcoaică de la marginea satului, convinși că ea, nefiind creștină, a provocat molima care decima
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mai sălbatice strigăte de ură contra evreilor. Puterea armatei interveni, dar mateloții amenințară că vor stârni un măcel, dacă armata s-ar opune proiectului lor. Consulatul grecesc și autoritățile locale, care nu putură pune stavilă acestor neorânduieli, izbutiră totuși a liniști spiritele, Îngrădind zarva la scenele regretabile de mai sus și neîngăduind să ia o Întindere mai mare. Căci, față cu numărul cel mare al mateloților, care staționară În acel moment În port, o zarvă născândă s-ar fi lățit ușor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din Dorohoi a cerut sprijinul Poliției Dorohoi, exprimând îngrijorarea pentru avutul și viața evreilor din oraș. În aceste condiții, autoritățile locale au impus măsuri de ordine, au organizat patrule de jandarmi care să vegheze la respectarea ordinii publice. Pentru a liniști populația evreiască din oraș, comisarul Iacint Radu și câțiva agenți de poliție au condus pe studenții Octav Guțic, Nicolae Gârneață și Constantin Herțanu la gară, de unde aceștia au plecat la Iași. În mai 1933, șeful poliției Dorohoi adresează cu nr.
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
pierderea aceasta a președintelui Consiliului, Armand Călinescu este ireparabilă. N-am găsit la noi în țară pe cineva care să fi corespuns mai bine misiunii cu care fusese însărcinat. Pentru mine personal este o pierdere de neînlocuit. Puteam să fiu liniștit cu el. Energic, capabil, spirit politic clar, care vedea departe și lua măsuri bine potrivite situațiilor. Pe lângă aceasta, îmi va aduce nesfârșite complicații politice, atât interne, cât și externe. Guvernul condus de Gh.Argeșanu avea misiunea de a reprima energic
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]