10,917 matches
-
Ca peste tot în lume, cu rare excepții, nu prea se știau, nu prea se interesau și nu prea le păsa unul de altul. Tot cu rare excepții, nu se puteau lăuda că au făcut avere, majoritatea ducând un trai modest o casă, o mașină, ceva agoniseală în bancă și cam atât. Dacă se întâlneau, se întâlneau o dată sau de două ori pe an la ambasadă la mici și sarmale și la un păhărel de țuică. Am cunoscut în Chile (dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
colectând apele afluentului Cozancea, trece prin comuna Todireni, ca după ultimiii 3, 5 km din cei 78 km, în comuna Hlipiceni se face confluiența acestor râuri. Ambele sunt râuri de câmpie cu o înclinație redusă și debit la izvoare destul de modest. Urcând domol dealul din sud se ajunge pe un platou întins având altitudinea de 200-220 m, care face hotar cu localitatea Plugari din județul Iași. La nordul câmpiei, alte dealuri tot plane și cu aceleași altitudine fac hotar cu localitatea
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
colectând apele afluentului Cozancea, trece prin comuna Todireni, ca după ultimiii 3, 5 km din cei 78 km, în comuna Hlipiceni se face confluiența acestor râuri. Ambele sunt râuri de câmpie cu o înclinație redusă și debit la izvoare destul de modest. Urcând domol dealul din sud se ajunge pe un platou întins având altitudinea de 200-220 m, care face hotar cu localitatea Plugari din județul Iași. La nordul câmpiei, alte dealuri tot plane și cu aceleași altitudine fac hotar cu localitatea
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
vrea să-mi povestească ceva, dar ezită, nu pot scoate de la ea nici o confesiune, gura ei nu-i făcută pentru a spune secrete. A fost silită să părăsească liceul în clasa a zecea, deși avea note foarte mari. Îmi arată, modest, un certificat școlar cu note excelente. Au angajat-o la un bar, unde patronul o silește să lucreze de la 6 la 12, cu o singură zi liberă (de fapt jumătate de duminică). Spune că nu o mai silește la nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
procedeul înscrierii, în acest răstimp, a certificatului de moarte etc., etc. Dar a venit "preotul credincios", chemat de mama copilei și, împreună cu întreg salonul (care constituie, în aceste cazuri, mai ales la femei, o familie spontan organizată), un preot bătrân, modest și simplu, un om oarecare, un fel de moșneag de țară travestit în popă, s-a închinat, împreună cu femeile participante și a binecuvântat-o cu tămâie pe fata bolnavă. (Am văzut scena întâmplător, întredeschizând, din greșeală, ușa salonului.) De a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
un costum nou, pe care mi l-a arătat cu plăcere... Minunea continuă, câteva zile, poate va continua.* Este nevoie de o anumită intimitate cu Dumnezeu pentru a se întâmpla așa ceva. * Astăzi am vizitat la Câmpulung un muzeu intitulat, prea modest, "colecție", în care, un vrednic țăran, dl. Grămadă, a adunat toate minunile pe care le-au cusut sau le-au tăiat în lemn generațiile care s-au perindat pe aici. Am găsit acolo mai mult decât o colecție sau un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
primăvară la munte, poate din acest motiv îmi este mai apropiată primăvara mai caldă, mai puțin fastuoasă, mai intimă, așa cum este acest anotimp la o mai joasă altitudine. Aici, o mare simfonie; dincolo, la deal și la câmpie, un cântec modest, simplu. Eu cred în teoria lui Blaga, cred în legătura dintre peisaj și suflet. (A ironiza "spațiul mioritic" este nu numai o necuviință, este o prostie și o lipsă de bun gust.) Probabil nu suntem "mioritici", probabil că Blaga a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
teribil de dor de un prost, Prost autentic, neînvățat (nici măcar alfabetizat): Am simțit nevoia urgentă să mă aștern la taifas cu Vasile al meu. Vasile al meu nu-i călugăr, dar nici fantomă nu-i. El există. La dimensiunile mele modeste, Vasile al meu este foarte potrivit. Zilele următoare voi nota câte ceva dintre acest ciudat prieten al meu. * În camera unde lucrez (s-ar potrivi să spun "cabinetul" meu, dar din motive obscure nu suport acest termen), se simte, prin fereastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
sute de pagini pentru a dovedi imposibilitatea de a cunoaște ființa iubită. Sufletul este o imposibilă cunoaștere". Cred că are dreptate, mai ales într-o anume privință. * Ca amator de oameni (amator nu în sensul "iubitor", ci în sensul mai modest, dar mai obiectiv, de a observa oamenii) am căpătat, după foarte mulți ani de exercițiu, convingerea că un bărbat nu poate înțelege sufletul unei femei, dar contrariul este obișnuit. (De aceea, în cuplu, în mod natural, persistă încă ancestralul matriarhat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
om bătrân cu copil mic), fiul directorului Băncii Naționale și al președintelui Tribunalului. Tatăl meu fiind atunci procuror, mi s-a repartizat unul din aceste locuri fruntașe, distribuite, cum se vede "din oficiu". În clasa întâi erau și mulți copii modești și unii, câțiva, atât de săraci, încât veneau la școală desculți, fără ghete sau bocanci (unul dintre acești copii desculți a devenit un ministru important; dar cred că și copilul ministrului o fi primit, la timpul lui, un loc în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
niciodată pe Strada Zorelelor, dar ce importanță are realitatea... Minciuna este delicioasă, nu adevărul, iar visarea nu are seamăn cu realitatea care nici nu se compară cu o închipuire bine închipuită. Strada Zorelelor este o uliță unde casele, deși destul de modeste, au geamuri sclipind de curățenie și înflorate de mușcate ochioase. Gardurile sunt curate și ele, unele fiind văruite, altele chiar vopsite în aceeași culoare, un albastru foarte frumos care, pentru a se obține o reducere, a fost cumpărat de la un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
tot felul de povești aiurite, despre strada "La zece mese" îți poți închipui fapte mult mai puțin fanteziste. Astfel, putem aprecia, cu oarecare certitudine, că "La zece mese" nu avea o clientelă compusă doar din militari cu trese și civili modești predestinați unui consum limitat. Nu; din unele relatări, răsfoind aceleași ziare, aflăm că "La zece mese" poliția era și ea prezentă. (Polițiștii nu pot lipsi de la nici un local public, se știe că prezența lor la crâșmă intră în obligația lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
crescut consumul țigărilor care sunt foarte periculoase, dar a scăzut numărul fumătorilor de lulea, care nu este periculoasă, noul meu prieten m-a întrebat pe cine caut pe aici, pe Strada Motocicletei. Pe nimeni. Habar n-aveam că această străduță, modestă, cu case curate, aliniate, și cu câțiva castani care își scutură frumoasele lor frunze galbene, se numește atât de ciudat, Strada Motocicletei. Nu găseam în mintea mea o explicație. Nu am întrebat nimic. Mi-a spus, fără să-l întreb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
vreo speranță acolo; astăzi nu mai este cazul. Dar denumirile acestea, chiar dacă nu au nici o explicație, când vin din generație în generație, nu sunt lipsite de poezie. Strada Speranței este, oricum, "poetică". Strada Speranței este o uliță unde casele, destul de modeste, sclipesc de curățenie și geamurile, deși nu s-au înlocuit cu termopane, sunt și ele foarte curate. Este o stradă veselă, poate pentru că are în geamuri flori colorate în nuanțe vii; are multe mușcate, flori care s-au cam demodat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
un cuceritor impetuos, înlăturând, necruțător, micile adevăruri care fie sunt ignorate, fie ingerate, într-un proces de sinteză. Procesul de reformă generală a științelor va duce, cu siguranță, la o reformă a spiritului. Curios, în această revoluție științifică generalizată, anonima, modesta, umila reverie, mult mai puțin luată în considerare decât oricare din reperele științifice consacrate de psihologie și medicină, nu cade la fundul oceanului agitat, nu este pulverizată de vârtejurile contemporane; dimpotrivă, mi se pare că a rămas intactă. Poate că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ochi magic, virtual, coordonează complicatele lor trasee aeriene. Deasupra, sus de tot, în înălțimea cerului, se vede zilnic alunecarea tăcută a zborului, desenând texte aeriene intraductibile. Dorobanț capătă astfel, pentru mine, o valoare specială, ca un aeroport de provincie, unul modest, cum sunt cele apropiate de capătul lumii, prin Irlanda, prin Scoția. Și acolo vine câte un gură-cască să urmărească avioanele. Exact așa mă comport și eu. E • drept, este nițel cam țicnit acest obicei, dar asta nu mă deranjează; parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
rafturi de lemn geluit, pe care stau fotografiile ("piesele", cum le spune un tânăr care le păzește, un tânăr gras și leneș, mâncând toată ziua.) Clienții pot răsfoi în liniște imagini dintr-un trecut mai puțin distins (mai "de provincie" modestă), de acum multe decenii sau chiar mai vechi. Sunt acolo ființe care au dispărut definitiv, dar în poză au rămas vii. Le poți privi cu respect, cu ironie, cu tristețe, cu ce dispoziție vrei, poți să-ți închipui despre acești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
au extaziat în fața existenței mele...". Îl ascultam avid pe acest om teribil; mărturisesc, nu mai văzusem un astfel de delirant. ÎI întrerupeam doar din când în când... Așa am aflat că, în anul în care l-am cunoscut, era un modest laborant zootehnician, lucrând la un laborator de lângă Constanța. Că din când în când venea la taverna unde m-a întâlnit, "din pur interes pentru oameni". Nu mai avea pe nimeni. Nemurirea înseamnă singurătate. "Mai mult decât absurditate, nemurirea înseamnă solitudine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
contrabalansată, în roman, de cea extrem occidentală, prin popasurile pe litoralul francez și sud-american. Fost ofițer de aviație pasionat de veliere și de călătorii, autorul lăsa să se înțeleagă, în 1964, că a încercat să-și construiască, înainte de război, o modestă corabie a visurilor, într-un șantier dunărean, dar nu a putut-o termina 2. Astfel, corabia visurilor și, implicit, călătoria cu ea au devenit posibile în ficțiune, în forme mult mai elaborate decât s-ar fi putut realiza, în realitate
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
asupra Legiunii. Toate întâmplările de după 21 Ianuarie au fost deosebit de dureroase pentru noi, în special prin nedreptatea acuzațiilor aduse. Dar comunicatele și fotografiile publicate în ziare, în care toate lucrurile adunate de noi toți din lefurile noastre de cele mai multe ori modeste, erau camuflate în obiecte de jaf, a fost cea mai mârșavă dintre faptele acelor oameni fără onoare și fără nimic cinstit în ființa lor. Căci Carol și Călinescu răpiseră viața celor mai buni dintre noi, dar antoneștii și oamenii lor
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Bădia Ilie Gârneață , pe vremuri admirabil luptător, era mult prea „moale”. Radu Mironovici, dârz la datorie, n-a avut nici el însuși altă veleitate decât de a lupta în Legiune și pentru ea; Mille Lefter și Inginerul Blănaru erau luptători modești, desigur nu lipsiți de valoare personală, dar necorespunzători unui post de conducere. Corneliu Georgescu, superior celorlalți prin energia și calitățile sale intelectuale, nu cred că ar fi putut strânge în jurul lui marea masă legionară, deși este unul dintre cele mai
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
prețul acestei rezistențe îl știe numai ea). Monica Macovei are o strategie pe termen lung: statul de drept în locul „statului de drepți”. Oricât de mult este împroșcată și oricât de puțin este mediatizată, cetățenii onești intuiesc faptul că această femeie modestă, nespectaculoasă, inteligentă și foarte hotărâtă este de partea lor. Dacă vom deveni cetățeni ai Europei, aceste două modele de politiciene vor tinde spre „banalizare”. Dacă vom fi amânați, ele vor fi supuse strategiei „mioritice” de distrugere a termenului deranjant de
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
am trecut. În acest cabinet copiii nu aveau acces decât cu motive bine întemeiate. Ajutată de Soltana, mama gătea în bucătărie. Mâncarea noastră preferată era șalăul pe maioneză. La desert, un castron cu „boules de neiges”. Părinții țineau o locuință modestă, rar vizitată de prieteni, nu pentru că nu i-ar fi avut; veniturile și desele mutări nu le îngăduiau însă relații mondene. Mai des se duceau la teatru, la o oră la care noi trebuia să ne culcăm. De fiecare dată
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Mărului se vede, pe obcina Stânișoarei, Crucea Talienilor. Acolo a fost prăbușit cu capul crăpat de baltag Nechifor Lipan. În spatele unui gard sprijinit cu brâu de liliac înflorit se ițește acoperișul școlii. De sub bolta liliacului apare una din cele mai modeste construcții ale satului: joasă, albă și curată, cu acoperiș de șiță și cerdac vopsit, iar în ferestre cu „perdeluțe ieftine” cum își amintește poetul. Cu zumzet, dinspre stupină, pe deasupra răzoarelor se încrucișează flori de lumină. La stânga coboară într-o râpă
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
pâinea făcând-o pe contabilul la o întreprindere. Reprimit la Universitate în 1955 ca să predea o disciplină la care numai dânsul avea acces, a ținut un curs de gramatică indo-europeană comparată. Cu coatele cârpite, profesorul avea o ținută mai mult modestă decât severă. Curând cursul deveni best seller studențesc. Nu era un simplu curs de lingvistică, ci o ilustrare a filozofiei limbii, cu exemple din limbile indo-europene, de la sanscrită, elină toharică sau vechea gotă, până la limbile moderne. Pe atunci Simenschy făcea
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]