10,880 matches
-
Cam 4,5$. Unul asemănător celui de agate, am văzut la Duty Free în Aeroportul din Moscova cu 95 euro! Conversând mult cu noul meu prieten, acesta m-a întrebat ce limbi vorbesc. Răspunzându-i grăbit - și cu o oarecare nuanță de lăudăroșenie, recunosc! - că vorbesc bine franceza, prietenul indian mi-a replicat în cea mai curată exprimare a limbii lui Voltaire, fapt care pe mine m-a blocat complet: nu-mi mai aminteam o boabă franțuzească și toate replicile îmi
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
dramaturg” și regizor la Ciuta - jucată de aproape toate teatrele naționale din țară., demonstrând unise că Victor Ion Popa e și un gingaș poet, cu versuri vioaie, de o plasticitate rară, cu ritm și rimă bogată și cu o fină nuanță de ironie”, publicând două poezii: „Caricatură sentimentală” și „Schiță de toamnă”, reproducându-vi-o pe ultima: O comoară de aramă Și de aur în văpăi Arde-n galbena năframă De pe dealuri și pe văi. Tata-și doarme somnișorul Sub căruță
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Glasul Bucovinei” - Cernăuți, strada Domnească nr.33. Purta pe copertă mențiunea: fondat în 1919. Fiecare număr purta ca preambul la partea literară un cuvânt din partea omului de cultură Ion I. Nistor care era pe plan local și conducătorul partidului de nuanță liberală ce avea ca oficios ziarul „Glasul Bucovinei” Calendarul pe anul 1924, de exemplu, în afara părții calendaristice, cu sfaturi pentru plugari în fiecare lună a anului, Pashalia anului Iulian 1924, mersul trenurilor, bâlciurile din România Mare și alte informații uzuale
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
popor, are o mult mai mare importanță decât toate ambițiile sociale și științifice, politizante și reformatoare ale oricărei alte Biserici, catolică sau protestantă. Pe pământ francez, aportul acestor intelectuali români, greco-ortodocși, este pe cale de a da o nouă și fascinantă nuanță culturii franceze și occidentale. Dar fără a lua în considerare aceste condiții particulare, nici nu se poate aprecia contribuția lor literară. Sau măreața, profund originala creație în domeniul istoriei și fenomenologiei religiilor a lui Mircea Eliade. Fenomenologie a religiei sau
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
diferite și condițiile lor religioase? Așadar aici își văd șansa un anumit tip de apologeți. Dacă asiaticii, în fapt complet necunoscători ai problemelor cercetării religioase, aceasta fiind o invenție occidentală, se cramponează de propria lor religie cu îndărătnicie și fără nuanțe, de ce să nu înlesnim contactele prin concesii diplomatice? Rețeta ne-a dat-o de curând profesorul Carl-Martin Edsman, în Finsk Tidskrift. Conținutul afirmațiilor sale limitate poate fi rezumat, fără riscul simplificării, prin sloganul: „Fundamentaliști din toate religiile, uniți-vă!”. Dacă
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
limbajul, ci și pentru gîndirea de lemn: NU E MOMENTUL". Totul rămînînd în sarcina viitorimii, dar selectiv. E momentul să-l analizăm pe Mircea Eliade și a-i pune în chestiune întreaga-i operă, pedalînd pe cele cîteva articole cu nuanță legionară, dar nu este încă momentul să-i punem în chestiune pe cei care făceau cu mult zel propagandă regimului comunist, timp în care închisorile gemeau de oameni nevinovați, iar cultura națională era decapitată. Oricînd e momentul să-l incriminăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
închisorile gemeau de oameni nevinovați, iar cultura națională era decapitată. Oricînd e momentul să-l incriminăm pe Cioran pentru cele cîteva nihilisme fasciste, pe care le-a și regretat mai apoi, dar nu este încă momentul "să analizăm, cu decență, nuanțe și durere fără a le nega "opera" și pe oportuniștii de vază", de la G. Călinescu și T. Vianu, la Tudor Arghezi și M. Sadoveanu. Nu putem să nu repetăm și noi cuvintele scriitoarei de la Paris: pentru responsabilitate și adevăr este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
normal?". Pușcăria mi-a marcat toată viața. Decembrie 1989 m-a revigorat un pic. Dar m-am întrebat: cînd noi stăteam în fundul închisorii, toți ceilalți ce făceau?" Vasile Balanovici (n. 1927), din Ionășești-Trușești, membru în organizația Pui de lei, de nuanță liberală, născută în anii 1946-1947, și cu nuclee în mai bine de jumătate din localitățile județului. Țelul era păstrarea ființei naționale și a credinței ortodoxe. Activitatea era una periculoasă pentru regimul de democrație populară abia instaurat. Puii de lei împărțeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
care este atît de torturat într-atît de chinuit încît nu mai are altă scăpare decît să îl bage la apă pe altul, pe prietenul lui, chiar și pe fratele său, cum s-a întîmplat la Pitești. Bineînțeles că aici sînt nuanțe, că sînt turnătorii din interes pentru că a vrut să-i ocupe postul sau să-i ia apartamentul... În sfîrșit. Însă vinovați sînt acei securiști cu mîinile curate care nu trebuie iertați cu nici un chip, pentru că aceștia, într-un fel, au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
trecuse conștiincios pe hîrtie. Cu excepția a două sau trei afirmații ajunse la el prin intermediari, cu sensul denaturat, tot ce declara despre mine era riguros exact. Erau lucruri discutate în doi, fără martori și întru totul adevărate, mergînd pînă la nuanță. Cine nu și-ar fi dorit o asemenea ținere de minte? Filip făcea un inventar al lecturilor mele, al preferințelor literare, dar numai al acelora ce se abăteau de la linia partidului. Așadar, selecția presupunea și contribuția securiștilor. Din această colaborare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mai bine. „De nebune dorinți“, aici accentuez, a concluzionat el după câteva ore. „Și pe r-uri, da, da. Sunt multe r-uri, Sachi, nu știu dacă ți-ai dat seama, și e bine. Mă ajută să le dau o nuanță mai impunătoare.“ După nenumărate repetiții, a cerut să revadă notele, să vadă dacă mai poate schimba ceva sau îi poate schimba puțin ritmul, să fie doar un pic mai rapidă. Îi exasperase atât pe Fernic, cât și pe Pribeagu cu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sunt așezate pe un pic de talent și pe câteva calități fizice, nu duc la nimic. Așa cum un actor de teatru își studiază rolul, îl repetă, îl perfecționează, pentru a urca pe scenă, tot astfel am muncit și eu căutând nuanțele cele mai potrivite cuvintelor din melo- diile pe care le cântam. Nu de puține ori ele deveneau obiectul unor adânci reflecții și al unei munci constante. Trebuia să ajung la o mobilitate de expresie care se potrivea fizicului meu, privirilor
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
când l-am văzut și auzit era cu ocazia unei Întruniri ce avea lor În sala mică a Palatului, În primii ani ai tânărului șef de stat, Ceaușescu, care a produs atunci o bună impresie celor dispuși să observe și nuanțele ce aveau loc În practicile comuniștilor de vârf. Ceaușescu critica pe atunci vechea gardă - Chivu Stoica și ceilalți -, numind În funcții importante oameni ceva mai capabili, precum Gogu Rădulescu cu un doctorat În economie la Sorbona sau Niculescu-Mizil ce venea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
el, prezentul, se „topește” mereu Între „amintire și presimțire”, dar e și turtit de presiunea pe care o fac asupra creierului nostru diverse interese, planuri, frici sau speranțe, calcule de tot felul sau false memorii, printr-un efort Încăpățânat, de nuanță absolut puerilă, uneori el, prezentul, poate fi adus, chiar și numai pentru secunde sau zeci de secunde, la suprafață, poate fi conștientizat - un animal iute, argintiu și extrem de sperios de orice lumină care cade asupra lui. „Numai zeii trăiesc În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fel sau altul, oamenii au vrut să scape de oameni, de cei care păreau ceva mai „originali”, iar ticăloșii de politicieni abuzivi ai secolului trecut, staliniștii, mai ales, din nu importă ce țară, au „profitat” de acest lucru pentru a „nuanța”, ca să zicem așa, pofta lor de putere ce era la fel de absolută pe cât era de meschină, de lipsită de imaginație. Protestele mele sociale sau politice, câte au fost, au fost, cu probabilitate, o formă a „nebuniei”. De altfel, la Întoarcerea mea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
marcă americani nu prea fac mare caz, și „Îi Înțeleg” Într-un fel, geniul lor narativ și pragmatic nu pare a se simți prea confortabil În fața sutelor de fraze, cu subordonatele lor cu tot, care despică a mia oară ultima nuanță a unor reacții și gînduri care, În viața de zi cu zi și În lumina succesului, a adaptării În social, de fapt „nici nu există!”. Iar de un Nietzsche nici nu mai vorbim, abia după al doilea război, Americanii, ca
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ca niște tineri, cum să le zic... „de ocazie”! Cei care s-au Întîmplat să se afle pe strada Pangrati sau pe bulevardul unde e situat ProTV-ul, ei și „amicii” lor. Când zic „de ocazie” o spun cu o nuanță de compasiune, deoarece această „falangă” a tinerilor va fi cu siguranță una de „sacrificiu”! Așa cum se va Întâmpla și cu falanga primilor „afaceriști”, cu cea a primilor politicieni, cu cea a primilor „mari ziariști” sau „moderatori celebri”, a primilor bancheri
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de complexele firești ale oricărui ins cu o inteligență sub-medie, dar făcându-și din acest invizibil și unanim acceptat handicap psihic o armă, răsturnând valorile și, mai ales, profitând cu o viclenie energică, de tip sub-uman, instinctivă și lipsită de nuanțe, pentru a „apăsa” În ceilalți pe acele „leviere”, butoane ascunse, articulații ale nemulțumirii profunde și ne-exprimate față de rolul și statutul lor social sau familial, față de „viața care le era datoare!”, organizîndu-i și apoi... trimițându-i să distrugă și să
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
tendințe opuse a Însoțit procesul de modernizare a ultimelor două secole. Evident, nu românii au inventat dramatizarea raporturilor cu „ceilalți“: aceasta este o trăsătură universală a imaginarului. Poate Însă că românii dramatizează În mod deosebit, admirând sau respingând, preluând fără nuanțe sau refuzând din principiu. Este rezultatul contradictoriu al unei istorii contradictorii. Să mai spunem — complicând În continuare lucrurile — că cele trei țări din care s-a alcătuit România modernă se divid la rândul lor În mai multe regiuni. țara Românească este
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ieșit din uz, Însă majoritatea celor esențiale s-au menținut. Se poate zice altfel, pe românește, dragoste sau iubire (ambele cuvinte slave)? S-a Încercat să se spună, mai pe latinește, amor; cuvântul Însă nu a prins decât cu o nuanță de ironie. Dragostea românilor se declină și astăzi tot În slavonă. Până la urmă, modernizarea limbii române a fost o reușită. Soluțiile extreme nu au prins. S-a procedat radical, dar până la o anume limită. Dacă s-ar fi mers mai
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
este astăzi mai Închegată și mai unitară decât Înainte de comunism. Colecția de provincii, propunând fiecare propria-i sinteză, s-a contopit Într-o sinteză de ansamblu. Câștig sau pierdere? Depinde de ce ne place mai mult: un colorit uniform, eventual cu nuanțe diferite, sau o varietate de culori? A fost comunismul o soluție de modernizare? Acesta i-a fost scopul, Însă rezultatele s-au dovedit În bună măsură perverse, deloc În spiritul timpului. Numărul muncitorilor industriali a crescut enorm; dar acesta deja
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
După ce i-a demascat pe informatori, și pentru a face dreaptă măsură, Comisia Națională pentru Studierea Arhivelor Securității și-a manifestat intenția de a se lansa (totuși!) și În identificarea ofițerilor de securitate care au făcut poliție politică. De remarcat nuanța: legea prevede denunțarea Securității sub latura ei de poliție politică, nu a Securității În ansamblu. Cei mai mulți securiști și-au făcut corect treaba, Între limitele legii (așa cum era ea) și, de regulă, În interesul României! Fapt este că dosarele securiștilor s-
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ghimbir proaspăt, trei pungi mari de cipsuri Cool Ranch Dorito’s, o sticlă de Cristal în congelator și o linie telefonică pentru exterior cu număr secret“, și la fiecare episod de lectură becurile de deasupra podiumului trebuiau să fie de „nuanță oranj“ pentru că atunci lumina punea în evidență tenul meu bronzat în saloane de specialitate. Dacă aceste cerințe contractuale nu erau respectate, amenda urma să fie împărțită între mine și Knopf. Nimeni nu pretindea că era ușor să fii fan Bret
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sobri, arătoși, în costume Paul Smith la trei nasturi, intenționând să „pătrundă“ în industria filmului. Pentru a suplini acest gen de dezinvoltură, Kentucky Pete punea la dispoziție o selecție mult mai variată - vindea orice, de la capsulele de Super Vicodin de nuanța lămâilor verzi sau 2 pastile de Xanax de 2 mg. Pe filieră europeană până la cristale de coca înmuiate în PCP la marijuana stropită cu un balsam și cocaină superpură, adică singurul lucru pe care-l doream de la el în seara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
asta că îmi plăcea cum fusese rearanjată mobila - și am simțit un ciudat atac de nostalgie în timp ce împingeam canapelele și mesele. Iar mocheta - deși încă decolorată - arăta impecabil: urmele de pași în cenușă nu mai erau evidente și deși preponderența nuanței bej în prelungirea celei verzi era deranjantă, camera nu mai era susceptibilă unor interpretări ciudate. După care am ieșit pe câmpul din spate pentru a verifica brazda umedă de pământ; spre satisfacția mea aproape că se uscase, iar groapa începuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]