9,866 matches
-
de menționat acest fapt, anume că Mișcarea Legionară a fost contra semnării necondiționate a Pactului Tripartit. Alt fapt demn de menționat este că puterile Axei nu au exercitat nici un fel de presiuni asupra lui Ion Antonescu să adere la acest pact, datorită neîncrederii militarilor germani în potențialul militar al armatei române. Ion Antonescu se va întoarce triumfător în 25 noiembrie 1940, declarând pe peronul Gării de Nord : Aderarea Bucureștiului la Axă a fost doar o "chestiune de formă", astfel că în momentul declanșării
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
în momentul declanșării războiului cu Uniunea Sovietică, România și Germania nu au avut o legătură contractuală precisă. Va fi unul din principalele capete de acuzare în procesul "Marii Trădări Naționale". Atunci când a început campania în Est, Japonia nefiind legată prin Pactul Tripartit așa cum în mod corect prevăzuse Mihail Sturdza, s-a abținut să atace Uniunea Sovietică în Extremul Orient. În schimb, atunci când Japonia a atacat Statele Unite, în Decembrie 1941, semnatarii Pactului Tripartit, automat și-au îndeplinit obligația de a se considera
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
Atunci când a început campania în Est, Japonia nefiind legată prin Pactul Tripartit așa cum în mod corect prevăzuse Mihail Sturdza, s-a abținut să atace Uniunea Sovietică în Extremul Orient. În schimb, atunci când Japonia a atacat Statele Unite, în Decembrie 1941, semnatarii Pactului Tripartit, automat și-au îndeplinit obligația de a se considera în razboi cu această putere. România va fi și ea obligată să declare război Statelor Unite în 12 decembrie 1941., Atunci s-a ajuns la paradoxala situație ca România să fie
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
care Austria a declarat război Prusiei. Preludiul dramatic al războiului a avut loc mai ales la Frankfurt unde, la Parlament, cele două puteri au pretins că reprezintă toate statele germane. În aprilie 1866, reprezentantul Prusiei la Florența a semnat un pact secret cu italienii. Cele două state s-au angajat să se ajute într-un război împotriva Austriei. A doua zi, delegatul prusac de la adunarea de la Frankfurt a prezentat un plan pentru o constituție națională și o Dietă națională creată prin
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
survenit într-un moment destul de tensionat al relațiilor militare româno-ruse și la un an de la moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Leontin Sălăjan participase în primăvara anului 1966 la mai multe întâlniri la vârf pe tema contribuției militare a României la Comandamentul Pactului de la Varșovia, desfășurate la Moscova și la București. Potrivit istoricului militar Alexandru Osca, la întâlniri au avut loc discuții controversate în legătură cu înființarea unui consiliu militar care să funcționeze pe lângă comandantul-șef sau pe lângă Comitetul Politic Consultativ. Delegația română și-a
Leontin Sălăjan () [Corola-website/Science/304808_a_306137]
-
separată cu responsabilii români - ministrul Sălăjan și generalul-locotenent Gheorghe Ion, șeful Marelui Stat Major al armatei române. Convorbirile comandanților militari sovietici și români au avut loc după o întrevedere Brejnev-Ceaușescu și înaintea consfătuirii miniștrilor apărării din țările membre în organizația pactului de la Varșovia. La scurt timp după vizita la Moscova, la 28 august 1966, ministrul Sălăjan a încetat din viață în Spitalul Elias, unde fusese internat pentru o operație banală de ulcer sângerând. Cauza decesului a fost o peritonită biliară. „"Cu
Leontin Sălăjan () [Corola-website/Science/304808_a_306137]
-
totalitate din români. Ca urmare a Ultimatumului sovietic din 26-27 iunie 1940, jumătate din Bucovina istorică (fostele județe interbelice ale României, Cernăuți, Storojineț și o parte din județul Rădăuți), plasa Herța din fostul județ Dorohoi, ce nu erau menționate în Pactul Ribbentrop-Molotov (încheiat între Germania fascistă și Rusia comunistă în 23 august 1939 la Moscova), au fost răpite României cu forța și anexate de URSS la 28 iunie 1940. Nordul Bucovinei și plasa Herța au revenit în componența României în perioada
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
Europa, de vreme ce aliații continentali ai Poloniei (Regatul Unit și Franța) au declarat răboi Germaniei pe 3 septembrie, gest urmat la scurtă vreme de Canada, Australia și Noua Zeelandă. Invazia a început pe 1 septembrie 1939, la numai o săptămână după semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop, și s-a încheiat pe 6 octombrie, odată cu ocuparea întregii Polonii de agresorii germani și sovietici. După un presupus "atac polonez" de pe 31 august 1939, o înscenare germană de fapt, forțele germane au atacat Polonia din nord, sud și
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
în zona așa-numitului cap de pod românesc, unde urmau să aștepte promisul contraatac Aliat. Pe 17 septembrie 1939, Armata Roșie sovietică a atacat regiunile răsăritene ale Poloniei în cooperare cu Germania. Sovieticii ocupau zonele convenite în anexa secretă a Pactului Molotov-Ribbentrop, care împărțea Europa Răsăriteană între sferele de influență sovietică și nazistă. Trebuind să facă față luptei pe două fronturi, guvernul polonez a decis că apărarea în zona capului de pod românesc nu mai era posibilă și a ordonat evacuarea
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
Poloniei, cu costul de numai 37 bărbați uciși și 114 răniți. Partidul Nazist condus de Adolf Hitler a preluat puterea în Germania în 1933. la început, Hitler a inițiat o politică de reapropiere de Polonia, care a culminat cu semnarea pactului de neagresiune germano-polonez în 1934. Politica externă din primii ani ai puterii naziste căuta atragerea Poloniei în Pactul Anticomintern, care trebuia să se constituie într-un front comun împotriva Uniunii Sovietice. Germania era interesată de cucerirea de noi teritorii în
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
preluat puterea în Germania în 1933. la început, Hitler a inițiat o politică de reapropiere de Polonia, care a culminat cu semnarea pactului de neagresiune germano-polonez în 1934. Politica externă din primii ani ai puterii naziste căuta atragerea Poloniei în Pactul Anticomintern, care trebuia să se constituie într-un front comun împotriva Uniunii Sovietice. Germania era interesată de cucerirea de noi teritorii în URSS, să câștige Lebensraum-Spațiu vital și să lărgească granițele Großdeutschland - Germaniei Mari. Polonia ar fi trebuie să primească
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
evitarea războiului, Polonia urmând să fie ciuntită, dar să rămână independentă. Miza jocului politic al momentului era hegemonia Germaniei asupra Europei Centrale. Cum tensiunile bilaterale creșteau, Germania a trecut la o diplomație agresivă, retrăgându-se pe 28 aprilie 1939 din Pactul germano-polonez de neagresiune din 1934 și din Tratatul naval de la Londra din 1935. Încă de la începutul anului 1939, Hitler dăduse ordinele necesare pentru o posibilă "soluționare a problemei poloneze prin mijloace militare". Un alt pas către deschiderea căii războiului a
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
concrete despre trocul germano-sovietic cu privire la Europa Răsăriteană, prevederile anexei secrete ale tratatului nu au fost aduse la cunoștința guvernului polonez. Atacul german trebuia dat inițial la ora 4:00 pe 26 august, numai că pe 25 august a fost semnat Pactul de apărare comună polono-britanic ca anexă a Alianței militare franco-poloneze. Prin acest acord, britanicii se angajau să apere și să-i păstreze independența Poloniei. Hitler a șovăit și a amânat atacul până pe 1 septembrie, încercând pe 26 august să convigă
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
planuri s-au dovedit inoperante peste noapte, în momentul în care 800.000 de soldați ai Armatei Roșii au atacat cu cele două fronturi: Belarus și Ucrainean. Acest atac a fost o violarea a Tratatului de pace de la Riga, a Pactului de neagresiune sovieto-polonez și a altor tratate internaționale bilaterale sau multilaterale, la care Uniunea Sovietică era parte.. Diplomația sovietică a pretins că acțiunea ar fi fost justificată pentru "protejarea ucrainenilor și belarușilor minoritari trăitori în Polonia răsăriteană, în condițiile prăbușirii
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
a pretins că acțiunea ar fi fost justificată pentru "protejarea ucrainenilor și belarușilor minoritari trăitori în Polonia răsăriteană, în condițiile prăbușirii iminente a Poloniei." În fapt, sovieticii colaborau cu naziștii pentru împărțirea Europei în sferele de interes specificate expres în Pactul Molotov-Ribbentrop. Forțele defensive din răsărit, cunoscute cu numele de "Korpus Ochrony Pogranicza", erau formate din 25 de batalioane. Edward Rydz-Śmigły le-a ordonat să se retragă și să nu se angajeze în luptă cu sovieticii. Acest ordin nu a împiedicat
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
al acestora. Dacă antisovieticii au adoptat prima poziție, comuniștii au susținut-o pe cea de-a doua. Astfel, generalul Walter Krivitsky, șeful serviciilor de informații din Europa Occidentală până în 1938, care a dezertat în Statele Unite în 1939, scria: " Înaintea încheierii pactului germano-sovietic, prevala ideea că Hitler și Stalin erau dușmani de moarte; nu era, în fapt, decât un mit, o imagine deformată, creată de un camuflaj intelligent și de artificiile proagandei. De fapt, Stalin solicita tot timpul și nu se lăsa
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
occidentale, iar Ribbentrop, presat de Hitler, și-a intensificat acțiunile diplomatice. Interesul lui Stalin era să evite războiul, dar neavând de-a face decât cu negociatori occidentali fără putere de decizie a optat pentru răul cel mai mic: semnarea unui pact de neagresiune cu Reichul. Teza celor doi istorici se sprijină pe documente false, fuznizate de Andre Guerber într-un articol din „La Nouvelle Republique” din 22 aprilie 1947. După deschiderea ultimelor arhive, se pare că niciuna dintre aceste versiuni nu
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
patrulea, a fost stabilit un complex sistem de alianțe al națiunilor europene, în speranța prevenirii unor viitoare războaie cu una dintre puterile considerate potențiale agresoare - Germania și Uniunea Sovietică. În 1935 și mai apoi în 1934, Polonia a semnat un pact de neagresiune cu Uniunea Sovietică valabil pentru 10 ani. În 1932, sovieticii au semnat pacte de neagresiune cu valabilitate de 10 ani cu Finlanda, Estonia și Letonia. În ianuarie 1934, Germania și Polonia au semant la rândul lor un pact
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
unor viitoare războaie cu una dintre puterile considerate potențiale agresoare - Germania și Uniunea Sovietică. În 1935 și mai apoi în 1934, Polonia a semnat un pact de neagresiune cu Uniunea Sovietică valabil pentru 10 ani. În 1932, sovieticii au semnat pacte de neagresiune cu valabilitate de 10 ani cu Finlanda, Estonia și Letonia. În ianuarie 1934, Germania și Polonia au semant la rândul lor un pact de neagresiune valabil pentru 10 ani. În 1935, sovieticii au semnat tratate de alianță cu
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
pact de neagresiune cu Uniunea Sovietică valabil pentru 10 ani. În 1932, sovieticii au semnat pacte de neagresiune cu valabilitate de 10 ani cu Finlanda, Estonia și Letonia. În ianuarie 1934, Germania și Polonia au semant la rândul lor un pact de neagresiune valabil pentru 10 ani. În 1935, sovieticii au semnat tratate de alianță cu Franța și Cehoslovacia. În noiembrie 1933, prin Paris circulau zvonuri că Franța, Belgia și Polonia luau în considerație posibilitatea declanșării unui "război preventiv" împotriva Germaniei
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
Hitler că va permite existența unei Polonii independente. În aprilie, ministrul polonez de externe, colonelul Józef Beck, s-a întâlnit cu Neville Chamberlain și Lord Halifax. La sfârșitul convorbirilor, a fost semant un tratat de asistență mutuală. Pe 25 august, Pactul de apărare comună polono-britanică a fost semnat ca anexă a alianței polono-franceze. La fel ca în cazul garanțiilor din 30 martie, alianța anglo-poloneză obliga Regatul Unit numai să apere independența Poloniei, nu și integritatea sa teritorială. Alianța era în mod
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
Un tratat complet de alianță militară a fost gata pentru semnare pe 22 august, dar guvernul britanic a amânat parafarea lui până pe 25 august 1939. În același timp aveau loc convorbiri secrete germano-sovietice la Moscova, care au dus la semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop pe 22 august. Textul complet al tratatului, inclusiv protocolul secret, care prevedea împărțirea Poloniei și ajutorul militar sovietic pentru germani în caz de război, a fost cunoscut guvernului britanic mulțumită lui Hans von Herwarth, un spion american care lucra
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
prevedea împărțirea Poloniei și ajutorul militar sovietic pentru germani în caz de război, a fost cunoscut guvernului britanic mulțumită lui Hans von Herwarth, un spion american care lucra în ministerul de externe nazist. Polonezii nu au fost informați de prevederile pactului sovieto-german. Germania a invadat Polonia pe 1 septembrie 1939, iar Franța și Regatul Unit au declarat război Germaniei după ultimatimuri care experisară, pe 3 septembrie. Totuși, toate celelalte prevederi ale garanțiilor de pe 30 martie au fost încălcate. În principal, a
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
care experisară, pe 3 septembrie. Totuși, toate celelalte prevederi ale garanțiilor de pe 30 martie au fost încălcate. În principal, a fost vorba de lipsa răspunsului militar viguros la agresiunea germană (care nu obliga și la declararea războiului împotriva URSS-ului, pactul numind în mod expres Germania ca potențial agresor.) În conformitate cu Convenția militară franco-ploneză, armata franceză trebuia să declanșeze pregătirile pentru o ofensivă majoră la trei zile după începerea mobilizări generale. Forțele franceze trebuiau să preia controlul asupra zonei dintre granița franceză
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
că Polonia a fost trădată de aliații occidentali, iar singurul aliat pe care se putea baza Varșovia era Kremlinul. La scurtă vreme după ce al treilea Reich a invadat Uniunea Sovietică în cadrul Operațiunii Barbarossa, guvernul polonez în exil a semnat un pact cu Stalin. Deși polonezii doreau o declarație prin care toate pactele semnate de URSS cu naziștii să fie declarate nule și neavenite, Stalin a refuzat să ia în considerație orice aluzie la faptul că sovieticii au ocupat niște teritorii poloneze
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]