9,079 matches
-
sfântă emoție, mie, care nu obișnuiesc să plâng. Acolo, în acel loc sfințit, ca pe un presentiment de rău augur, aud răsunând trâmbițele de argint ale cetății Graalului..." S-a dovedit apoi a fi foarte greu să faci să înflorească poiana din fața schitului, după dorința regală, deoarece sihăstria lui Gurnemanz era ridicată în munți, la o altitudine de aproximativ 1.100 de metri deasupra nivelului mării. Prin urmare, i s-a dat o mână de ajutor naturii și, înainte de fiecare vizită
Sihăstria lui Gurnemanz () [Corola-website/Science/327614_a_328943]
-
floristic) situată în județul Iași, pe teritoriul administrativ al comunei Grajduri. Aria naturală se află în Podișul Moldovei, în partea sudică a județului Iași, pe malurile pârâului Cocoarei (afluent al râului Rebricea) în pădurea Boroșești, în teritoriul vestic al satului Poiana cu Cetate. Rezervația naturală cu o suprafață de 9,50 hectare a fost declarată arie protejată naturală prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și
Poiana cu Schit () [Corola-website/Science/327645_a_328974]
-
în regiunea de deal, mai rar la munte în Europa, nordul și centrul Asiei, nord-vestul Africii, America de Nord și Mexic. Cuibărește în România și Republica Moldova, unde rămâne și în sezonul rece. Uliul porumbar populează pădurile (în special cele de conifere) cu poieni mari și spații deschise adiacente, biotopuri în care aceasta vânează de preferință. Activitatea sa de pasăre de pradă se extinde în câmpii, pajiști mărginite de garduri vii, mlaștini și lacuri cu malurile împădurite. În general, evită totuși spațiile deschise de
Uliu porumbar () [Corola-website/Science/327732_a_329061]
-
Coiful de la Coțofenești este un coif geto-dac, ce datează din prima jumătate a secolului al IV-lea î.Hr. Coiful a fost descoperit în anul 1928 în satul Coțofenești, comuna Poiana Vărbilău, județul Prahova, de către un elev al școlii primare din localitate. Este o piesă din aur masiv, cântărind 770 grame, aproape intactă. Îi lipsește doar partea superioară a calotei, în rest, nici un detaliu de decor nu este deteriorat. Coiful de
Coiful dacic de la Coțofenești () [Corola-website/Science/327143_a_328472]
-
decor nu este deteriorat. Coiful de aur a fost adus inițial la Muzeul Național de Antichități, din București, și păstrat acolo până în 1970, fiind expus în prezent la Muzeul Național de Istorie a României, în sala de tezaur. Coiful de la Poiana Coțofenești este datat în jurul anilor 400 î.e.n. Foarte probabil, obiectul a aparținut unui rege geto-dac - căpetenie a unei formațiuni politice autohtone constituită în zonă, pe la sfârșitul secolului V, începutul secolului IV i.e.n. Coiful are o calotă de aur împodobită cu
Coiful dacic de la Coțofenești () [Corola-website/Science/327143_a_328472]
-
999‰, cu greutatea de 1,224 grame și diametrul de 13,92 mm, cu o valoare nominală de 100 lei, într-un tiraj maxim de 22000 de exemplare, care are reprezentat pe revers, în centru, coiful de aur descoperit la Poiana Coțofenești, iar la exterior, inscripția circulară COIF POIANA COȚOFENEȘTI. Moneda face parte dintr-o serie intitulată "Istoria aurului".
Coiful dacic de la Coțofenești () [Corola-website/Science/327143_a_328472]
-
diametrul de 13,92 mm, cu o valoare nominală de 100 lei, într-un tiraj maxim de 22000 de exemplare, care are reprezentat pe revers, în centru, coiful de aur descoperit la Poiana Coțofenești, iar la exterior, inscripția circulară COIF POIANA COȚOFENEȘTI. Moneda face parte dintr-o serie intitulată "Istoria aurului".
Coiful dacic de la Coțofenești () [Corola-website/Science/327143_a_328472]
-
dintre arhitecții Turnului Eiffel, a continuat exploatarea, astfel că în 1912 marmura de Rușchița ajunsese să fie exportată în 12 țări. În prezent, marmura se exploatează în "Cariera Veche-Gropan" și "Cariera Nouă- din Dealul lui Ionel", ambele situate în munții Poiana Ruscă, la o altitudine de 800 de metri. Acestea cuprind cea mai mare rezervă de piatră naturală aflată în exploatare din România. În zonele de dezvoltare a marmurelor, relieful este accidentat cu pereți abrupți și cu văi adânci. Locul din
Marmură de Rușchița () [Corola-website/Science/327154_a_328483]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV IUCN (rezervație naturală de tip botanic), situată în județul Suceava, pe teritoriul administarativ al comunei Poiana Stampei. Aria naturală cu o suprafață de 681.80 hectare (cunoscută și sub denumirea de "Tinovul Mare Poiana Stampei") se află în Depresiunea Dornelor, la limita vestică a județului Suceava cu județul Bistrița-Năsăud, în partea nord-vestică a Parcului Național Călimani
Tinovul Poiana Stampei () [Corola-website/Science/327208_a_328537]
-
interes național ce corespunde categoriei a IV IUCN (rezervație naturală de tip botanic), situată în județul Suceava, pe teritoriul administarativ al comunei Poiana Stampei. Aria naturală cu o suprafață de 681.80 hectare (cunoscută și sub denumirea de "Tinovul Mare Poiana Stampei") se află în Depresiunea Dornelor, la limita vestică a județului Suceava cu județul Bistrița-Năsăud, în partea nord-vestică a Parcului Național Călimani, în imediata apropiere a drumului european E58. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea nr.5
Tinovul Poiana Stampei () [Corola-website/Science/327208_a_328537]
-
E58. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și este inclusă în situl de importanță comunitară "Tinovul Mare Poiana Stampei", sit care începând cu data de 25 octombrie 2011 a fost desemnat ca zonă umedă de importanță internațională. Aceasta reprezintă o zonă naturală (mlaștini oligotrofe împădurite) ce adăpostește o gamă diversă de vegetație higrofilă (specifică tinoavelor) protejată la nivel
Tinovul Poiana Stampei () [Corola-website/Science/327208_a_328537]
-
grohotișuri, turnuri) , fenomene carstice de un deosebit interes peisagistic și turistic. Cheiul este trăbătut de un mic pârâu (Valea cu Apă ce formează mai multe cascade și un mic defileu) și un drum forestier ce leagă Șcheiul de stațiunea turistică Poiana Brașov. În abruptul drept din apropierea primei stânci ce străjuiește drumul (între Poiană și Brașov) forestier, se află un izvor. Astăzi întreaga zonă este amenajată pentru plimbări în aer liber, relaxare, picnic sau cățărare pe abrupturile stâncoase din cheile Pietrelor. Fauna
Pietrele lui Solomon () [Corola-website/Science/327216_a_328545]
-
este trăbătut de un mic pârâu (Valea cu Apă ce formează mai multe cascade și un mic defileu) și un drum forestier ce leagă Șcheiul de stațiunea turistică Poiana Brașov. În abruptul drept din apropierea primei stânci ce străjuiește drumul (între Poiană și Brașov) forestier, se află un izvor. Astăzi întreaga zonă este amenajată pentru plimbări în aer liber, relaxare, picnic sau cățărare pe abrupturile stâncoase din cheile Pietrelor. Fauna este reprezentată de mai multe specii de mamifere și păsări printre care
Pietrele lui Solomon () [Corola-website/Science/327216_a_328545]
-
Udriște, din satul Olari, ce datează din 1802. Muzeul expune și două biserici: prima o ctitorie a Bălașei Cornoiu de la 1821 cu hramul Sf. Ioan Botezătorul, iar a doua, aparținând familiei Tătărescu, care au fost strămutate în anul 2002 de la Poiana Rovinari, precum și fântâna Sf. Arhangheli (1896). În cursul anilor 2000 - 2002, de la Poiana - Rovinari a fost strămutat în cadrul Secției de Etnografie de la Curtișoara ansamblul arhitectural Gheorghe Tătărescu, compus din casa-culă Gheorghe Tătărescu, biserica familiei cu hramul Sf. Gheorghe și casa
Muzeul Arhitecturii Populare din Gorj () [Corola-website/Science/327336_a_328665]
-
prima o ctitorie a Bălașei Cornoiu de la 1821 cu hramul Sf. Ioan Botezătorul, iar a doua, aparținând familiei Tătărescu, care au fost strămutate în anul 2002 de la Poiana Rovinari, precum și fântâna Sf. Arhangheli (1896). În cursul anilor 2000 - 2002, de la Poiana - Rovinari a fost strămutat în cadrul Secției de Etnografie de la Curtișoara ansamblul arhitectural Gheorghe Tătărescu, compus din casa-culă Gheorghe Tătărescu, biserica familiei cu hramul Sf. Gheorghe și casa Antonie Mogoș, achiziționată de către familia Tătărescu din satul Ceauru, comuna Bălești. Toate acestea
Muzeul Arhitecturii Populare din Gorj () [Corola-website/Science/327336_a_328665]
-
Gorj de de Sanda Maria Tătărescu-Negropontes, fiica fostului premier liberal Gheorghe Tătărescu. Amplasarea pe noul teren s-a făcut respectând cât mai fidel dispunerea și orientarea fiecărui obiectiv, astfel încât ansamblul să reamintească pe cât posibil de vechea curte boierească din localitatea Poiana. Jumătate din terenul pe care este amplasat, precum și mai multe clădiri reprezentative, între care și Cula Cornoiu, în jurul căreia a luat ființă, au fost retrocedate moștenitorului fostului proprietar. Pe lângă culă, instanța de judecată l-a mai pus în posesie și
Muzeul Arhitecturii Populare din Gorj () [Corola-website/Science/327336_a_328665]
-
Proca ca membru permanent Robin and the Backstabbers, formația continuându-și astfel activitatea în formulă de șase. În august, Robin and the Backstabbers a făcut parte dintre formațiile care au cântat în cadrul seriei de evenimente organizate în București sub titulatura Poiana Urbană, concert urmat de o apariție în cadrul FânFest. Formația a petrecut toamna lui 2012 pregătindu-se pentru lansarea albumului lor de debut. Intitulat "", albumul a fost înregistrat la Fonogram Studios și la The Great Below (studioul personal al lui Robin
Robin and the Backstabbers () [Corola-website/Science/327326_a_328655]
-
maximă în Dealul Chicera Mare) la nord de pârulul Negel și, masivă și unitară cu înălțimi mai mari de peste 600 m în sudul acestuia. Porțiunea nordică cuprinde delurile de pe stânga Trebișului: Chicera Mare (501 m), Fătului (386 m), Samuilă (425 Poiana Mare (306 m) și pe cele situate între Trebiș și Negel: Slatina -Valea Rea (390 m), Râpă (468 m). Dealurile Căpățâna și Pietricica reprezintă o prelungire a culmii principale la sud de Negel. În lungul culmii principale sudice se înșiruie
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
cu apă sulfuroasa, clorurata, iodurată, calcica și bromurată. Aici funcționează o bază de tratament balnear care aparține de Episcopia Romano-Catolică de Iași și un ștrand cu apă sărată termala particular. Spre sud la mică distanță de vârful Cărunta, se află Poiana Ciciola, unde se află o capelă catolică dedicată Fecioarei Maria.Aici anual are loc o ceremonie religioasă, pentru a cinsti locul unde conform tradiției se presupune că se refugiau din cale jefuitorilor turci locuitorii satului Valea Mare. Un suport pentru
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
turci locuitorii satului Valea Mare. Un suport pentru clopot, amintește de obiceiul celor plecați în bejenie, de a se refugia cu tot cu clopotul bisericii. În același loc există că și amenajări mese și bănci din leaturi și într-o margine a poienii un izvor amenajat. Peșterea Ghimelcea - Se află pe panțele vestice ale culmii Rotundă, în relativă proximitate a vârfului Ghimelcea, fiind de fapt o veche galerie de prospectare. În satul Cucova din comuna Valea Seaca, se găsește o mănăstirea pe stil
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
realizează peste "Obcina Stânișoarei" o legătură suplimentară între văile Moldovei și zona Fălticeniului situate la est și, valea Bistriței moldovene situată la vest - în amonte de Lacul Izvorul Muntelui. Spre sud-vest "" se intersectează la Borca cu DN17B (Vatra Dornei - viaduct Poiana Teiului), iar spre nord-est la Mălini cu DJ209A, prin care se realizează legătura la Cornu Luncii cu DN2E (Spătărești - Gura Humorului) și cu arealul limitrof orașului Fălticeni. Lungimea lui este de 55,22 km, din care 33,6 km sunt
Drumul Talienilor () [Corola-website/Science/330654_a_331983]
-
Grăniceri (Batalionul 1) și a Companiei a 11-a conduse de căpitanul Vasile Teodoreanu (Nistor Teodorescu după alte surse) uciși pentru controlul acestui drum, la poalele estice ale muntelui a fost ridicat un monument. O cruce veche din piatră marchează poiana în care odihnesc laolaltă în pământ sute de militari. Există intenții legate de finalizarea modernizării integrale a drumului, în cadrul unui proiect național care prevede refacerea mai multor drumuri din zonele cu potențial turistic. Acestea s-au materializat cu predilecție în
Drumul Talienilor () [Corola-website/Science/330654_a_331983]
-
de importanță comunitară - SCI) situată în nordul țării, pe teritoriul județului Maramureș. Aria naturală se află în partea central-nordică a județului Maramureș, pe teritoriile administrative al comunelor Băiuț, Bârsana, Bogdan Vodă, Botiza, Budești, Călinești, Groșii Țibleșului, Ieud, Lăpuș, Moisei, Oncești, Poienile Izei, Rozavlea, Săcel, Șieu, Strâmtura și Vadu Izei; și pe cel al orașelor Dragomirești, Sighetu Marmației și Săliștea de Sus și este străbătuta de două drumuri naționale: DN18 (Baia Mare - Rona de Sus) și DN17C, care leagă municipiul Bistrița de orașul
Valea Izei și Dealul Solovan () [Corola-website/Science/330750_a_332079]
-
058 m.) despărțite de culmi descendente, iar prelungirea culmii spre nord-est, de mai multe piscuri: ("Vârful Piatra Mare" 1.843 m, "Vârful Pușcaș" 1.635 m, "Vârful Gâtul Chivei" 1.639 m, "Vărful Piatra Mică" 1.614 m, "Vârful Piatra Poienii" 1402 m, "Vârful Bunloc" 1187 m.). Sectorul sudic prezintă un platou acoperit cu pajiști și pășuni alpine, situat deasupra limitei superioare a zonei împădurite. Platoul este dominat de o impresionantă formațiune calcaroasă. Apele de suprafață ale sitului aparțin bazinelor hidrografice
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
vechile obiceiuri ale primelor comunități de (uniuni pastorale autohtone de oieri români, asociați cu fenomenul transhumanței); astfel: „Sântilia” (manifestare de mare amploare ce îmbină folclorul muzical-coregrafic și portul popular cu tradiția, într-un cadru natural de excepție) organizată anual în "Poiana Angelescu" și „Balul Plăcintelor” (petrecere anuală a mocanilor săceleni odată cu lăsatul secului. Cu acest prilej se prepară celebrele plăcinte mocănești cu brânza sărată). O altă manifestare etno-culturală este „Napok Szent Mihály” (Zilele Sf. Mihail) organizată de comunitatea ceangăilor (de confesiune
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]