9,648 matches
-
a curții bisericii, care arăta mai rău ca un maidan. Dar în biserică se căsătoriseră o bună parte din oamenii de seamă ai Bucureștilor, iar o altă parte, mai puțin norocoasă, fusese condusă de acolo pe ultimul drum. Așa că dărâmarea rănea multe amintiri. Nicu Flipescu era dintre junii care cred că e mai bine să dărâmi ce-i șubred decât să pierzi timp consolidând și salvând. Se lucrase cu pușcăriași, fiindcă nimeni nu voia să se atingă de un lăcaș sfânt
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
te fac fericită, încetul cu încetul, la fel cum te-ar face el nefericită, încetul cu încetul. Alexandru Livezeanu e amestecat într-o chestiune urâtă. Te-am invitat aici ca să te previn! N-are viitor! Am simțit acum că mă rănește anume. Apoi mi-a spus ce era de spus, dar efectul a fost cu totul altul. Sentimentele mele mult împuținate pentru Alexandru au crescut brusc la loc, ca râurile după ploaie. Are dreptate conu Costache, chiar numai pentru asta și-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în contumacie mâna lui Adam. El ne-a scăpat de plictiseală. Sisif - acest protomodel al spațiului carceral. În orice Penelopă stă la pândă o Xantipă. Ciobanul din Miorița nu putea să-și bareze cu ghioaga intrarea în legendă. Orice bărbat rănit din dragoste devine un Polifem rănit. Zeii au fost răpuși de clientelism și imoralitate. Urmează, probabil, să cumpărăm din magazine chunga Dante și prezervative Dezdemona. Acum în plină împărăție a anecdotismului, metafizica tinde să devină un lux inutil. Conducătorii de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Lăuntru, care îl întărea în funcție. footnote>, un fel de subprefecți comunali. Multe se pot spune, măi Fanachi, despre vrednicia ostășească a răzeșilor fălcieni. În comună sunt mulți veterani din timpul războiului pentru Neatârnare, de la 1877... Unii dintre ei au răni cicatrizate pe pieptul lor... Mulți și-au dat viața pentru patrie. În biserică, se văd numele lor tipărite din reg. 4 artilerie, și 12 Dorobanți - Bârlad. Boierul Șipoteanu vedea în țăranul răzeș un element de elită, un titlu nobiliar românesc
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Jigălia, un sat peste deal de Șuletea, care și-a pierdut copilul când nu împlinise trei luni, și a rămas cu sânul plin... Dar, n-a ținut-o prea mult la țâță pe Anuca... plângându-se că i-ar fi rănit sânii... Ca focul s-a întins vestea în tot satul, chiar și pe aiurea, că Anuca, fata pădurarului s-a născut cu dinți. Anton a dus-o la soru-sa, Domnica, la Șuletea peste deal de Jigălia. Femeia a luat-o
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Plevnei continuă“.. „Atacul Rahovei“, „..În duelul dintre roșiori și cavaleria otomană, în bătălia de la „Skitul“ Rahova“, românii au învins“ „Armata română, e în marș asupra Vidinului“. „La 19 noiembrie, luarea Rahovei“.. „La atacul din 19 noiembrie Osman Pașa a fost rănit“; „Împresurarea Vidinului“; „10 decembrie... căderea Plevnei“, „A fost o sărbătoare.., bărbați, femei, tineri și bătrani, soldați și copii se îmbrățișau, râdeau, alții plângeau!“... Scriau jurnalele cu litere groase. Au trebuit 4 mari bătălii pentru cucerirea Plevnei... Dar luptele au continuat
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ea? Unde este problema de nerezolvat? Ce prag îmi înalță dânsa și de care eu să nu pot trece? Rămâne să mai meditez. Fără îndoială că acum ea așteaptă ceva de la mine, vrea un semn, îmi vrea răspunsul. S-o rănesc?” Ei bine, negreșit, trebuie musai să nu uit a mai aminti în grabă, din fuga condeiului, de încă o întâmplare - am putea crede cu toții - banală, însă care a avut o înrâurire fără seamăn asupra eroului povestirii, răspândind cu generozitate lumina
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
aceștia dacă simt, într-adevăr, domnia haosului peste tot în preajma lor și dacă își doresc să fie scăpați de sub povara acestui jug greu, din aceste lanțuri ce strâng și gâtuie năprasnic, cu zalele lor ce intră adânc în mădulare și rănesc grozav, îți vor intona cu toții la unison că îi iei de-a dreptul în derâdere, fiindcă ei sunt mai slobozi decât păsările cerului (sau ceva asemănător), iar posibila lor salvare este doar o simplă ficțiune, ce este bună, poate, doar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
bine, scumpa mea - remarcă Roji nu fără puțin teatru - Te ia cu leșin, nu? Soția directorului părea că nu mai putea răspunde pentru moment la nicio întrebare, decât prin gesturi făcute a scârbă, cu capul. N-am vrut să te rănesc, draga mea. Nu-mi stă în caracter - se scuză Roji pe tonul ei de la ușor teatral la fals. Bine că știm - mă bag și eu în discuție din nou, ca să rup tăcerea. Cam așa am pățit și eu - vorbește rar
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
făcut, dincolo de vorbele răstite și de plecare, îmi apărea în minte zâmbetul privirilor ei. Totuși, speranța că în seara aceasta ne vom întâlni la repetiție și că ziua următoare voi juca în scenă cu ea îmi dădeau aripi. Oblojirea sufletului rănit de plecarea ei, era însăși reluarea în memorie, a discuției... Acuma începeam să pricep eu cât de cât, de ce am găsit statueta Afroditei făcută cioburi. Fusese așa ca și cum ar fi trebuit poate, să corespundă unui anumit plan încă necunoscut mie
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
trecerea anilor, simple obiecte de decor și ceremonii, folosite în zilele de sărbătoare, la demonstrații fără vărsare de sânge, în care se căuta mai mult efectul loviturii asupra scutului de piele sau loviturile simulate bine eschivate, decât intenția de a răni. Dar acum nu erau prezente scuturile, nici spectatorii dispuși să admire salturi și piruete în timp ce oțelul scapără scântei, ferindu-se mai mult decât urmărind să-l lovească pe adversar, căci adversarul ridica arma, hotărât să omoare ca să nu fie omorât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
militar din Adoras, „Curul Dracului“, cum îi spuneau în armată acelui loc, își dădu capul pe spate și contemplă îndelung palmierii pe care nici o adiere de vânt nu reușea să-i unduiască și cerul de un albastru albicios, ce-ți rănea ochii doar cât îl priveai. Se gândi la familia lui: la soția pe care o pierduse și care obținuse divorțul ca urmare a condamnării lui, la copiii ce nu-i scriseseră niciodată, la prietenii și colegii care îi șterseseră numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
braț. Ajunse la marginea salinei când soarele era foarte sus, încălzea pământul și alunga țânțarii spre adăposturile lor, sub pietre și tufișuri. Se opri și observă întinderea albă ce lucea ca o oglindă la douăzeci de metri sub picioarele sale, rănindu-i ochii și obligându-l să-i închidă pe jumătate, căci sarea reflecta lumina cu furie, amenințând să-i ardă pupilele, cu toate că era obișnuit de mic copil cu luminozitatea violentă a nisipurilor deșertului. După un timp, căută o piatră mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pentru a se asigura că nu prezintă nici un pericol, împinse cu piciorul mitraliera grăsanului, îndepărtând-o, și se îndreptă grăbit spre jeep, unde căută nerăbdător, până găsi un bidon cu apă și bău îndelung, fără să-și ia privirea de la rănit. Bău, lăsând lichidul să i se scurgă pe gât și pe piept, înecându-se și tușind, dar bând din nou, ca și cum n-ar fi făcut-o de ani de zile, iar la sfârșit, când nu mai rămase nici o picătură, scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
alt bidon și se apropie de Abdul-el-Kebir, îi sprijini capul și-l făcu să bea cum se pricepu, cu toate că apa mai mult se împrăștia decât i se ducea pe gât. La urmă îi umezi fața, după care se întoarse spre rănit. — Vrei apă? Caporalul Osman încuviință cu un gest. Targuí-ul se apropie, îl luă pe după umeri, îl târâi ca să-l sprijine de mașină, la umbră, și-i dădu bidonul, ajutându-l să bea. Văzu rana din piept, prin care sângele ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-l, și o voce autoritară strigă: — Hei, tu! Vino-ncoa’! Primul lui impuls fu s-o ia la fugă în susul străzii, dar se stăpâni și se apropie de geamul din față, căutând să scape de fasciculul de lumină ce-i rănea ochii. Trei bărbați în uniformă îl studiară severi din interiorul mașinii. Ce cauți pe stradă la ora asta? întrebă cel care-l strigase și care stătea lângă șofer. Nu știi că s-a declarat starea excepțională? — Starea cum? repetă prostește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
prudent să riște să li se zboare creierii. Când, după câteva clipe, targuí-ul dispăru în întuneric și în labirintul de străduțe și cotloane din casbah, cei doi polițiști rămași în picioare se sfătuiră o clipă din ochi, îl ridicară pe rănit, îl întinseră pe bancheta din spate și se îndepărtară în noapte spre un spital. Amândoi știau că era nevoie de o armată întreagă ca să încerci să găsești un fugar în întunecosul și întortocheatul univers al cartierului indigen. Negresa Khaltoum avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-i circule sângele în vine cu putere, și își cumpără o cămașă nouă, de un albastru electric, ce-l făcu să se simtă fericit pentru o clipă. Refăcut, își reluă drumul, oprindu-se pentru scurt timp pe treptele unde fusese rănit și uitându-se la urmele lăsate de gloanțe pe pereții vechi. Ajunse din nou la bulevardul larg; îl surprinse mulțimea ce se înghesuia pe ambele trotuare, și, când vru să treacă strada în direcția gării, îl opri un polițist în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
zis lui nea Onuț că el, și numai el, crease poezeaua și melodia, iar noi, mucimea cartierului, n-am făcut decât s-o zdrăngănim, s-o îngânăm la fereastra locatarilor. Sincer, neîncrederea inițială a oficialilor care mă premiaseră m-a rănit mult. Noroc de nea Onuț care, bucurându-se de toată încrederea și stima lor, i-a convins că eu și numai eu un talent care se naște rar, foarte rar, am fost creatorul. Și vecinul acela de la fereastra apartamentului de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
clase, că poate-l angajăm la Spații Verzi, la Salubritate, știți... Să tundă iarba, să plimbe gunoiul... Avem pe cineva acolo, care..." Stilații fac zgomot cu scrâșnitul dinților. Tata chiar o luase cam mult pe arătură. Mă simțeam și eu rănit în naturelul personal. La Salubritate, auzi? Să tundă iarba! Frizer de iarbă. Să plimbe gunoiul! Asta da. Asta cu plimbatul gunoiului era de neiertat, chiar și pentru mine... Și dacă am merge acasă la voi, în secunda următoare, să vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Vreau să mă gândesc la tine În seara asta așa cum vei fi. — Cred că nici măcar n-o să mă dezbrac. Haide, e unu și un sfert! Trebuie să plecăm! Nu vei mai ajunge să iei interviul acela. Domnișoara Warren se simți rănită În mândria ei profesională. — Nu cumva ai impresia c-o să-i pun vreo Întrebare? spuse ea. Doar să-i arunc o privire și Îi pun deja pe buze cuvintele care trebuie. Și nici n-o să se plângă. E publicitate. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ghidului Baedeker și el remarcă, nu fără o undă de umor: — Păstrați-l ca un suvenir al Întâlnirii noastre. Mabel se convinse atunci că temerile ei erau justificate - Îi scăpa - și-l țintui furioasă din priviri. Dacă l-aș putea răni cumva, se gândi ea, privind În oglinda din spatele lui succesul, semănând cu Janet Pardoe, care se Îndepărta de ea, atrăgătoare, nemernică și absentă, de-a lungul străzilor și prin foaierele hotelurilor scumpe. Dacă l-aș putea răni cumva... O Înfurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
l-aș putea răni cumva, se gândi ea, privind În oglinda din spatele lui succesul, semănând cu Janet Pardoe, care se Îndepărta de ea, atrăgătoare, nemernică și absentă, de-a lungul străzilor și prin foaierele hotelurilor scumpe. Dacă l-aș putea răni cumva... O Înfurie și mai tare faptul că ea rămăsese fără grai și dr. Czinner controla situația. El Îi Înmână ziarul și o Întrebă: — Citiți În nemțește? Atunci citiți asta. Tot intervalul cât trenul rămase În gara din Nürnberg, douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
spuse el. Dar n-am știut. De ce ai fost de acord? Ea spuse, cu un ton tot atât de fin ca al viorii: — O fată trebuie să treacă și prin asta la un moment dat. El Îi atinse iarăși fața. — Te-am rănit. — N-a fost chiar un dejun pe iarbă, spuse ea. — Data viitoare... Începu el cu promisiunile. Dar ea Îl Întrerupse cu o Întrebare care Îl făcu să râdă prin gravitatea ei: Va mai fi o dată viitoare? Am trecut examenul? — Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
prin Încăpere, trei pași Încoace și trei pași Încolo. Spuse Încet: — Nu mă surprinde. Presupun că nu putea da ochii cu mine. — Mi-a spus cu câteva zile În urmă cum simțea că nu aveți Încredere În el. Era foarte rănit În sentimentele sale. Foarte rănit. — N-am niciodată Încredere Într-un evreu care se face creștin, spuse Myatt foarte rar și răspicat. — Oh, haideți, domnule Myatt, nu sunteți puțin cam dogmatic? spuse Stein, cu o urmă de stânjeneală. — Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]