10,353 matches
-
totdeauna. Sayonara, Japan ! Capitolul III Japonia, tărâm de vis A treia călătorie a fost în 2007-vară-toamnă, când eu, Mariana, Alex și Alexia am zburat spre cei dragi. Cu ocazia escalei făcute la Paris, Mariana și Alexia au avut ocazia să respire, precum am făcut și noi, ceilalți, la prima călătorie, aerul parizian. N-au văzut orașul decât de deasupra, din avion, dar aeroportul le-a impresionat profund. După atâtea ore de zbor și o călătorie plăcută, dar plină de emoții intense
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
16 petale. Știați că, în prezent, Japonia este singura țară din lume condusă de un Împărat, având ca simboluri naționale, trei elemente naturale: floarea de cireș, muntele Fuji-san și crizantema? Mi-a fost dat să ajung în Țara Soarelui Răsare... respirându-i aerul, admirându-i cultura, adorându i grădinile, adevărate opere de artă și...de-ar fi numai atât, tot ar fi de-ajuns. Am văzut atâtea lucruri minunate, oameni civilizați, hoteluri primitoare și locuri exotice, încât am considerat o adevărată
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Putea să aibă vreo treizeci de ani și avea maniere simple, lipsite de aroganță și pline de curtenie. Dar, cu toată naturalețea, pe care n-o ascundea În dosul unei trufii princiare, așa cum obișnuiau membrii caselor ilustre, toată ființa lui respira un aer de măreție care impunea respect. „Nu seamănă prea bine cu ducele Bertold“, gândi Adelheid. Totuși trăsăturile lui mi se par cunoscute. Nu e nici frumos, dar e impunător și inspiră respect. Dac-aș fi bărbat, mi-ar plăcea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Îndreaptă-te, că te-o durea spatele. Pe mine vrei să mă duci de nas? Ca prin farmec, mogâldeața se Îndreptă din șale și de sub zdrențe apăru un bărbat foarte Înalt, mai Înalt decât Conrad. Din toată făptura lui murdară respira o forță uriașă, contrastând cu expresia oarecum copilăroasă și naivă de pe fața cu trăsături neregulate și plină de zbârcituri. Cu un semn, gazda Își pofti musafirul să iasă din colibă și, după ce făcură doi pași, se opri sub un alun
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Dar peronul era gol. Ordine și groază. Ordine și spaimă. Ordine și teroare. Am fost opriți cam la 20 de metri distanță de punctul de control. Ne-am dat jos de pe umeri desagile improvizate, punându-le înaintea noastră. În sfârșit, respiram mai ușor, mai puțin sacadat, eram liberi în mișcări. Pe măsură ce oamenii din fața noastră înaintau, ridicam bagajele și mai făceam un pas. Și tot așa, cu înaintări și opriri succesive, am ajuns în fața punctului de verificare. Caporalul s-a oprit în fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ți-a făcut apariția odată cu doamna dirigintă, care venise cu toată clasa din care făcuse parte, până mai ieri, și sora mea. Se făcuse cald. Era lume multă, înghesuială, un aer înăbușitor. Sicriele degajau și ele un aer greu de respirat. Preotul a început slujba. Eu mă aflam aproape de sicriul Silviei, cam la un pas distanță. La un moment dat, Lică s-a apropiat mai mult de sicriu, iar eu i-am spus destul de tare: Nu, dă-te înapoi, că pute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
întâmple s-a întâmplat. Într-o dimineață ca de obicei am ieșit pe prispa casei și stăteam pe o țolică rezemat de perete. Nu mă frământa niciun gând, nu mă preocupa nimic în mod special. Pur și simplu stăteam și respiram prin toți porii, prin toată făptura mea, liniștea și frumusețea peisajului. Soarele încă nu lovea cu toată intensitatea pământul ars de secetă. "Eu cred că veșnicia s-a născut la sat" zice un poet ardelean. Așa o fi. Noi credeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Dar să naști și să crești 18 copii? Tatăl meu fusese al nouălea din seria de optsprezece. Așa că, pe bună dreptate, bunicii i s-a acrit să mai vadă picior de plod în fața ei. Voia și avea tot dreptul să respire ceva mai slobod, în deplină singurătate. Dar să revenim. M-am trezit cu un retevei în mâini, care avea cam lungimea a două făcălețe puse cap la cap. Era un băț zdravăn de corn, plin de noduri, având oarecum conformația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
salturi caraghioase, iar pe cel de-al patrulea picior cel beteag îl târșâia după el prin praful drumului, lăsând o dâră sinusoidală. Înainta mai mult forțat, târât de lanț, decât pe propriile lui picioare. Cu ochii închiși și limba scoasă, respirând sacadat, înainta, fără să știe, spre locul supliciului final. Relieful s-a schimbat. Terenul a început să coboare și am ajuns pe fosta albie a pârâiașului, acum secată. Albia era presărată cu prundiș, iar în malurile relativ înalte oamenii făcuseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
bunătate de oră?!? Hai? Răspunde, dobitocule!? Zi!?! Marș afară, imbecilule și cretinule! Marș!!!! M-am retras tremurând, cu spatele spre ușă. Am pipăit clanța, m-am răsucit și am ieșit. În această clasă nu mișca nimeni, nu clipea nimeni, nu respira nimeni. Cu mâinile la spate, capul sus și privirea ațintită înainte, noi, copiii de șapte ani, trăiam zi de zi sub teroarea acestei gorile pseudo-pedagogice. Vă puteți imagina cât de armonioasă și înfloritoare se dezvolta personalitatea unui copil sub privirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
învinși!" Nu! Materialul din care eram noi construiți s-a dovedit a fi unul de calitate superioară, din rocă masivă de granit, vizând atât forța morală, cât și cea fizică. Am zis în sinea noastră: "Dum spiro spero!" "Cât timp respiri, speră!". Și-am sperat! Am sperat că putem schimba viața noastră, că o putem face mai frumoasă, mai luminoasă, mai plină de satisfacții și de bucurii. Am considerat că e timpul să dăm jos masca temporară și falsă a dușmăniei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
luați pauze de scris, mereu aveți ceva pe masa de lucru. În acest moment ce vă așteaptă acasă, ce scrie pe ultima foaie rămasă neterminată? Pauzele de scris sunt făcute pentru... a scrie, rescrie, citi...Mai trebuie să mai și respire pagina din cînd în cînd. Dar cîte nu se spun despre un scriitor... Și dacă nu s-ar spune, ar însemna că acel scriitor nu există. Eu exist, o spun cu modestie, pentru că vreau să se știe. A.B.Privesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Mi se arată în răspântiile vieții, himeră îmbrăcată într-o giulgie auree, cu un colac de salvare drept colier pe după grumaz. Împilare dulce fără de care viața mea nu ar avea rost. A fost, este și va fi cât timp voi respira, malul, tărâmul, pe care vreau să ajung. Raportarea mea la Poezie nu este de natură să-mi pună coroniță, să mă situeze pe cine știe ce piedestal, ci este, ca o continuă rugă și cale spre mântuire. Într-un eseu, intitulat Transferul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
care încă n-am scris-o / publicat-o. Cartea de Poezii, Jurnalul, selecția încă nealcătuită din rubrica relativ nouă: "Cabinetul de stampe". A.B."Iată un poet care are o nostalgie organică a unor alte ape și alte ținuturi, care respiră oceanic, care simte lipsa tropicelor și a acelei fantastice fecundități a unor pământuri în care nu poți înfige un baston, că înflorește... Poezia să cuprinde niște miraje la care tot talentul autorului este de a ni le putea reflectă în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Această sinceritate în miraj, această generoasă capacitate în comunicare( într-un moment în care foarte eronat, după părerea mea, se consideră dar al comunicării prozaismul cel mai rudimentar) îl diferențiază pe Ștefan Ion Ghilimescu", aprecia într-o cronică Barbu Cioculescu. Respirați "oceanic", Domnule Ștefan Ion Ghilimescu? V-am mai spus și cu altă ocazie că am din când în când senzația că am mai trăit și alte existente; că am mai văzut anumiți oameni și diferite locuri situate la "capătul lumii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
locuri situate la "capătul lumii", înainte de a-i cunoaște efectiv pe oamenii aceia și de a străbate cu piciorul, printr-un noroc neașteptat, locurile acelea. În Sicilia, la poalele vulcanului Etna, căutând o urmă a lui Empedocle, m-am trezit respirând un aer care îmi era familiar; în provincia Enna, tot acolo, am văzut șantierele unor monumente de arhitectură antică și opere de artă care îmi erau realități deja cunoscute. Câteva firicele de râuri coborând în Mediterana la Agrigente și Gela
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pumnul, culoarea palmelor era aproape neagră și înainta printre degete spre partea exterioară. Picioarele erau vinete și se umflau mereu. Vorbeam tot mai greu, fără să știu că maxilarul era luxat sau poate fracturat. Aveam dureri în piept, nu puteam respira decât cu mari dureri și-mi dădeam seama că am temperatură. În autodenunț a scris despre un presupus depozit de muniție și a dat numai nume fictive. Într-o stare fizică deplorabilă, a fost dus la infirmerie, unde s-a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
că te dezmorțesc io, C.!'. A început să danseze pe pieptul lui, coborând în călcâie spre abdomen și apăsându-i permanent stomacul, ficatul, pancreasul și intestinele. O. a încercat să spună ceva, dar nu a reușit, fiindcă nu putea să respire din cauza loviturilor. La un moment dat, a urinat sub presiune, iar Țurcanu a exclamat în bătaie de joc: ' Ca să vedeți și voi de ce este în stare Comandantul vostru!'. Când O. a închis ochii sufocat de tuse, Țurcanu i-a tras
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
mosc, India inocenței lui SHRI GANESHA, a poemelor lui Rabindranath Tagore și a spiritului lui Mahatma Gandhi, India Mamei noastre, India învăluită în lumina nu a unui soare oarecare, ci a ocrotitorului și veselului SHRI SURYA. Eram acolo: miroseam India, respiram India, călcam prin India... Doamne, mi-ai dat vise mai mari decât puterea aspirațiilor mele și mi-ai arătat că se poate! Deci, într-adevăr, pentru Tine totul se poate! Doamne, de ce oare mă uimesc astfel de evenimente când, dacă
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
lume, iubirea este motorul întreținerii stării de Eden. De câte ori mă voi dezice de acest motor, voi permite forțelor răului să ocupe spațiile destinate iubirii și să maculeze Grădina. * Recapitulez: am înfăptuit; am știut că înfăptuiesc; m-am abandonat înfăptuirii; am respirat prin toți porii înfăptuind; am trăit intens și m-am bucurat din plin de latura mea umană; am afirmat că sunt detașat. Am fost? * Sunt și pot fi. Sunt un pion al jocului. Inhibarea nu ține de joc! Iar eu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
analiză încerc să găsesc răspuns la o nedumerire pe care am încetat, în timp, s-o tratez cu simțul vinovăției și am abandonat-o, așa cum am afirmat în prima frază. Nedumerirea: de ce am perioade când trăiesc doar pentru Sahaja Yoga, respir doar prin vibrații, atenția foarte ușor o conduc sus, mă împlinesc și satisfac doar prin munca sahaj, dar sunt și perioade în care simt nevoia și de altceva, când atenția mea percepe și alte frumuseți - mă refer la cele pământene
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Abano împreună cu cumnata noastră, cu mașina ei, ne-am putea vedea ușor (3 sau 4 ore cu mașina); nu vă duceți în Elveția (Ascona, Lugano etc.), fiindcă plouă cam prea mult pentru gusturile dvs.; Lacurile italiene sunt deschise, se poate respira, este tot timpul brizăetc.; dacă vă tentează acest proiect, vă pot da mai multe detalii de la Princeton. 2. Sunt foarte flatat și fericit în ceea ce privește prezentarea radiofonică. O doamnă suedeză mi-a telefonat de la Washington, i-am spus că vom fi
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
tău, eu am întors-o din drum. Dar Cristi nimic. E înmărmurit de-a dreptul. Parcă i-ar fi tăiat cineva limba sau, mai bine spus, parcă l-ar fi transformat într-o statuie. Nici nu-ți dădeai seama dacă respiră sau nu. Tânărul domn, stimabilă domnișoară, sare din nou spontan Pribeagu, are o alergie ciudată la toamnă. Nicidecum nu este timorat de frumusețea dumneavoastră inegalabilă. De l-ați vedea vara, e un armăsar adevărat și plin de energie ca un
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
domnișoară, intervine Cristi, abia acum îmi dau seama de acest anotimp minunat. Ce-i drept, au fost nenumărate toamne pe care le-am trăit, dar niciuna atât de caldă ca aceasta, nu găsiți ? Cei doi se privesc în ochi și respiră încet. Pribeagu se îndepărtează ușor. — Credeți în dragoste la prima vedere, domnișoară... ? — Nu cred că numele este atât de important acum, zâm- bește ea. — Bine, fie. Domnișoară fără nume, credeți în dragoste la prima vedere ? — La prima, la a doua
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ne-a dat mințile, dragă prietene. Băutura, ce-i drept, ni le-a cam luat. Dar domnișoara frumoasă fără nume ne-a furat dragile noastre inimioare. Dacă nu mergem la Răcaru, o să rămânem ologi pe viață, de regret. Abia o să respirăm și-o să ne mișcăm tot mai greu în lumea asta nebună și agitată, sperând s-o mai întâlnim măcar o dată pe muza de la miezul nopții de la Kogălniceanu, înțelegi ? — Cristi, măcar tu spune-mi că mai ai un dram de luci-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]