9,019 matches
-
de unități semantice); 2) Ce este de făcut cu aceasta (producția divergentă de clase semantice); 3) Semnificații similare (producția divergentă de relații semantice); 4) Scrierea unor afirmații (producția divergentă de sisteme semantice); 5) Tipuri de oameni (producția divergentă de implicații semantice); 6) A face ceva în afara uzualului (producția divergentă de unități figurative); 7) Grupe de litere diferite (producția divergentă de clase figurative); 8) Execuția de obiecte (producția divergentă de sisteme figurative); 9) Litere ascunse (producția divergentă de transformări figurative); 10) Adăugarea
Creativitate () [Corola-website/Science/315230_a_316559]
-
Acest articol se limitează la acea parte a morfologiei limbii maghiare care se ocupă cu cuvintele funcționale sau gramaticale, adică acele cuvinte al căror rol gramatical este preponderent față de rolul semantic, tratând clasificarea și funcțiile lor, precum și sufixele pe care le pot primi unele dintre ele. Cuvintele funcționale se grupează în două mari categorii: Verbele auxiliare sunt cuvinte funcționale asociate altor cuvinte, și au funcția de a exprima categoriile gramaticale specifice
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
vezi exemplele de mai sus, în afară de cel exprimat prin infinitiv). Obiectul poate fi și nemarcat, în mod facultativ, în următoarele situații: Obiectul exprimat prin infinitiv este totdeauna nemarcat. 1. Din punctul de vedere al determinării: 2. Din punct de vedere semantic se poate vorbi de: Denumim aici cu termenul „complemente” clasa numită în gramaticile limbii maghiare "határozók", care cuprinde toate tipurile de complemente ce corespund în gramaticile limbii române complementului indirect și complementelor circumstanțiale. Unele dintre complementele circumstanțiale sunt prezente ca
Propoziția în limba maghiară () [Corola-website/Science/316278_a_317607]
-
de diferite tipuri și atributivă. În plus mai sunt luate în seamă și tipuri de subordonate care nu au corespondent parte de propoziție. Astfel sunt propozițiile consecutivă, condițională, comparativă și concesivă. Acestea sunt grupate sub denumirea de „subordonate cu conținut semantic special”. Prezentăm subordonatele cu ajutorul terminologiei maghiare traduse în română. Termenii de specialitate care nu sunt folosiți în gramatica limbii române sunt următorii: De cele mai multe ori, în maghiară, propoziția subordonată întregește un cuvânt din principală care o anticipă (un antecedent) sau
Fraza în limba maghiară () [Corola-website/Science/316287_a_317616]
-
de depărtare, iar cuvântul introductiv - conjuncția "hogy" sau un pronume relativ. De cele mai multe ori, această subordonată corespunde unei completive indirecte din gramaticile românești. Exemple: Aceste subordonate, pe lângă faptul că întregesc o parte de propoziție din principală, au și un conținut semantic special (consecință, condiție, concesie sau comparație), adică peste raportul gramatical se suprapune un supliment semantic. În plus, ele nu au complement corespunzător ca parte de propoziție. Această subordonată exprimă consecința gradului unei calități, unei cantități, unei acțiuni sau a unei
Fraza în limba maghiară () [Corola-website/Science/316287_a_317616]
-
subordonată corespunde unei completive indirecte din gramaticile românești. Exemple: Aceste subordonate, pe lângă faptul că întregesc o parte de propoziție din principală, au și un conținut semantic special (consecință, condiție, concesie sau comparație), adică peste raportul gramatical se suprapune un supliment semantic. În plus, ele nu au complement corespunzător ca parte de propoziție. Această subordonată exprimă consecința gradului unei calități, unei cantități, unei acțiuni sau a unei stări exprimate în principală. Această subordonată exprimă o împrejurare care constituie condiția îndeplinirii evenimentului exprimat
Fraza în limba maghiară () [Corola-website/Science/316287_a_317616]
-
iar marea majoritate a calcurilor s-a făcut pe baza unor cuvinte germane. Acestea constau în traducerea totală sau parțială a unor cuvinte compuse sau derivate din limba de origine. Astfel de calcuri sunt în principal de trei feluri: Calcul semantic este un procedeu prin care unui cuvânt existent în limbă i se atribuie un sens nou sub influența unui sens al cuvântului străin corespunzător. Astfel, de exemplu, cuvântul "világ", care avea sensul de „lumină”, a primit și sensul de „lume
Lexicul limbii maghiare () [Corola-website/Science/316294_a_317623]
-
avea sensul de „lumină”, a primit și sensul de „lume”, sub influența cuvântului slav "světъ" „lumină; univers”. În limba actuală, "világ" a ajuns să însemne numai „lume”, pentru sensul de „lumină” formându-se un derivat al său, "világosság". Alte calcuri semantice: "akna" „1. galerie minieră; 2. mină (armă explozivă)” (al doilea sens după germ. "Mine"); "alak" (inițial cu sensul de „1. păpușă; 2. mască”, abandonat, astăzi cu sensul de „formă”, după germ. "Gestalt"). Cuvintele create spontan nu au la bază elemente
Lexicul limbii maghiare () [Corola-website/Science/316294_a_317623]
-
se înțelege prima formă, în timp ce a doua este numită „infinitiv perfect” sau, în lucrări mai vechi, „infinitiv trecut”. Infinitivul latinesc s-a păstrat în română sub forma infinitivului lung (de exemplu "venire"). Acesta este în general substantivizat, dar păstrează urme semantice ale acțiunii, numind rezultatul acesteia. Cu valoare verbală s-a conservat în registrul stilistic arhaic, dialectal și în registrul popular, folosit în formele inversate ale viitorului/ale condiționalului. Exemple: Infinitivul propriu-zis are desinențele "-a", "-e", "-ea", "-i" și "-î". Forma
Infinitiv () [Corola-website/Science/316318_a_317647]
-
predicat: "(Îți comand, ordon" etc.") deșteptarea!", "(Se recomandă) a se păstra (la rece)!". În ceea ce privește propozițiile secundare, situația este ambiguă. Unii autori afirmă predicativitatea infinitivului: Într-o altă opinie, infinitivul, deși satisface, în cadrul structurii la baza căreia stă, cerința formală și semantică a predicatului, nu funcționează totuși ca un predicat veritabil, deoarece nu asigură decât coeziunea termenilor la baza căreia stă, nu și capacitatea asertivă a acesteia, fapt pe baza căruia poate fi considerat un cvasipredicat sau un semipredicat. Atât în forma
Infinitiv () [Corola-website/Science/316318_a_317647]
-
de adjectiv. Totuși, conform unor cercetări, infinitivul lung nominal (alături de alte nume de acțiuni, cu structură de supin sau participiu) are statut gramatical intermediar între substantiv și verb. Natura lui verbală se manifestă prin compatibilitatea la nivel sintactic și/sau semantic cu unii determinanți ai verbului, ca și prin natura referentului. Natura substantivală a infinitivului îi permite acestuia să îndeplinească sintactic funcția unor părți de propoziție pe care le poate îndeplini substantivul, fiind folosit cu prepoziții în cazul unor complemente: Construcțiile
Infinitiv () [Corola-website/Science/316318_a_317647]
-
cu pronumele. În română există foarte multe pronume nehotărâte, cu diverse specializări în privința felului de substantiv la care se pot referi: unele se referă numai la persoane (de exemplu "cineva"), altele numai la lucruri ("ceva"). Pronumele nehotărâte se diferențiază și semantic, având sensuri specifice. Astfel, pronumele "cineva", "oricine" și "altcineva" sunt diferite ca sens, deși toate se referă la o persoană. Din punctul de vedere al formei, în limba română pronumele nehotărâte pot fi: Din punctul de vedere al folosirii ca
Pronume nehotărât () [Corola-website/Science/316315_a_317644]
-
prin Dreptul canonic și evreii prin Halakha). După reformele Tanzimatului (1839-1876), termenul a fost folosit pentru grupurile minoritare protejate din punct de vedere legal, similar cu modul în care era folosit termenul „națiune” sau „etnie” în alte țări (de unde alunecarea semantică de la „millet”, comunitate, la „milyet” sau „miliet”, națiune). Cuvântul "miliet" își află originea în cuvântul arab "millah" (ملة), care poate fi tradus prin „neam”. Sistemul „milieturilor” al legii islamice poate fi considerat ca fiind un exemplu de pluralism religios în cadrul
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
diferite clase de compoziții cum sunt: Solo-Multipli, Phonologos, Proportions, Actio, Modalis, dar și în lucrările simfonice. Ideea de improvizație și ethos-ul modal sunt, de asemenea, prezente în muzica lui Sorin Lerescu, propensiunea pentru un limbaj muzical impregnat de conotații semantice și filosofice de esență. Se poate observa și o anumită tipologie a gestului componistic, în care utilizarea diferitelor mecanisme de dezvoltare sonoră se concretizează în planul macroformei fie prin structurări și destructurări ale traiectelor muzicale ori prin acumulări de tipul
Sorin Lerescu () [Corola-website/Science/320956_a_322285]
-
veci!") ,ținând seama că în targumim ale cărții Isaia se vorbește de Gehinnom, foc și viermi. Nu trebuie, totuși, să se presupună o acceptare unanimă a acestui sens figurativ al numelui văii Hinnom, pentru că el depășește și chiar contrazice uzul semantic din cărțile Isaia și Ieremia. Yosef ben Matityahu (Josephus Flavius) nu amintește de loc acest aspect al istoriei Văii lui Hinnom în descrierile Ierusalimului destinate audienței române. El nu menționează în nici un fel tradițiile relatate în comentariile creștine antic, după
Gheenă () [Corola-website/Science/317308_a_318637]
-
cunoscut (serial de desene animate) din România. Creatorii serialului "RObotzi" au atras atenția gigantului Adobe, și chiar au fost invitați la București la o conferință în care să spună cum s-a născut totul. Unii au dus mai departe universul semantic al creatorilor și au mâzgălit o rablă cu o replică din episodul 3 al serialului. MM Stoica (Mihai Stoica) a făcut chiar o referire la serial în conflictul lui cu Victor Pițurcă: Cei doi roboți care au pus stăpânire pe
RObotzi () [Corola-website/Science/322404_a_323733]
-
că lumea este într-adevăr conoscibilă, că opiniile noastre rezultă în mod principial din observația independentă a obiectelor existente, obiecte ale unei lumi identice tuturor observatorilor, a cărei cunoaștere corespunde existenței reale. În filozofia limbajului se vorbește despre un realism semantic, când descrierea lumii exterioare se efectuează prin fraze alcătuite dintr-un vocabular corespunzător realității, rezultat al unei interpretări, care poate fi adevărată sau falsă. Deoarece în teoria cunoașterii se susține că exprimarea cunoștințelor are loc doar prin intermediul limbajului, se poate
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
alcătuite dintr-un vocabular corespunzător realității, rezultat al unei interpretări, care poate fi adevărată sau falsă. Deoarece în teoria cunoașterii se susține că exprimarea cunoștințelor are loc doar prin intermediul limbajului, se poate constata trăsături comune între realismul epistemologic și cel semantic. Realismul științific pornește de la teza conform căreia diferitele ramuri ale științei duc la cunoașterea lucrurilor, care există independent de diversele teorii sau convenții și sunt alcătuite așa cum rezultă din actul cunoașterii. Aceasta presupune admiterea existenței unei lumi exterioare independentă de
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
o concluzie, că lumea este prezentă, este în permanentă mișcare și existența ei corespunde logicei evenimentelor ce se desfășoară în timp". Adevărul și realitatea trebuie înțelese ca noțiuni regulatoare ale existenței evenimentelor actuale, din care decurg legile evenimentelor viitoare. Realismul semantic consideră că afirmațiile privitoare la categoriile discutate au o valoare obiectivă reală, independent de capacitatea noastră de a le cunoaște: ele pot fi sau adevărate sau false (principiul "bivalenței") în raport cu realitatea existentă. Michael Dummett atrage atenția asupra faptului că, din
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
categoriile discutate au o valoare obiectivă reală, independent de capacitatea noastră de a le cunoaște: ele pot fi sau adevărate sau false (principiul "bivalenței") în raport cu realitatea existentă. Michael Dummett atrage atenția asupra faptului că, din punctul de vedere al realismului semantic, este de presupus o corespondență teoretică cu noțiunea de adevăr, care poate fi afirmat doar după o confirmare prin verificarea empirică. Afirmațiile descriptive sunt deaceea hotărîtoare. Interpretarea semantică a realității poate fi găsită deja în "Tractatus Logico-Philosophicus" (1921) al lui
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
Dummett atrage atenția asupra faptului că, din punctul de vedere al realismului semantic, este de presupus o corespondență teoretică cu noțiunea de adevăr, care poate fi afirmat doar după o confirmare prin verificarea empirică. Afirmațiile descriptive sunt deaceea hotărîtoare. Interpretarea semantică a realității poate fi găsită deja în "Tractatus Logico-Philosophicus" (1921) al lui Ludwig Wittgenstein, după care există o relație reciprocă între cuvinte și lucruri, astfel încât propozițiile care reunesc cuvintele constituie imagini ale realității. În dezbaterile filozofice mai recente, Michael Devitt
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
Michael Devitt, John McDowell și - în ultimele sale scrieri - Hilary Putman vorbesc despre un realism direct, care este în mare măsură comparabil cu realismul naiv, de care se deosebește însă printr-o combatere mai fermă a pozițiilor antirealiste în sens semantic. După Devitt, între expresiile verbale și obiectele sau clasele cărora corespund există o relație cauzală. Unui obiect i se atribuie un cuvânt, obiectul în sine nu este însă doar o formă de interpretare verbală, ci însăși realitatea. Prin realism științific
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
ca Langham Brown și Manchester. Alți lingviști care au studiat proiectul lui Humboldt sunt Wierzbicka și Underhill. Teza lui Sapir se poate enunța astfel: Dezbaterile privind relatismul lingvistic sunt deseori ambigue, făcând referire la noțiuni ca: câmp teoretic și câmp semantic. În acest caz, pentru a trece de la o limbă la o alta, ar fi suficient schimbul de etichete date fiecarui lucru. Dificultățile întâlnite în traducerea automată demonstrează încă odată cât de dificil este acest proces. Whorf consideră că percepția poate
Ipoteza Sapir-Whorf () [Corola-website/Science/325926_a_327255]
-
aceleiași rădăcini etimologice și forma indiană veche "ardhuka" "a prospera" și forma albaneză "ardh-" care cu extensia "na" a dat "ardhuna" însemnând "profit" "câștig" Cuvintele "aridica" și formele "rădica", "ridică", "ar(i)dică" aparțin acestei rădăcini și se poate aminti semantic și epitetul Dacia "Felix" însemnând Dacia "Prosperă" Unii cercetători au propus o explicație bazându-se pe lexicul limbii sanscrite: "har-deal" (în ebraică, "hâr" „munte”), „Grădină Domnului”, ceea ce s-ar suprapune peste o tradiție românească creștină străveche, si anume aceea că
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
ul este cea mai mică unitate semantică distinctivă a unei limbi scrise, analogă fonemului în limba vorbită. În scrierea alfabetică corespunde literei. Un grafem poate avea sau nu înțeles în sine. ele includ litere, logotipuri, ideograme, cifre, semne de punctuație etc. Cuvântul "grafem" vine de la cuvântul grecesc
Grafem () [Corola-website/Science/327460_a_328789]