10,783 matches
-
chiar dacă nu a reușit să obțină nimic concret. Exilul românesc a dus o activitate deosebit de bogată la Londra, prin întrevederile pe care leau avut cu parlamentari și oameni politici englezi, cât și prin articolele publicate în presa timpului, care au stârnit și adâncit interesul pentru Principatele Române, un subiect încă prea puțin cunoscut și interesant pentru publicul englez. însă, după cum arăta C. A, Rosetti, degeaba obținuse simpatia „miniștrilor englezi”, când împotriva lor sunt consulii și ambasadorii, după cum vom vedea în paginile
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
întâlnesc tot mai mult pe terenul mitului: "Sunt din ce în ce mai convins de valoarea literară a materialelor de care dispune istoricul religiilor. Dacă arta - și, în primul rând arta literară, poezia, romanul - cunoaște o nouă Renaștere în zilele noastre, ea va fi stârnită de redescoperirea funcției miturilor, a simbolurilor religioase și a comportamentelor arhaice. În fond, ceea ce fac de mai mult de cincisprezece ani nu este cu totul străin de literatură. S-ar putea ca cercetările mele să fie considerate într-o zi
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
lor viitoare. Aceasta înseamnă că vom opera o restrângere drastică, finalizată nu doar cu excluderea tuturor ființelor non-umane, ci și a unor oameni care au anumite deficiențe psihice. Ajungem astfel la o discuție deja purtată în bioetică și care a stârnit deja controverse. Teoreticienii mediului merg și mai departe, încercând să cuprindă în sfera moralității și alte entități. Bunăoară, Attfield propune un experiment imaginar. Pe pământ mai supraviețuiește o singură persoană care taie un copac sănătos, ultimul din specia sa, care
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
la libertate este însoțit de datoria de a proteja acest drept. În al doilea rând, dacă drepturile morale sunt cerințe valide, atunci se pune problema validării lor. Ideea unor drepturi naturale, evidente prin sine, descoperite prin lumina naturală a rațiunii, stârnește reacția critică a lui Bentham. Se cere o validare mai puternică, iar dacă ea nu este posibilă, atunci respingem ideea de drepturi naturale. După Mill, validitatea unui drept rezultă din principii morale stabilite anterior, în cazul concepției sale, din principiul
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
teorii pornesc de la presupoziții fundamental diferite: în timp ce teoria drepturilor animalelor își asumă presupozițiile specifice individualismului, etica mediului se bazează pe o abordare holistă. Callicott consideră că land ethic a lui Aldo Leopold este paradigma eticii mediului. Ideea lui Callicott a stârnit numeroase comentarii. Unii autori au accentuat divergențele, alții au încercat să găsească temeiuri pentru o unificare. Într-o primă fază a polemicii s-a considerat că divergențele sunt exclusive în plan teoretic, dar în plan practic pot fi derivate consecințe
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
chiar de la efectele antropice în comunitatea biotică. Bunăoară, se poate arăta pe baza unor dovezi că specia umană este cea mai periculoasă pentru celelalte specii. Altfel spus, omul este cel mai feroce prădător! Să ieșim însă din această controversă care stârnește pasiuni și să analizăm o versiune rezonabilă a acestui principiu al datoriei față de viață. Principiul unei asemenea datorii poate fi reformulat ca datorii față de organisme. În acest caz se ridică întrebarea: "Ce înțelegem prin organisme?" Este celula un organism? Vom
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
ies la iveală presupozițiile filosofice care fixează cadrele discuției și care ghidează opțiunile la nivel pragmatic. 3.4. Datorii față de peisaje. Natura falsificată Teoreticienii mediului susțin că peisajele au valoare intrinsecă și că, în afara valorii estetice, a pitorescului care poate stârni diverse stări emoționale, ele sunt prezente și în sfera moralității, în sensul că o viață bună depinde de ele. Putem vorbi, pe lângă prezența necesară a peisajului într-o viață bună, despre datoria pe care oamenii o au față de peisaje în
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
prezentul neființei 5. Aici nu orizontul ontologic ni se deschide, ci un inaparent fenomenologic. Căci totul este prezent, dar fără ființa prezenței, imprezentabil. În prezența martorului se arată ceva ce nu poate fi arătat, transparența prin care mărturia devine vizibilă, stârnește arătarea: "Deci, din cripte adânci, renasc, de fiecare dată, arătări/ uluite, martorule că iar te apuci să vorbești, ca și cum/ fără vorbire ele n-ar putea să apară, ca și cum doar/ vorbirea ar vedea/ criptele deschizându-se"6. Ivirea imprezentabilului are loc
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Cel-pururi-de-față/ mă făcea părtaș la înțelepciunea sa; astfel/ puteam prealesne întrezări Firul cu plumb, cel/ dinaintea zidirii, spre a pricepe întocmirea/ văzduhului, temeiurile abisului. Cu ochii/ nedespărțiți de icoana desăvârșirii, eram un/ izbuc adăstând termenul propriei însuflețiri;/ învăpăieri, entuziasme se stârneau din nimic;/ într-un singur înțeles țineam reunite toate/ noimele"". Ceea ce se vede aici transpare prin ochii altuia posibil, prin vederea matutinală a celui cu totul altul. Nu coordonatele imaginare, difuze, ale unei scene utopice; vădirea este revelare prin răsturnare
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
până la neantizare. Sufletul e în transparența însăși, în izvorul nevăzut care îi dă ființa 59. Ceea ce apare la vedere - din inaparentul întemeierii - e doar izvorârea, văpaia suflării de duh, enthousiasmos-ul răpirii, locuirea în zeu, în nimicul din care toate se stârnesc. Toate încep, stau să apară, să se desfășoare în firea Firului divin; toate în Unul, înfășurate în același sens al facerii. Dar tabloul acesta vine de dincolo, din firescul petrecut demult, din netimpul slăvirii în slavă; acum - aici - elogiul "e
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sus, nefiind doar ontofanie ci și cratofanie. E împuternicit cel învestit cu putere, cel care are tăria de a se pierde pentru a se regăsi; se arată cum poate, înainte de a fi. La fel cum, în izvorul nesecat, toate țâșnesc stârnite din nimic, tot ex nihilo se redeschide vederea, adică de nicăieri. E însă un nicăieri al nimicului care face imagine, se dă în posibilul apariției. Nu o reapariție a identicului, revederea aceluiași; regăsirea e înnoire, schimbare, manifestare a altuia din
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Dogmatică și dogmatism, Editura Anastasia, București, 1998, pp. 88-92). 16 "Omul care rămâne într-o astfel de detașare totală este într-atât de dus în veșnicie, încât nimic vremelnic nu-l mai poate mișca, nimic trupesc nu-l mai poate stârni și el este mort pentru lume" (Eckhart, Despre detașare, în op. cit., p. 116), așa cum vom vedea în ultimul vers al poemului. 17 "Asemenea celui care e ars de o sete nepotolită și care orice-ar face, sau oricare i-ar
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
să tropăie fără grație în mediul de pândă pândită al supraviețuirii, de care ar dori să se emancipeze prea brusc și categoric în trecerea lor de partea fapticului împlinit. Cu cât sunt mai pure, mai golite de substanță, cu atât stârnesc un ecou mai nefiresc la rostogolirea lor prin lume înspre realizare, ceea ce, desigur, face să crească bănuielile și vigilența la adresa lor. Dacă s-ar disimula sub aparența nocivității de rând - tolerabile, deși nedorite - ce continuă un curs deja existent al
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
largul deschiderii ei, se abate asupră-i urgia. − Și cu colțișoarele astea incisive începe să te muște apetitul de reconstrucție a vechiului întreg... − Mie-mi spui? Nu-mi ies nicicum de sub piele mângâierile ploii olandeze. Versiunea ei pariziană doar îmi stârnește dorul de ele; ploaia noastră are alt miros și alt sunet, ba până și un alt fel de a pătrunde prin haine. Ce vrei, asta sunt! − Ploaia? Sper să nu ne inoportuneze azi. Dar uite c-am ajuns; vai, ce
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
două luni desăvârșind gravura asta. Uită-te cu ce grijă redă fiecare cârlionț și smoc de păr al monstrului! Coarnele sunt doar rezultanta agonică a vastității hirsute și obscure ce le susține; vălurit ca o mare, chipul Minotaurului evocă stihia stârnită de revolta împotriva diminuării, înhăitarea necesară a lucrurilor care nu cred în propria insignifianță și-o consideră o judecată impusă abuziv din exterior. − De ce abuziv? Doar Asterion era pe jumătate animal din născare, observă Trees. − Cu toții ne naștem vite în măsura în care
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
magice, ci printr-un proces dialectic fără sfârșit, printr-o luptă de ridicare la înălțime și autocizelare. Odată cu arma, el primește posibilitatea luptei cu sine însuși, care constituie ascendentul inconfundabil al umanului asupra animalului. − Așadar, prin puterea ei de a stârni erosul, femeia dăruiește șansa civilizatoare, capabilă să ridice dobitocul de la lupta pentru supraviețuire la duelul nobil după reguli și exigențe. Și simbolul duelului ar fi estoca, dacă înțeleg bine. − Întocmai. Pentru supraviețuit, Minotaurul are deja coarne, dar sabia e-o
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și tihna din tihnă se fac. Să fie atunci tocmai liniștirea sedativă rostul principal al locuinței, dacă nu chiar al funcționalului în ansamblul său? se întreba. Ignorarea profunzimii, ecranarea abisului poate da o necesară încredere în lume, după cum poate și stârni neliniști claustrofobe. Deja moda modulelor funcționale din arhitectura de după război făcuse multe concesii aparenței și mobilității, iar curentele de inspirație japoneză desubstanțializaseră și ele masiv despărțiturile dintre spații, exploatând ingenios jocul aparențelor prin crearea de efecte emancipate de miez factual
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Rică la Casa di reclusione di Rebibbia toate cele șase luni cât stătuse acolo. Tribunalul din Roma respinsese acuzația inițială de viol, dar studenta americană - autoarea plângerii - venea dintr-o familie înstărită, care adusese o întreagă echipă de avocați și stârnise din letargia cotidiană un roi de ziariști zumzăitori. În căutarea centrului de greutate al afacerii, se vehiculaseră intens cuvinte răsunătoare, peste puterea de-nțelegere a lui Rică, însă pe gustul publicului amator de descoperirea măreției tragice în sordidul scandal prizat
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pe peretele din dreapta tronului, și jocurile lor vioaie o molipsiră de bucuria proprie unui efemer fără ieșire. Simțea că nu doar cu ochii din orbite o privise arhitectul, ci cu ochiul unui vârtej mult mai adânc ce-i cutreiera făptura, stârnindu-i sângele. Cunoștea bine lovitura acestei vipere divine, duhul fără astâmpăr al marii curgeri - astăzi numite îndeobște heracliteene, după numele celui aflat încă, pe-atunci, ireperabil de departe în avalul ei. Din încolăcirea în care somnolează, zvâcnește fulgerător și drept
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și zicea că, la rându-i, și noaptea permeabilă de dinainte-i trebuie să-i fi auzit venind și să le fi ieșit cumva în întâmpinare. Cât din noapte poate fi întâlnită? O aripă catifelată de buhă ștergea spornic stridențele stârnite de întrebare; trupul lui înregistra epitelial cum pipăia ea expert văzduhul fluid în clipita încăpătoare și cum se lăsa să lunece de-a lungul fileurilor lui subțiri, ce se înfășurau în urmă-i într-un turbion păstrător de secret. Acum
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
sunt perfect de acord că un omagiu urbanistic adus hoardelor mongole ar fi o chestie al naibii de avangardistă și de cool, își dădu altcineva cu părerea. Acest cool era moda comportamentală a unei generații, ce s-ar fi dorit capabilă să stârnească admirație și alte emoții delectabile fără însă a fi ea însăși foarte impresionabilă. Un fel de delir al autonomiei trăit aievea și dirijat împotriva trăirilor spontane ca ripostă la puterea lor iritantă de a ne răvăși imaginea; o încercare de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
atare doar retrospectiv. Neluate în seamă, obligate să facă anticameră, o serie de crize ar trece, poate, de la sine; pur și simplu puterea lor de constrângere s-ar uza cu timpul. Ieșirea dintr-o epocă se propulsează tocmai prin isteria stârnită de sfârșitul ei imaginar. Profeția sfârșitului se împlinește numai pentru că e luată în serios. Atunci Ian se lansă într-una din explorările sale favorite: − E drept că suntem o civilizație a nerăbdării, definită de impetuozitatea juvenilă a unui Alexandru Macedon
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
la zicala "frica păzește pepenii", ceva îl îmboldea irezistibil să adauge "iar siguranța îi fură" - o contribuție care, deși n-ar fi reținut efectiv atenția nici unui tribunal din lume și n-ar fi reușit să disculpe nici un făptaș, ar fi stârnit ceva dezbateri deloc sterile printre eleați. Dac-ar fi știut ce-i inerția, s-ar fi ferit să o atribuie lucrurilor mai degrabă decât convingerilor noastre despre ele; o intuiție adâncă i le dezvăluia ca fiind mereu deja angajate într-
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
posturi noi, războinice. Strălucea ațâțător de imprehensibil în deplasarea lui spre roșul pasional - departe de Ian, dincolo de îmbrățișările lui pacifice și de spațiul majestuos pe care ele i-l alocau. Ah, femeia asta stepă îl exaspera! Ce vastitate malefică îi stârnea toanele zdrobitoare de cetăți? Înnebunise de gelozie pe primirea de care ele aveau parte în trupul ei, și se năpustise infantil într-acolo spre a fi părtaș la o electrizare nemilos de privată. Trupul aparține întrupatului? Ce enormitate! El nu
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ce avea ea mai străin de lumea celor cu cuțitul la os, gâfâind între arestări și evadări, încăierându-se homeric pe mize ridicole, înfrățindu-se în suferință cu haitele de maidanezi și înecându-se cu atât mai nedistinct în praful stârnit de agitație cu cât se zbăteau mai furibund să se scuture de el. I se furase analgezic umilința cu finețe de maestru, iar efectul constatării fu cataclismic. Golul pe care Ondine îl substitui loviturii în cădere asupra lui îl smulse
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]