8,991 matches
-
ca osândiți, ci ca lucrători pe plantații. Aici au cumpărat pământ, l-au cultivat, și-au construit case. Molly a reușit să intre în posesia moștenirii din partea mamei, și-a regăsit fiul din căsătoria incestuoasă căruia i-a lăsat prin testament averea iar ea, la aproape șaptezeci de ani, împreună cu soțul ei s-au întors în Anglia, bogați și pocăiți de viața aventuroasă pe care au dus-o. Manon Lescaut Abatele Prévost, Manon Lescaut Antoine François Prévost d'Exiles sau abatele
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în iad, aș fi vrut să dau ochii cu îngerii, ca să văd dacă-ți seamănă... Adio, iubitule, adio! Te binecuvântez pentru toată nenorocirea mea. Până în mormânt voi fi a ta, Esther. Lucien, bolnav de anevrism, moare. Și-a lăsat ca testament banii pentru abatele Herrera, pentru baronul Nucingen, pentru autorități în scopul construirii unui azil consacrat femeilor de stradă care vor să părăsească drumul viciului, pentru eliberarea persoanelor închise din cauza datoriilor, pentru ridicarea unui monument pe mormântul Estherei. Herrera este distrus
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
they are symbols of erotic behaviour and conducts in different mythologies: Sumero-Babylonean, Egyptian, Hindu, Semitic, Iranian, Chinese, Greek, Roman, Pre-Columbian, Geto-Dac, Japanese and Scandinavian. There are also illustrated behaviours and conducts of paid eroticism by biblical characters from the Old Testament and New Testament: Agar, Rehab, Judith, Delilah, Tamar, Lot's Daughters, Maria Magdalena then with repented women helots: Mary the Egyptian, Pelaghia, Thaisia, Paisia, Theodora, then with distinctive social categories: sacred and ritual courtesans, concubines, cadines in harems, public courtesans
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
of erotic behaviour and conducts in different mythologies: Sumero-Babylonean, Egyptian, Hindu, Semitic, Iranian, Chinese, Greek, Roman, Pre-Columbian, Geto-Dac, Japanese and Scandinavian. There are also illustrated behaviours and conducts of paid eroticism by biblical characters from the Old Testament and New Testament: Agar, Rehab, Judith, Delilah, Tamar, Lot's Daughters, Maria Magdalena then with repented women helots: Mary the Egyptian, Pelaghia, Thaisia, Paisia, Theodora, then with distinctive social categories: sacred and ritual courtesans, concubines, cadines in harems, public courtesans like: hetaerist (Greece
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
era interzisă În mod clar de către suveranii de la Hattușaș, după cum reiese din două paragrafe de lege, Însă cu siguranță ea era practicată. Izvoarele fac referire la unele cazuri de magie neagră practicată În scopuri politice În cazul luptelor dinastice; În testamentul politic al lui ¾attușili I se găsește o referire, nu foarte clară, la practicile magice, iau În edictul lui Telipinuxe "Telipinu" se Întâlnește interzicerea explicită de a le folosi. Murșili al II-lea pune pe seama riturilor de magie neagră boala
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Texte und Wortschatz”, În RHA, nr. 64, pp. 1-92. Koșay, H.Z. și Akok, M. (1973), Alaca Hüyük Excavations. Preliminary Report on Research and Discoveries 1963-1967, Ankara. Kühne, O. (1975), „Hethitische Texte”, În Beyerlin W. (coord.), Religionsgeschichtliches Textbuch zum alten Testament, Göttingen, pp. 169-204. Kümmel, H.M. (1967), „Ersatzrituale für den hethitischen König”, StBoT, nr. 3, Wiesbaden. Laroche, E. (1947), „Recherches sur les noms des dieux hittites”, În RHA, nr. 46, Paris. Laroche, E. (1952), „Le panthéon de Yazilikaya”, În JCS, nr.
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
punct de referință care nu poate fi ignorat nici În cadrul studiului evenimentelor străvechi ale zonei și nici În ceea ce privește analiza dezvoltării regiunii În epocile următoare, În timpul epocii fierului. Textele ugaritice reprezintă, de asemenea, un element de confruntare esențial pentru studiul Vechiului Testament, având În vedere că reflectă Într-o bună măsură patrimoniul de credințe ale popoarelor cananeene cu care s-a Întâlnit și s-a confruntat civilizația iudaică. Panteonul din Ugarit este bine ilustrat de texte rituale, În care sunt notate și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
valea Eufratului, din Siria nordică și centrală până pe cursul superior al Iordanului. Izvoarele directe despre cultura aramaică sunt alcătuite dintr-un număr limitat de inscripții ale regilor locali, În timp ce izvoarele externe provin din unele inscripții asiriene și din informațiile Vechiului Testament. Izvoarele epigrafice ne dau informații fragmentare despre unele panteonuri locale, fiind mai ales vorba despre inscripții regale care ne pun În fața cultelor publice și dinastice, cu siguranță destul de diferite de manifestările religiei populare. Altfel spus, dată fiind situația istorică și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Pantheon und Kult in Mari”, În J.-R. Kupper (coord.), La civilisation de Mari, Paris, pp. 51-71. Huffmon, H. (1965), Amorite Personal Names in the Mari Texts, Baltimore. Liverani, M. (1973), „The Amorites”, În D.J. Wiseman (coord.), Peoples of Old Testament Times, Oxford, pp. 100-133. Malamat, A. (1966), „Prophetic Revelations in New Documents from Mari and the Bible”, În VTS, nr. 15, pp. 207-227. Margueron, J.-Cl. (1985), „Quelques remarques sur les temples de Mari”, În M.A.R.I. nr. 4
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Social Institution”, În AAASH, nr. 22, pp. 451-455. Greenfield, J.C. (1987), „Aspects of A ramean Religion”, În AA. VV., Ancient Israelite Religion (Festschrift F M. Cross), Philadelphia, pp. 67-78. Malamat, A. (1973), „The Aramaeans”, În D.J. Wiseman, Peoples of Old Testament Times, Oxford, pp. 134-155. Palmira AA.VV. (1976), Palmyre. Bilan et perspectives. Colloque de Strasbourg (18-20 octobre 1973), Strasbourg. Caquot, A. (1962), „Sur l’onomastique religieuse de Palmyre”, În Syria, nr. 39, pp. 231-256. Cumont, F. (1929 ), Les religions orientales
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
the Ammonites”, În BA, nr. 24, pp. 65-88. Sauer, J.A. (1985), „Amman, Moab and Edom”, În AA.VV., Biblical Archaeology Today, Ierusalim, pp. 206-214. Moabiți Bartlett, J.R. (1973), „The Moabites and Edomites”, În D.J. Wiseman (coord.), Peoples of Old Testament Times, Oxford, pp. 228-258. Sawyer, J.F.A. și Clines, D.J.A. (coord.) (1983), Midian, Moab and Edom: the History and Archaeology of Late Bronze Age and Iron Age Jordan and North-West Arabia, Sheffield. Timm, St. (1989), Moab unter den Mächten, Wiesbaden
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Age and Iron Age Jordan and North-West Arabia, Sheffield. Timm, St. (1989), Moab unter den Mächten, Wiesbaden. Zyl (van), A.H. (19609, The Moabites, Leiden. Edomiți Bartlett, J.R. (1978), „Yahweh and Qaus”, În Journal for the Study of the Old Testament, Nr. 5, pp. 29-38. Bartlett, J.R. (1989), Edom and the Edomites, Sheffield. Maag, V. (19579, „Jakob-Esau-Edom”, În Theologische Literaturzeitung, nr. 13, pp. 418-429. Pardee, D. (1979), „Literary Sources for the History of Palestine and Syria, II: Hebrew, Moabite, Ammonite and
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
the Philistines, Oxford. Delcor, M. (1964), „Jahwe et Dagon”, În VT, nr. 14, pp. 136-154. Dothan, T. (1982), The Philistines and Their Material Culture, Ierusalim, New Haven. Kitchen, K.A. (1973), „The Philistines”, În D.J. Wiseman (coord.), Peoples of Old Testament Times, Oxford, pp. 53-78. Mazar, B. (1964), The Philistines and the Rise of Israel and Tyrus, Ierusalim. Mazar, B. (1985), „The Emergence of the Philistine Material Culture”, În IEJ, nr. 35, pp. 95-107. Strobel, A. (1976), Der spätbronzezeitliche Seevölkersturm, Berlin
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu comentariul 2, 19, 47-2, 50, 51): „Cultele private trebuie să rămână pentru totdeauna” (Sacra privata perpetua manento). Așadar, moștenitorii sunt obligați să ia asupra lor aceste culte. Comunitatea juridică a celor vii pune În practică voința defunctului, exprimată În testament 1. Mormântul inviolabil al defunctului, care, prin riturile de Îngropare, este ridicat la condiția de di manesxe "manes" (zeii Mani), și cultul care este practicat pentru el și care are scopul de a-i asigura În continuare hrana constituie garanția
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
handarz („precepte”) care constituie o adevărată literatură sapiențială căreia i-ar putea aparține D³dest³n ș M¶n½g ș Khrad („sentințele Spiritului Înțelepciunii”) etc. De asemenea, mai există și alte opere pahlavi, cu un conținut În principal politic, cum ar fi Testamentul lui Ardașșr și Scrisoarea lui Tansarxe "Tansar" (transmisă inițial În arabă, iar apoi Într-o a doua versiune În persană, tradusă, la rândul ei, din arabă), sau juridic, ca M³day³n ș haz³r d³dest³n („tratatul celor o mie de sentințe”), ori
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sasanid s-a bazat pe legătura strânsă dintre monarhie și Biserică, teoretizată de gândirea politică și religioasă a epocii, motiv al literaturii iraniene preislamice, care s-a transmis și În cea islamică, de la Scrisoarea lui Tansarxe "Tansar" (Boyce, 1968b) și Testamentul lui Ardașșr (Grignaschi, 1966) la moralia excelent cercetate acum de către Ch.-H. de Fouchécour (1986). Însă structura societății sasanide a fost departe de a constitui un bloc unitar, static și compact. De multe ori, aceasta a fost zdruncinată atât de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Cambridge History of Iran, vol. III/2, Cambridge, pp. 627-680. Pettazzoni, R. (1930), „Confession of Sins in Zoroastrian Religion”, În Dr. Modi Memorial Volume, Bombay, pp. 437-441. Pines, S. (1982), „Wrath and Creatures of Wrath in Pahlavi, Jewish and New Testament Sources”, În S. Shaked (coord.), Iranojudaica, Ierusalim, pp. 76-82. Polotsky, H.J. (1934), Manichäische Homilien, vol. I, Stuttgart. Puech, H.-Ch. (1949), Le manichéisme, Paris. Reitzenstein, R. (1921), Das iranische Erlösungsmysterium, Bonn. Reitzenstein, R. și Schaeder, H.H. (1926), Studien zum antiken
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să putem spune că afirmațiile de credință sunt înrădăcinate în istorie. Vom înțelege imediat că o dogmă precum cea a întrupării trebuie neapărat să aibă o puternică legătură cu istoria concretă, pentru cel credincios, oarecum verificabilă. Afirmațiile centrale ale Noului Testament sunt într-adevăr fondate nu pe legende, speculații sau teorii abstracte, dar pe ceea ce primii martori au experimentat: „Ceea ce am auzit, ceea ce am văzut cu ochii noștri, ceea ce am privit și mâinile noastre au pipăit [...] vă vestim”, spune începutul Primei
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
în Scripturi. Așa cum Michelangelo nu a putut să o ia drept model pe Maria și Isus pentru a sculpta „Pietà”, pentru că Maria și Isus au trăit cu cincisprezece secole înainte de el, la fel scriitorii biblici, în special cei ai Vechiului Testament, au scris adesea la mult timp după întâmplarea evenimentelor pe care le descriu. Cu toate acestea, „Pietà” a lui Michelangelo redă ceva din participarea Mariei la pătimirea și moartea fiului său, fapt pe care un simplu rezumat jurnalistic nu l-
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
teologie a unui Dumnezeu capabil să „locuiască” într-un loc provizoriu și să-l facă pe poporul său să trăiască într-o condiție imperfectă și tranzitorie pregătește și anticipă teologia întrupării. În Noul Testament există o frază ce surprinde esența Vechiului Testament aplicată celui Nou: „Cuvântul s-a făcut trup și a ridicat cortul său în mijlocul nostru. Noi am văzut gloria sa” (In 1,14). Pentru Ioan, Cuvântul vine să-și ridice cortul în imperfecțiunea lumii umane și ia condiția omului împreună cu
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
a patru lucrări, la alte zece scrie predosloviile sau închinăciunile, la cinci compune versurile omagiale și la alte șase, „cuvântul de iertăciune” de la sfârșit. O remarcabilă valoare artistică are o prelucrare, fastuos ilustrată, a Bibliei, intitulată Chipurile Vechiului și Noului Testament. Transpunând integral în românește principalele cărți de cult, A.I. contribuie, în mare măsură, la naționalizarea serviciului divin, fiind considerat un creator al limbii liturgice. Scrierile ce îi încununează opera sunt predicile sau Didahiile, după denumirea lor grecească. Păstrate în manuscris
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
de discursuri de bun venit în "jargon" (adică în idiș)34. Iorga, ca și mulți alți gentili din zonă, le reproșa soldaților evrei că nu dau dovadă de curaj. Așa cum spunea el, "ei nu manifestaseră cine știe ce eroism de pe vremea Vechiului Testament". Se aștepta oare Iorga (sau alți critici ai evreilor est-europeni) ca neasimilații și cumplit de maltratații evrei ai Legămîntului de colonizare să lupte eroic pentru torționarii lor? Sau să lupte și să moară pentru idealurile lui sămănătoriste ? Dar evreii care
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lui De Gaulle față de Colombey les deux Eglises, unde acesta se retrăgea ori de cîte ori avea ocazia. Dar comparația se oprește aici. Alegătorii din Colombey l-au votat în proporție de 100% pe De Gaulle, întrucît acesta prevăzuse în testamentul său dorința de a fi înmormîntat acolo. Iorga a fost mai puțin norocos. Vălenii deveniseră un bastion legionar! Bustul lui Iorga a fost distrus de către locuitori, iar el era supus unor provocări permanente. Oamenii de acolo îl spionau (conform inginerului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
urmau să fie administrate de un Trust Național. Într-o singură generație, aceste proprietăți - parcuri, castele, palate și „zone de o frumusețe naturală deosebită” - au devenit destinații turistice importante: unele locuite Încă de foștii proprietari, care Își lăsaseră averea prin testament națiunii În schimbul unor scutiri semnificative de impozite. Din anii ’50 până În anii ’70, trecutul recent a apărut și a reapărut Într-o versiune liniștitoare În filme de război, filme de epocă și mode vestimentare: o componentă aparte a acestei tendințe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
patru anotimpuri, ed. plurilingvă. tr. Constantin Frosin și Ștefan Benea, pref. Florin Vasiliu, București, 1994; Dincolo de tăcere, pref. Gheorghe Grigurcu, București, 1994; O sărbătoare a felinarelor stinse, București, 1995; Sălcii vechi și noi, București, 1995; Scoici fără perle, Timișoara, 1997; Testamentul din Strada Nisipuri sau Poeme din cartea de muncă (1985-1989), București, 2002. Repere bibliografice: Marin Marian, Întemeietorii, CNT, 1985, 16; Mihaela Racovițeanu, O întâmplare numită Școala de poezie renga de la Slobozia, „Micul Orion”, 1995, 1; Ion Roșioru, Rescrierea literaturii, TMS
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286318_a_287647]