12,028 matches
-
Gheorghe Negoițescu, al cărui părinte ținuse în București birjă cu un cal - taică-meu îi spunea simplu și crud: birjar -, se trăgea poate din țărani de pe lângă Vălenii de Munte, unde există un sat cu Negoițești, după cum mi-a relatat un tovarăș de suferință al meu la penitenciarul Jilava, și trebuie să fi fost un om cu sănătatea șubredă, căci a murit tânăr, lăsând după el o văduvă cu doi copii: Marioara și Ionel. Cum văduva lui s-a recăsătorit îndată cu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
o parte a intrării, maiorul Strat, a cărui soție, Miți - sora lui Liviu Rebreanu -, era o veche prietenă a mamei, iar de cealaltă parte, familia maiorului Rădulescu, cu cei doi copii un pic mai mari ca mine, Micu și Gabi, tovarăși ai mei de joacă. Micu a murit când era student, iar Gabi avea să-și facă stagiul de avocată în biroul tatălui meu, la Sibiu. O dată, cu o bandă întreagă de copii, ne-am dus în pivnița întunecoasă a casei
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și cu pălăriile lor popești negre. În vecini de noi, pe partea casei, într-o curte vastă și prăfoasă mărginită de maghernițe, zburătăceau o droaie de ovreiași mucoși și băloși, dintre care nu peste mulți ani aveam să-mi culeg tovarășii de joacă. Despre casa bunicilor, se spunea că ar fi fost înainte vreme un bordel („cuplărai“), ceea ce ar fi explicat multele ei uși. Viitorul avea să-i confirme vocația. Întâia clasă primară am urmat-o la o școală din apropierea locuinței
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
dispărea de acasă câte două-trei zile (nimeni n-ar fi putut spune unde, în orice caz în altă localitate), însoțit de vreun subaltern mai tânăr, ca să-și facă cheful; se întorcea nou nouț, fercheș, spășit și blând ca o oiță, tovarășul lui de dezmăț (sublocotenent sau locotenent nefamilist) jurându-se că n-a fost decât „o plimbare“. De câte ori taică-meu lipsea inopinat și misterios, mama era nervoasă, abătută, îngrijorată, întrebându-se continuu de n-a pățit ceva fugarul, iar eu încercam
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
la coadă la pâine și te zdrobeai efec tiv când venea mașina cu gheare de pui. Era umilitor. Era un mod de a spune: „Uite, aveți nevoie de noi!” Citeam la lumânare și vedeam doar filme cu tractoriști și cu tovarăși. Te simțeai controlat și condus până și în somn. Ce să mai faci cu libertatea după asta? Cum să fii pe picior de egalitate cu cei născuți liberi? Nu știam decât să aprobăm în tăcere! Părinții noștri vor muri cu
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
aceasta pe care și-o făcuse, că se pricepe să înșele pe toată lumea. Nu-l mai credea nimeni, nici când era de bună-credință, și felul acesta al lui de a fi flușturatic i-a umbrit calitățile lui reale. În sfârșit, tovarășii lui de desfrâu obișnuiți, o ceată de inși fără nume, cei mai mulți dintre ei niște scelerați, și pe care nu se ferea să-i numească în mod public ses roués, „șmecherii“ lui, acești ticăloși buni de tras pe roată au izgonit
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
la Catedra de Geografie a Facultății de Științe de la Universitatea "Al.I.Cuza" din Iași. Totul a decurs normal în activitatea mea vreo doi ani de zile până ce mă trezesc cu un telefon de la Secretariatul Universității că sunt chemat de către "tovarășul" Rector Jean Livescu. M-a surprins neplăcut, căci asemenea chemări la șefi în timpul comunismului nu se terminau cu șampanie. Așa a și fost. Trebuie să recunosc însă că tov.Rector a fost bine intenționat avertizându-mă că pe adresa Universității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
măcar mai aproape de sat. Acum își are începutul evenimentul conjunctural. De abia ieșit din internatul școlii, mă întâlnesc cu colegul meu Mihai Prăvălici, dintr-un sat învecinat. Crezând că și el merge spre casă, m-am bucurat să am un tovarăș de călătorie în caz că nu găseam o ocazie pentru cei 40 km de drum de țară. Atenție! ... el îmi spune că nu poate merge acasă, căci pleacă la București, unde are o rudă la Ministerul Învățământului, care i-a propus să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
oare fi siguri că, la rândul nostru, nu e o lume de lumină mai mare dincolo de noi? (p. 104) El are o singură lecție pentru noi: Nu există certitudini. Nu luați nimic drept sigur". (p. 107) Sufletul lui Platon, singurul tovarăș de nădejde în această aventură, sugerează că totul e doar în mintea lui: lumina, întunericul și orice alt fel de lumi ar mai descoperi. Platon meditează: Poate sunt de jur împrejurul nostru dar nu ne vedem unii pe alții. (p. 121) Tulburătoare
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de demonstrat. Huxley folosește didactic ironia. Ne descurajează când vrem să compătimim un erou, ne îndreaptă spre participare rațională la lectură. Nu contează atât umanitatea eroilor cât ideea pe care o reprezintă. Ni se arată treptat cum să ne facem tovarăși de lectură din ei, să le descifrăm disperarea de a fi altfel decât toate ființele pe care le știm. John, "sălbaticul" din Brave New World, își cere ferm dreptul la "nefericire". Bernard Marx, înainte ca autorul să-l abandoneze pentru
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e departe de a fi un poet optimist. Poezia lui e profund morală și, cu toate că nu acuză, e gravă și mereu pe gânduri. Descoperim în Șiretlic un copil care se joacă de-a v-ați ascunselea, fuge din copilărie pe când tovarășii lui de joacă încă-l mai caută și revine la ei după patruzeci de ani. Îmbătrâniți, în aceleași haine de copil (zdrențuite acum), ceilalți habar n-au de schimbarea din el. Poetul a trăit altfel, creația l-a modificat, i-
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
la poezie, mi-am dat seama că versul tocmai de aici izvorăște, din pasivitate, din memorie imperfectă, din nepriceperea de a istorisi, dar mai ales din pofta de a te lăsa la voia întâmplării. Pe lângă toate, poezia e un bun tovarăș. LV. Când vorbesc de poeții contemporani dezrădăcinați mă gândesc la George Szirtes, Fleur Adcock ori Peter Porter. Am găsit sentimentul dezrădăcinării și în versurile tale: Asta e, am iubit prea mult altundeva nu neapărat alte ființe mai degrabă alte patrii
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
prinți. Toți se regăsesc, cot la cot, la Paris, ca și cum ar fi fost iertați de trecutul lor social, politic și cultural. Situație resimțită ca un verdict căruia i se supun cu toții, prin forța lucrurilor, în această bătrână țară, Franța. Tot tovarășilor din Partidul Comunist Francez li se datorează retușările aduse imaginii Franței în România, pe vremea erei staliniste. Influența considerabilă a culturii franceze s-a prăbușit în același timp cu cultura română, în hecatomba inaugurată de reformele dictate de Jdanov, sosit
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
sfârșitul libertății culturale în România (1947-1948) a 63 fost mai mult decât o paralelă: a fost un uriaș și veritabil simbol al rupturii cu Occidentul, care datează din acel moment. Un alt fel de prezență franceză s-a instalat, prezența tovarășilor din Partidul Comunist Francez, așezați în posturi culturale. Acestor agenți ai PCF-ului li se datorează, între altele, noua imagine a Franței, transmisă prin manualele de franceză și prin presa românească a anilor ’50: imaginea Franței prezentată ca o țară
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
prezentată ca o țară de mizerie, de corupție burgheză și de împilare a poporului muncitor. Elevii anilor ’50 își amintesc de sovietizarea manualelor de franceză. Lista autorilor din Manualul Unic de Franceză din 1954 spune totul despre ajutorul frățesc al tovarășilor intelectuali din PCF. Pe lângă Stalin, Jdanov, Ehrenburg, Marx și Engels, se aflau la loc de cinste bucăți de lectură din Maurice Thorez, Aragon, Gabriel Péri, Romain Rolland și Jean-Richard Bloch. Pe de altă parte, Manualul Unic de Istorie din 1957
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
a oamenilor din țările Estului nu-i interesa deloc pe emisarii partidelor comuniste occidentale. Care dintre ei ar fi putut avea ideea de a se opri, de exemplu, în mahalaua noastră din Grivița Roșie, ca să vadă cum trăiesc oamenii? Care tovarăș occidental s a interesat vreodată de experiența comunismului în România, din spatele fațadei oficiale? Tovarășii străini locuiau în cartierele elegante din jurul lacurilor, în vilele naționalizate, rezervate acum înalților membri de partid. Îi frecventau pe responsabilii relațiilor cu străinătatea, domeniu cât se
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
Care dintre ei ar fi putut avea ideea de a se opri, de exemplu, în mahalaua noastră din Grivița Roșie, ca să vadă cum trăiesc oamenii? Care tovarăș occidental s a interesat vreodată de experiența comunismului în România, din spatele fațadei oficiale? Tovarășii străini locuiau în cartierele elegante din jurul lacurilor, în vilele naționalizate, rezervate acum înalților membri de partid. Îi frecventau pe responsabilii relațiilor cu străinătatea, domeniu cât se poate de politic, se întâlneau cu scriitorii realist-socialiști, cu poeții lăudători ai regimului. În
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
trei într o cameră foarte mică, am crezut că fata va părăsi casa. Nici vorbă! Timpul trecea și ea tot acolo era. Pe scurt, inevitabilul s-a produs. Într-o seară, venind acasă, am găsit sub ușă o scrisoare adresată „tovarășului V.S.“, prin care Damian ne cerea să renunțăm la vestibul, adică trecerea pe ușa din față, pentru a-și putea instala fata în antreu. Aveam - zicea el - o intrare prin bucătărie și, oricum, ocupam prea mult spațiu. I-am amintit
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
de la Galați. țin minte cum ne explica nouă cum siderurgia actuală se face la malul mării, unde pot veni vapoare cu minereu, și nu ca pe vremuri, când uzinele trebuiau să fie lângă minele de fier... Dar, după ce îl utilizaseră, tovarășii au descoperit că, prin anii 1923-1924, ar fi fost dur cu muncitorii, înăbușind o grevă; așa că-l băgaseră la pușcărie. La puțină vreme după sosirea mea în Franța, a venit și el, în drum spre America, răscumpărat de Auschnit. Am
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
la, la, la Bujor cântă O, maică trupul mi se frânge Viața mi-ancetat Eu nu mai vreau ca la mănăstire Trupul a-mi îngropa De-aș trăi să-mi sap mormântul Într-un crâng cu flori Pe unde bravii mei tovarăși (bis) Trec de mii de ori (bis) Și când va trece armata mea Pe la mormântul meu Să plângă cu lacrimi fierbinți (bis) Căci în mormânt sunt eu(bis) Și-am zis verde trei măsline Eu mă duc codru rămâne Tra
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
la, la, la Bujor cântă O, maică trupul mi se frânge Viața mi-ancetat Eu nu mai vreau ca la mănăstire Trupul a-mi îngropa De-aș trăi să-mi sap mormântul Într-un crâng cu flori Pe unde bravii mei tovarăși (bis) Trec de mii de ori (bis) Și când va trece armata mea Pe la mormântul meu Să plângă cu lacrimi fierbinți (bis) Căci în mormânt sunt eu(bis) Și-am zis verde trei măsline Eu mă duc codru rămâne Tra
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
care le aude. El devine conștient de defectul său în comunicare, în procesul instructiv-educativ de corectare, în familie și în afară, când reușește să-și dea seama că diferă de ceilalți copii prin incapacitatea de se face înțeles sau când tovarășii săi tachinează încercările lui de a vorbi. Majoritatea cazurilor cu astfel de vorbire nu pot face diferențieri auditive între articularea corectă și cea incorectă. Procesul dezvoltării vorbirii se bazează în aceste cazuri pe o serie de acte compensatorii determinate atât
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
e sănătatea oilor ("Moartea celui cumplit este scăparea celor slabi"); 2200: Cine se face oaie îl mănâncă lupii (" Omul prea bun e asuprit de cei blestemați"); 2203: Oaia când se depărtează o mănâncă lupii (" Adică cei ce se deosebesc de tovarășii lor îndată se prăpădesc" - Iordache Golescu); 2204: Șchiopătura oilor/ E bucuria lupilor (Anton Pann; "Cei mari se bucură și se folosesc de relele care [îi] lovesc pe cei mici"); 2566: Pe unde sunt turme blânzi/ Sunt și lupi mereu flămânzi
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
furibunde ale cotidianului Népszava. Cât de dificilă trebuie să fi fost (și) în Transilvania organizarea unui partid, ni se arată în raportul din februarie 1944 al șefului organizației Partidului (Maghiar) Ardelean (Erdélyi Párt - EP): "Am aflat în mod confidențial că "tovarășii" Pájer [!] Károly, Malasits Géza, Szakasits (...), șefi social-democrați în sectorul nostru minier - Baia de Sus -, pe 13 ale lunii în curs, vor să țină o adunare de constituire. (...) Întrucât în întregul sector minier partidele de extremă dreaptă (nyilașist, Imrédy) au organizații
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
majoritatea comuniștilor activi a fost arestată, după o activitate relativ scurtă. Cei mai mulți au fost înfrânți și întemnițați. Pe câțiva dintre ei, deși nu au reușit să-i înfrângă, i-au condamnat și i-au încarcerat pe baza mărturiilor smulse de la tovarășii lor arestați. Alții au fost uciși, să spunem întâmplător. Că tortura nu are ca scop moartea prizonierului, ci doar frângerea rezistenței sale, nu atenuează fapta atunci când interogatoriul se finalizează cu moartea victimei. Rareori se întâmplă să fie arestat cineva nevinovat
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]