9,812 matches
-
-s pentru mine, Ori și unde - aș fi dacă nu ești față Parcă-s prin pustii afar din viață. Vai de mine atunci când nu vii îndată Pe urma-ți mă iau și plâng ziua toată. În brațe-ți mă ții, tremurând văzduhul, La piept să mă culci ca să-mi dau duhul. Unde sunt doi pomi și-ntre ei ceșmea Acolo eu aflu bucuria mea, Acolo mă duc, acolo să mor, Plâng întotdeuna de al meu amor. Știu că ești blajină la
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Tremurați! Departe în furtună Unde des echo răsună: Diavolu, diavolu, diavolu! De l-au văzut vrăjmașul Cumplit, grozav amerințînd Dulce, vesel tot rîzind. Pe câte întîlnește Poate spune mândra sa, Cum știe le mângâia Încât nu-l mai pot uita. Tremurați departe în furtună Unde des eco răsună: Diabl', diabl', diabl'. No. 76 Ah! M-ați născut părinți pe lume Și m-ați luminat c-un nume, Taică, tăiculiță, maică, măiculiță! Ah! Și creștere că mi-ați dat Să vă fiu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
având voință, Și cât îi este omului traiul În lume numai găsește raiul. No. 78 Ce noapte întuneric, Ș-o liniște domnește Și tot împrejuru-mi Nimic n-auz mișcând. Restriștea mă-mpresoară Și nimeni mă-nsoțește, O inimă pătrunsă Ce bate tremurând. De rude, de prieteni, De toate sunt departe, Lipsit de orice bine Privesc anii cum trec Și număr niște zile Ce-mi pare că-mi sunt date În pătimire multă Amar să le petrec. Adese ori în lume Când obosit
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
aparatele, avea datoria s-o ia în seamă, chiar dacă, și asta da, ar fi magnific de just, chiar dacă la prima vedere putea să pară scandalos, dacă n-ar exista în dosarul procesului cel mai mic indiciu de nevinovăție a acuzatului. Tremurăm numai gândindu-ne la ce i s-ar putea întâmpla mâine acelui inocent dacă l-ar lua la interogatoriu, Recunoașteți că ați spus persoanei care era cu dumneavoastră Într-o zi trebuia să se întâmple, Da, recunosc, Gândiți-vă bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
o explozie făcu clădirea să vibreze de sus până jos, în timp ce geamurile dinăuntru și de afară zburau în țăndări, mese și scaune au fost aruncate la pământ, unii oameni țipau și gemeau, câțiva erau răniți, alții năuciți de șoc, alții tremurau de spaimă. Primarul sângera dintr-o tăietură pe care-o avea pe față, provocată de un ciob de sticlă. Era evident că fuseseră atinși de unda de șoc a exploziei. Trebuie să fi fost în stația de metrou, spuse printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să se scurgă douăzeci și patru de zile, ei bine, cu tot respectul, ei bine eu nu cred că suntem în situația de a aștepta douăzeci și patru de zile, sau douăzeci, sau cincisprezece, sau zece, edificiul social prezintă fisuri, pereții se clatină, temeliile tremură, în orice moment totul se poate nărui, Aveți ceva să ne propuneți, în afară de descrierea tabloului unei clădiri are amenință să se ruineze, întrebă prim-ministrul, Da, domnule, răspunse impasibil ministrul de interne, ca și cum n-ar fi priceput sarcasmul, Luminați-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
intern ca să-l cheme pe funcționar, Imediat la cabinetul domnului președinte, rapid. Ca să parcurgă diferitele coridoare și diferitele săli, de regulă e nevoie de vreo cinci minute cel puțin, dar secretarul apăru la ușă după trei. Venea gâfâind și-i tremurau picioarele. Omule, nu era nevoie să alergi, spuse președintele afișând un surâs plin de bunătate, Domnul șef de cabinet a spus să vin rapid, domnule președinte, gâfâi omul, Foarte bine, am cerut să fii chemat din cauza acestei scrisori, Da, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Agent, dă-i domnului carnețelul dumitale și împrumută-i pixul ca să scrie numele și adresele celor despre care ne-a vorbit, cu atâta amabilitate, adineauri, mai puțin ale puștiului cu strabism, care, oricum, n-ar folosi la nimic. Mâinile bărbatului tremurau când primi pixul și carnetul, continuară să tremure în timp ce scria, își spunea lui însuși că nu avea motive să fie speriat, că, dacă polițiștii se aflau aici, era pentru că, într-un fel, el însuși îi făcuse să vină, ceea ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
-i pixul ca să scrie numele și adresele celor despre care ne-a vorbit, cu atâta amabilitate, adineauri, mai puțin ale puștiului cu strabism, care, oricum, n-ar folosi la nimic. Mâinile bărbatului tremurau când primi pixul și carnetul, continuară să tremure în timp ce scria, își spunea lui însuși că nu avea motive să fie speriat, că, dacă polițiștii se aflau aici, era pentru că, într-un fel, el însuși îi făcuse să vină, ceea ce nu reușea să înțeleagă era de ce nu vorbeau despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
foarte grăbit ia-o pe scări. Comisarul băgă, în sfârșit, cheia în ușa de la providențial, s.a., asigurări&reasigurări, aprinse lumina și se precipită spre masa unde întinsese harta orașului și unde luase ultimul mic dejun cu adjutanții săi absenți. Îi tremurau mâinile. Forțându-se să avanseze încet, să nu sară rânduri, cuvânt cu cuvânt, citi una după alta știrile din cele patru ziare care publicau fotografia. Cu mici schimbări de stil, cu ușoare diferențe de vocabular, informația era aceeași în toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
sigură de asta, atunci când fusese imposibil de dat de urma lui Hunter la Paris. Phoebe Îl văzuse la Londra. Hunter mă mințise În față și, mai rău, dăduse vina pe cineva nevinovat, pe creierul rarefiat al unei femei Însărcinate. Îmi tremurau mâinile. „Poate că mă Îmbolnăvesc de scleroză multiplă“, m-am speriat eu, privindu-mi degetele tremurânde. Poate că soțul meu mă făcuse să mă Îmbolnăvesc de scleroză multiplă prin activitățile sale de distracție la hotel, atât de lipsite de considerație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pentru tine, iar tu ai făcut o pasiune nebună pentru cineva care nu este Sanford. Mogulii nu reacționează la respingere la fel ca bărbații obișnuiți. Apoi m-a sărutat, urmă Lauren, strâmbând din nas la această amintire. Împotriva voinței mele. Tremura, ca și cum i-ar fi fost teamă. Dar... ce să zic... bănuiesc că, dacă ești Însurat de douăzeci de ani, nu ți-ai mai tras-o de foarte multă vreme... trebuie să fie Înspăimântător. Toată chestia asta a fost atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
celor -20° de afară, spuse: «Salutați-le pe toate prietenele mele din New York din partea mea» și a dispărut În interiorul unui Mercedes cu geamuri fumurii. Cuplul a plecat imediat Într-o lună de miere de patru luni.“ O lacrimă mi-a tremurat În jos pe nas: toată lumea se căsătorea, ceea ce nu făcea decât să accentueze starea mea de singurătate. M-am uitat lung la ziar În timp ce lacrimile cădeau pe el, una câte una. În clipa aceea ceva alb mi-a apărut În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
June, adică există lucruri care sunt pur și simplu ceea ce sunt și nu avem altă soluție decât să le acceptăm. Tom a înțeles principiul, dar asta nu-l împiedica să blesteme viscolele și vântul rece care îi izbeau trupul mic, tremurând. Acum zăpada cădea din nou. Viața lui devenise o luptă prelungită cu elementele și, dacă trecuse vreodată printr-un moment numai bun ca să murmure împotriva vremii, acum era acela. Dar Tom nu murmura. Și nu-și plângea de milă. Găsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de adevărat, de pătimaș, încât părea să exprime în același timp și bucuria, și disperarea. Pânzele nu semănau cu nimic din ce mai văzuse Harry vreodată, iar efectul asupra lui a fost atât de puternic, încât au început să-i tremure mâinile. S-a așezat, a examinat toate cele patruzeci și șapte de imagini pe o masă luminoasă portabilă, după care a pus imediat mâna pe telefon și l-a sunat pe Smith, oferindu-i o expoziție. Spre deosebire de alți artiști pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
apeluri, dar am închis înainte de semnalul sonor. Același rezultat marți. Același rezultat miercuri. Neștiind ce altceva să mai fac, am decis să o sun pe Edith, să o întreb ce se petrece. Ea și Rachel țineau permanent legătura și, deși tremuram puțin la gândul că trebuie să vorbesc cu fosta nevastă, nu aveam nici un motiv să cred că n-o să-mi dea un răspuns onest. X marchează locul, după cum spusese Harry atât de elocvent. De-acum, singurul contact pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dolari. Așa, o să pot să fac reclamație. Ți-ai propus să mă escrochezi, nu-i așa? Nu-mi place când lumea încearcă să mă fure de bani. Mă irită. — Cine e omul ăsta, Gordon? a întrebat Harry, cu glasul deodată tremurând nestăpânit. — Myron Trumbell, i-a răspuns Gordon. Binefăcătorul meu. Prietenul meu. Omul pe care îl iubesc. — Deci el e, a zis Harry. Celălalt n-a existat niciodată. — Doar unul, i-a răspuns Gordon. Doar unul, mereu. — Nathan a avut dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
a început să hohotească. Era deja dincolo de cuvinte, incapabil să mai construiască o singură frază coerentă, iar sunetele care i se revărsau din gâtlej erau atât de oribile, spune Rufus, atât de agonizante în suferința lor, încât a început să tremure de teamă. Dryer și Trumbell nu terminaseră de coborât scara care ducea la parter și, fără a se osteni să îl bage în seamă pe Rufus, Harry a țâșnit de la masă și s-a repezit pe urmele lor. Rufus l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
aveam de gând să-i las să îl și jefuiască. I-am cerut lui Tom cheile de la biroul de jos și, pentru că era, pentru moment, într-o stare de aiureală atât de profundă (îndurerat de moartea neașteptată a șefului său, tremurând de bucurie și de groază la această apropiere de M.F.P., făcând tot ce-i stătea în puteri pentru a-l consola pe aproape neconsolabilul Rufus), a băgat distrat mâna în buzunar și mi le-a întins. Abia când am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Nu, bineînțeles că nu, mi-a replicat el. Bineînțeles că am să divorțez și eu. Lăsați-mă să mă gândesc, i-am cerut. Totul s-a petrecut atât de repede, că nici nu știu ce să spun. Mi se învârtește capul, îmi tremură mâinile și sunt complet derutată. Nu te teme, copila mea, mi-a spus reverendul. Ai tot timpul din lume. Dar, ca să înțelegi ce fel de plăceri te așteaptă, vreau să-ți arăt ceva. S-a ridicat de pe scaun, a ocolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nedispusă să te lase să fierbi la foc mic. Cine, după ce se pîrpolește, îndrăznește să nu-i dea curs de îndată s-a ars și e făcut cu ou și cu oțet. Omul, speriat, e pe jar ; înspăimîntat mai tare, tremură ca piftia ; înfrînt, e opărit rău ; dacă e chiar prins cu ocaua mică dintr-o pricină sau alta, poate ieși cam jumulit, ba chiar pus la saramură sau la rece, de unde, ieșind prea tîrziu, ajunge să fie doar o murătură
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
trebui dus de urgență la spital, cred că-i leșinat. Eu nici nu știu unde-am nimerit, nu recunosc nimic. Cred c-am leșinat și eu. Poate am căzut, poate m-a lovit ceva, nu înțeleg nimic, nimic, nimic! Din păcate îmi tremura vocea. Petre m-a privit altfel: — Nu ești în toate mințile! Ești bicat din lună. Ai ieșit de la balamuc, așa-i? Scrie la gazetă că vă dă să-nghițiți argint-viu, de vă cade barba și mustățile. V-a abucat be
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu interzicerea duelului. Să nu-mi spui că dumneata vrei să trăiești într-o lume în care oricine te poate batjocori cum poftește și n ai nici măcar o armă cu care să-ți aperi onoarea, spuse Pavel cu vocea aproape tremurată de mânie. E posibil ca-ntr-un viitor la care acum unii dintre noi se gândesc să se ajungă la o asemenea absurditate, dar azi, cel puțin, dacă n-avem alte avantaje, măcar îl avem pe cel al onoarei. Atmosfera
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
intrat preotul și, mânios că i se compromite pictura, a țipat la amândoi, la zugrav și la băiat. A fost apoi un prim semn, fiindcă Rareș s-a speriat și a căzut de pe schelă. Să fi văzut cum i-a tremurat mâna preotului când i-a luat capul blond în palme și i-a văzut ochii închiși. Să fi văzut cum a alergat mama, rămasă la vorbă în curtea bisericii, și cum l-a luat în brațe de parcă ar fi fost
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
e acum toată neagră și boțită de supărare. Să-i spună mamă-sii? Nu, de ce s-o sperie, fiindcă inima ei e cu siguranță ca un pui de porumbel, nu te poți apropia de ea fără s-o faci să tremure de frică. Să-i spună Iuliei? N-avea curaj, prea îi dăduse totul în mare taină și-i ceruse de câteva ori să pună scrisoarea în mâna lui Alexandru. Inima Iuliei e ca o brânză moale. Să-i spună lui
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]