11,591 matches
-
Vlad Dracul și fiul său cel mare. În 1447, Vlad Dracul a fost asasinat împreună cu fiul său Mircea, care se pare că a fost îngropat de viu de către boieri și negustorii din Târgoviște. Iancu a ales propriul său candidat pentru tronul Țării Românești, un membru al clanului Dăneștilor, dar acesta va fi asasinat. Vlad Dracul mai avea cel puțin alți doi fii, Mircea, fratele mai mare al lui Vlad Țepeș și Radu cel Frumos, fratele mai mic.
Vlad Dracul () [Corola-website/Science/297417_a_298746]
-
și Țării Românești, aducându-le într-o uniune personală. În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică. După înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituția adoptată în acel an a denumit noul stat România. Domnia lui Cuza Vodă a fost caracterizată de o nerăbdătoare dorință de a ajunge din urmă Occidentul, dar efortul domnului și al sprijinitorilor săi
Alexandru Ioan Cuza () [Corola-website/Science/297432_a_298761]
-
domnitor să abdice în noaptea de 10/22-11/23 februarie 1866. La aceasta a contribuit însuși Al. I. Cuza, care nu numai că nu a luat măsuri în privința factorilor reacționari, ci, într-un discurs, se arăta dispus să renunțe la tron în favoarea unui principe străin precum prevedea una din dorințele divanelor ad-hoc din 1857 (fapt susținut și de o scrisoare adresată unui diplomat străin). Pe actul iscălit de Cuza scria: „"Noi, Alexandru Ioan I, conform dorinței națiunii întregi și angajamentului ce
Alexandru Ioan Cuza () [Corola-website/Science/297432_a_298761]
-
prevedea una din dorințele divanelor ad-hoc din 1857 (fapt susținut și de o scrisoare adresată unui diplomat străin). Pe actul iscălit de Cuza scria: „"Noi, Alexandru Ioan I, conform dorinței națiunii întregi și angajamentului ce am luat la suirea pe Tron, depun astăzi,11 februarie 1866, cârma guvernului în mâna unei Locotenențe Domnești și a Ministrului ales de popor"“. Două zile mai târziu, Cuza - împreună cu soția, amanta și cei doi fii - a părăsit Bucureștiul spre Brașov. A fost instituită o locotenență
Alexandru Ioan Cuza () [Corola-website/Science/297432_a_298761]
-
numită Basarabia, este anexată de către imperiului Rus. La 19 aprilie 1818, țarul Alexandru I trecând de la Hotin spre Chișinău, în apropiere de Bălți, a primit veste despre nașterea nepotului său Alexandru al II-lea, fiul Marelui Duce Nicolae și moștenitorul tronului. În aceeași zi la 7 dimineața, într-o mică biserică, un preot ortodox venit de la Chișinău a oficiat o liturghie în cinstea nașterii urmașului. Înainte de a pleca, Alexandru I a dat ordin ca Bălții să se numească oraș. În același
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
statului român revine de facto unei regențe formate din trei persoane, care se dovedește incapabilă să gestioneze apartinic conflictele politice interne. În aceste condiții, o reîntoarcere în țară a principelui Carol - fiul lui Ferdinand, care renunțase în favoarea fiului său la tron - devine o ipoteză plauzibilă și recurentă, deși ilegală în conformitate cu legislația în vigoare la acel moment și testamentul Regelui Ferdinand. Partidul Național Liberal și noul său conducător se conturează ca principali oponenți ai ideii unei reîntoarceri. Prin atitudinea sa față de această
Constantin Argetoianu () [Corola-website/Science/297437_a_298766]
-
Petru al II-lea. Anul următor, bizantinii vor fi forțați să recunoască independența noului „Țarat al bulgarilor, vlahilor și grecilor” cu capitala la Târnovo, care avea controlul asupra regiunii de la nord de Munții Balcani. În 1190, Petru va renunța la tron în favoarea fratelui său Asan, un conducător politic mult mai bun, care reușește prin forță militară să apere independența statului său. Acesta însă este ucis în 1195 de niște boieri care conspirau împotriva sa, iar Petru redevine țar, dar pentru scurt
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
preia diverse funcții în structurile statale ale Țării Românești. Este numit succesiv în dregătoriile de postelnic la 28 ianuarie 1501, mare postelnic (decembrie 1501 - 19 iunie 1509) și mare comis (24 aprilie 1510 - 28 noiembrie 1511). După ce a urcat pe tronul Țării Românești (23 ianuarie 1512), Neagoe Basarab a încurajat dezvoltarea comerțului și meșteșugurilor, iar pe plan diplomatic a încercat să mențină relații de prietenie cu Ungaria. A încercat să stabilească relații diplomatice cu Veneția și Roma, și chiar să medieze
Neagoe Basarab () [Corola-website/Science/297451_a_298780]
-
Între cei doi fii vitregi, Octamasades și Skyles, au izbucnit conflicte motivate, fiecare doriind să ajungă rege. Skyles primise o educație grecească de la mama sa, devenind foarte nepopular printre sciti, de aceea, când a devenit rege, a fost alungat de la tron în timpul unei răscoale și s-a refugiat la odrisi. Skyles mergea în orașul grecesc Olbia, unde și-a clădit un palat și și-a luat o nevasta grecoaică. Se îmbracă în veșminte grecești și chiar s-a dedicat cultului lui
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
o intervenție a armatelor odrise în Peninsula Chalcidica pentru reprimarea răscoalei. Atena apelează și la Macedonia ce primește avansuri teritoriale prin cedarea orașului Therme. O criză dinastică izbucnește și tensionează relațiile, iar Sitalces îl sprijină pe Filip, un pretendent la tron, fratele lui Perdicas. Sitalces și-a onorat promisiunea făgăduită Atenei în ciuda zgârceniei cu care i-a tratat pe odrisi. I-a capturat pe solii spartani și i-a predat atenienilor. În 429 i.en., a organizat o campanie de 30
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
puteri depline, suspendarea constituției și dizolvarea parlamentului și în seara aceleiași zile i-a cerut regelui să abdice și să părăsească țara. Puciul a reușit, Carol al II-lea a abdicat la 6 septembrie 1940 și s-a expatriat, cedând tronul fiului său Mihai I. Antonescu i-a oferit garanții de securitate lui Carol al II-lea, Elenei Lupescu și suitei lor și s-a ținut de cuvânt, protejând cu pichete militare trenul regal, asupra căruia legionarii au tras cu mitralierele
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
Până și Japonia va intra. Va fi vai de omenire! Dar de un lucru sunt sigur: că Aliații vor fi definitiv victorioși și că voi vedea cu ochii România Mare. <br> Și vom vedea alte lucruri mari. Vom vedea multe tronuri prăbușindu-se; vom vedea născând atotputernicia Americii; vom vedea preponderența rasei anglo-saxone; vom vedea omenirea făcând un mare pas spre stânga, spre socialismul revoluționar. <br> Dar zguduirea generală va fi așa de formidabilă, că o sărăcie groaznică va stăpâni omenirea
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
fixînd în notițile sale că majoritatea populației este alcătuită din moldoveni, tătari, armeni, perși, evrei. În 1733 hanul Crimeei Caplan Ghirei vine în Căușeni cu armata sa. Expediția avea ca destinație Polonia, unde după moartea regelui August, începuse lupta pentru tron.În 1768 Chirim Ghirei adună la Căușeni armatele pentru ai alunga pe ruși din stepă.Ofensiva lui Chirim Ghirei spre hotarele rusești începe în 1769 Pe la mijlocul anilor '60 ai sec. XVIII, la Căușeni se află una din reședințele mitropolitului Proilaviei
Căușeni () [Corola-website/Science/297519_a_298848]
-
ceea ce a dus la o problema dinastică. A divorțat și s-a căsătorit cu Anne Boleyn. În 1534, este emis ""Actul de Supremație"". În 1536-1539, are loc marele jaf, prin care mănăstirile sunt închise, iar averile bisericești sunt secularizate. La tron este urmat de Eduard, care a continuat mișcarea de reformă. Însă Maria Tudor, căsătorită cu Carol Quintul, a început reprimarea protestanților, între 1540-1558 având loc multiple oscilații. În 1559, sub Elisabeta I a Angliei, parlamentul adopta noi decrete prin care
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
preocupare a mers atât de departe încât a privit până și alegerea numelor pentru noile nave ale Marinei k. u. k.: Francisc Iosif I a refuzat propunerile de nume care ar fi discriminat maghiarii. Cu toate acestea, desemnat urmaș la tron după sinuciderea prințului moștenitor Rudolf din 1889 și după moartea tatălui său din 1896, arhiducele Francisc Ferdinand nu și-a ascuns aversiunea față de clasa conducătoare a Ungariei și de politicile ei de maghiarizare și de șantajare a coroanei și a
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
Nu a existat o constituție comună a Dublei Monarhii. Baza legislativă a Monarhiei Dunărene era constituită din următoarele trei seturi de legi care aveau aceeași forță legală în Cisleithania și în Transleithania: Pragmatica Sancțiune era o lege a succesiunii la tron și, cum Carol al VI-lea nu avusese nici un urmaș parte bărbătească, a avut ca efect stabilirea dreptului de succesiune la tron a fiicei sale Maria Terezia și a urmașilor ei. "Legile delegației" Cisleithaniei și Transleithaniei stabileau care erau afacerile
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
care aveau aceeași forță legală în Cisleithania și în Transleithania: Pragmatica Sancțiune era o lege a succesiunii la tron și, cum Carol al VI-lea nu avusese nici un urmaș parte bărbătească, a avut ca efect stabilirea dreptului de succesiune la tron a fiicei sale Maria Terezia și a urmașilor ei. "Legile delegației" Cisleithaniei și Transleithaniei stabileau care erau afacerile / domeniile pe care ambele state trebuiau să le gestioneze împreună. Uniunea vamală și comercială cu monedă comună, libertate mutuală de înregistrare a
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
antagonismul sâbilor și al celorlalți slavi de sud legați de ei, pe lângă refuzul natural al Ungariei, conceptul de trialism a avut oricum puține șanse de realizare. Pe lângă cercurile conservatoare croate, trialismul a avut uneori drept susținător și pe urmașul la tron, pe Francisc Ferdinand; așa s-a dezvoltat planul de reformă al acestuia, care a dus însă aproape în direcția unei federalizări complete. Planurile sale îndreptate împotriva Ungariei vizau în primul rând minoritățile Transleithaniei, nu pentru că acestea ar fi fost discriminate
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
fost discriminate, ci pentru că arhiducele le considera loiale statului. Însă acest țel al federalismului țărilor coroanei favorizat în primul rând de Francisc Ferdnand, care nu acorda nici o considerație relațiilor etnice, nu putea nicicum să se realizeze. În sfrâșit, urmașul la tron a ajuns în punctul de cristalizare al mișcării Austriei Mari, care plănuia o federalizare a tuturor popoarelor Dublei Monarhii pe baze etnice, deși la urma urmei el nu a putut fi întru totul de acord nici cu suportul ideologic pronunțat
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
înainte sau după. Cu toate acestea, spre deosebire de fiul său, prințul moștenitor Rudolf, monarhul nu a luat niciodată parte în mod activ la noile curente culturale și intelectuale; nici nu a fost afectat sau influențat de ele, în contrast cu sucesorul său la tron, arhiducele Franz Ferdinand, care adesea li se opunea cu înverșunare. Viena era un punct de atracție pentru mulți oameni de știință precum Christian Doppler și Ludwig Boltzmann. Albert Einstein a fost pentru o scurtă perioadă profesor universitar la Karl-Ferdinands-Universität din
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
sa rapidă de către Biserica Romano-Catolică. Secolul al XIV-lea și prima jumătate a secolului al XV-lea au găsit Franța într-o gravă criză, cu manifestări multiple. Războiul de 100 de Ani, dus contra Angliei și apărut în urma unei la tronul Regatului Franței, a făcut ravagii în țară. Dar criza din secolele al XIV-lea și al XV-lea nu a fost una doar politică sau militară: ea a fost și demografică — Moartea Neagră a ucis, începând cu anul 1347, cel
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
a cunoscut o puternică revitalizare demografică și economică. Creșterea producției agricole a fost însoțită de o proto-industrializare, în special în sectorul textil, dar și de un avânt în domeniile intelectual și cultural. Ludovic al XVI-lea, care a urcat pe tron în 1774, s-a dovedit însă incapabil să găsească o soluție pentru plata datoriei monarhice și s-a văzut obligat să convoace Adunarea Stărilor Generale în 1789. Delegații trimiși la Adunarea Stărilor Generale din 1789, ale căror lucrări s-au
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
1814-1824) și mai ales Carol al X-lea (1824-1830) au readus în discuție o parte din cuceririle Revoluției. La câteva săptămâni după , Carol al X-lea a fost detronat, în 1830, de , o mișcare revoluționară care l-a adus pe tron pe . Deși pe moment acesta din urmă era considerat un reformator, el a început rapid să fie contestat, în ciuda dezvoltării economice cunoscute de Franța în acea perioadă. În februarie 1848 a izbucnit o nouă revoluție, ale cărei obiective nu mai
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
de Severin) a fost până în secolul XVI disputată cu Ungaria. Între secolele XIII-XVI este menționată în Râmnicu Vâlcea o populație săsească. În epoca medievală, teritoriul Olteniei este parte integrantă din Țara Românească, unii membrii ai familiei oltenești a Craioveștilor ocupând tronul începând cu secolul al XVI-lea. Oltenia avea o notă distinctă în raportul puterii, prin Marea Bănie de Craiova. Regiunea era administrată de un ban, motiv pentru care este cunoscută și sub denumirea de Banatul Craiovei. Craiova era capitala unei
Oltenia () [Corola-website/Science/296690_a_298019]
-
din urmă descendent al acesteia Carol al II-lea. Faptul a declanșat în 1701 Războiul de succesiune din Spania, care a condus la ocupația posesiunilor spaniole de către trupele franceze, tactică ce avea ca scop impunerea lui Filip de Anjou pe tronul Spaniei. În 1704, francezii au fost învinși la Ramillies și Turin și forțați să cedeze nordul Italiei habsburgilor austrieci. În 1713, Tratatul de la Ultrecht a confirmat oficial suveranitatea Austriei asupra celor mai multe dintre posesiunile Spaniei, inclusiv asupra Lombardiei și capitala acesteia
Milano () [Corola-website/Science/296696_a_298025]