9,893 matches
-
teolog de înaltă erudiție, așa după cum rezultă dintr-o scrisoare doctrinară pe care acesta a trimis-o mitropolitului Gherontie al Moscovei. Între 1500-1508 în fruntea episcopiei s-a aflat Teoctist "...bărbat învățat ca nimeni altul", care s-a format în vatra de cultură a Mănăstirii Neamț și a creat în jurul său o fecundă școală cărturărească. Unul dintre ucenicii acestuia, Macarie, a condus în două rânduri episcopia Romanului (1531-1548 și 1551-1558) și s-a afirmat ca o personalitate de excepție atât ca
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului () [Corola-website/Science/311359_a_312688]
-
mai mare parte din monumentala lucrare Psaltirea în versuri pe care Dosoftei a tipărit-o în 1673, după strămutarea sa în scaunul mitropolitan al Moldovei. În secolul al XVIII-lea, între 1769-1786, Leon Gheucă a determinat un suflu nou în vatra de cultură de la Episcopia Romanului, într-o vreme în care mentalitățile greco-fanariote se resimțeau cu pregnanță în școala și în spiritualitatea vremii, constituind un obstacol în calea afirmării și dezvoltării limbii literare naționale. Spirit iluminist, inițiat la Mănăstirea Putna și
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului () [Corola-website/Science/311359_a_312688]
-
-a, 1925, în colaborare; ed. a III-a, ed. a IV-a, singur, Sibiu, 1943, 96 p.). 0 parte din opera să - Coruri � publicată în 1957. A publicat și o serie de studii teoretice, dârî de seamă, recenzii, în revistă „Vatra Școlară” de la Sibiu, "Telegraful Român" ș.a. Se impun, între ele, un Dicționar de muzică, cu deosebită considerare la muzică românească, Sibiu, 1906,160 p. (primul la noi), Principiul național în muzică, în țanuarul XXIII al Institutului teologic-pedagogic din Sibiu", 1906
Timotei Popovici () [Corola-website/Science/311410_a_312739]
-
lateral spre est ,casa dinainte, mai mare, tavanul din lemn fiind sprijinit pe o grindă de stejar crăpată și înnegrită de vreme ,dar pe care se mai putea citii inscripția cu chirilice, Robul D(omnului) Pătru 1725. Acoperiș cu paie . Vatra fostului locaș monahal (bisericuța) avea dimensiunile de 11m lungime și 6 m lățime. La jumătatea secolului al XVIII-lea Ortodoxia a cunoscut un moment esențial în exprimarea ei românească-transilvăneană, moment , de foc, determinat de răscoala călugărului Sofronie, care-i îndemna
Mănăstirea Negraia-Pătrângeni () [Corola-website/Science/312321_a_313650]
-
temelie la Paraclis , de către Î.P.S. Arhiepiscop Andrei al Alba Iuliei cu un sobor de preoți, dându-se hramul Sf. Serafim de Sarov. În luna septembrie a anului 2001 din încredințarea Î.P.S. Andrei al Alba Iuliei, iubitor al acestei vetre monahale, obștea mănăstirii se întregește prin venirea Maicii starețe monahia Emiliana Mardare, a preotului duhovnic ieromonahul Spiridon Solomon și a încă două maici. De la această dată și până prezent complexul monastic a cunoscut o linie ascendentă Se construiește clopotnița și
Mănăstirea Negraia-Pătrângeni () [Corola-website/Science/312321_a_313650]
-
Mănăstirea Buciumeni este o mănăstire ortodoxă din România situată în comuna Buciumeni, județul Galați. Este atestată documentar de la 1602. Situată într-o mirifică vatră pustnicească, bogată în vechi mărturii de viață creștină românească, pierdută parcă în mijlocul codrilor seculari stăpâniți, altă dată, de cei care-și vesteau prin bucium (de aici și denumirea codrilor înconjurători și a mănăstirii) bucuria și durerea Mănăstirea Buciumeni își trage
Mănăstirea Buciumeni (Galați) () [Corola-website/Science/312339_a_313668]
-
din Ardeal. Din vechea mânăstire a mai rămas doar o piatră despre care se presupune că ar fi fost piciorul Sfintei Mese din altarul fostei bisericii. Deși distrusă din temelie, în amintirea localnicilor nu s-a putut stinge existența acelei vetre monahale care, ca orice alt sfințit așezămînt, este o binecuvîntare pentru folosul celor din împrejurimile lui. În toponimia acestor plaiuri chiar s-a păstrat un luminiș, la buza pădurii, cunoscut sub numele „La mănăstire”, nume parcă predestinat să brăzdeze veacurile
Mănăstirea Cârțișoara () [Corola-website/Science/312351_a_313680]
-
ușor încercuite și apoi să se predea. Această acțiune a lăsat capitala Franței fără apărare, distrugând orice șanse ale lui Napoleon de a negocia abdicarea în favoarea fiului său. În 1815, după ce a aflat despre reîntoarcerea Împăratului, Marmont a trimis la vatră 20,000 de oameni aflați în garnizoana pariziană, privându-și țara de un Corp de armată, în contextul conflictului militar ce se anunța. În testamentul Împăratului Napoleon, numele mareșalului apare alături de alte 3 nume pe o listă a trădătorilor care
Auguste de Marmont () [Corola-website/Science/312355_a_313684]
-
perioada 1890-1900 reprezentat printre alții de Barbu Ștefănescu Delavrancea Ioan Al. Brătescu-Voinești, G.Coșbuc, I.A.Bassarabescu, I.N.Roman. Totodată autorul menționează rolul publicațiilor din această perioadă, fiind vorba despre "Revista nouă" scoasă de B.P.Hasdeu în 1887 și de "Vatra" redactată de Ion Slavici, I.L.Caragiale și de G.Coșbuc În 1894."Revista nouă" propunea " a îmbrățișa tot ce merge la mintea și la inima poporului, tot ce se putea spune astfel încât lumea să înțeleagă și să guste tot ce
Literatura română romantică () [Corola-website/Science/312376_a_313705]
-
ori imaginare rostite de către părinții de seamă ai mănăstirilor din orient. Conform legendei bisericești române, Ioan Casian s-ar fi născut în Valea Casimcei (județul Constanța), zonă denumită de această legendă « "ținut al Casienilor și peșterilor" » și prezentată ca o « "vatră de trăire duhovnicească profundă, a vestiților călugări sciți" ». O peșteră din Podișul Casimcei a fost recent botezată „Ioan Casian” și inscripții tomitane cu patronimul Kassianos au fost aduse la Casimcea pentru a „susține” legenda nașterii sale în această vale. Dar
Ioan Casian () [Corola-website/Science/312393_a_313722]
-
se afla Corpul VII al lui Suchet. Depășit numeric și fără speranța de a putea realiza ceva, Suchet încheie un armistițiu avantajos pe 12 iulie 1815 și își retrage trupele la Clermont-Ferrand, de unde ordonă ca armata să fie lăsată la vatră. Tratatul de la Paris, încheiat între Franța și Marile Puteri europene din cadrul Congresului de la Viena, încheia ostilitățile, prevăzând o serie de condiții de îndeplinit: Franța urma să revină la granițele din 1790, își limita forțele militare la 150 000 de oameni
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
atunci atât de parohia Dejani cât și de cea de la Pojorta, unde pornise pictura bisericii. La vremea hotărâtă de Dumnezeu, în mod providențial, în anul 1992 au venit în aceste locuri călugări din Moldova, de la mănăstirile Sihăstria și Sihla, reactivând vatra monahală. Locul a fost defrișat și curățat, s-au montat două troițe, Poiana Mănăstirii redevenind loc de pelerinaj. Cu ajutorul credincioșilor din împrejurimi s-au construit câteva chilii și un paraclis în care ulterior s-a amenajat trapeza. În anul 1994
Mănăstirea Dejani () [Corola-website/Science/312436_a_313765]
-
loc de pelerinaj. Cu ajutorul credincioșilor din împrejurimi s-au construit câteva chilii și un paraclis în care ulterior s-a amenajat trapeza. În anul 1994 s-a pus piatra de temelie a noii biserici, ridicată de meșterul Petre Ciornei din Vatra Moldoviței. Împreună cu o echipă de 13 lucrători, renumitul meșter a construit biserica de la temelii, în timp de 36 de zile. Lăcașul, o construcție spațioasă din lemn, în plan triconic, cu pridvor închis, pronaos și altar. Înălțimea până în vârful turlei este
Mănăstirea Dejani () [Corola-website/Science/312436_a_313765]
-
Marului. Pronaosul a fost pictat în 1855, de către Gheorghe Vasilescu și Dumitrache Mentupciu. Tradiția afirmă despre catapeteasmă - fără dovezi certe - precum că ar fi fost adusă de la Sankt Petersburg. Secularizarea averilor mănăstirești sub Cuza Vodă, lasă lăcașul aproape numai cu vatra sa de obârșie. După o perioadă de timp dificilă, în epoca interbelică mănăstirea cunoaște o nouă înflorire. În 1951 se transformă în mănăstire de maici și devine metocul Mănăstirii Rătești , pentru ca în 1958 să fie închisă de regimul comunist. Pe
Mănăstirea Găvanu () [Corola-website/Science/312440_a_313769]
-
civili. După cucerirea Odesei, Antonescu a ordonat retragerea Armatei a 4-a pentru refacere (în realitate, această armată decimată nu a mai fost refăcută și, în scurt timp după participarea la „Parada Victoriei” de la București, contigentele au fost lăsate la vatră), lăsând în loc unități secundare. Garnizoana orașului a fost preluată de Corpul 2 de armată, sub comanda generalului Nicolae Macici). În urma rezultatelor dezastruoase ale ofensivei Armatei a 4-a și a pierderilor suferite, Antonescu a ordonat o anchetă. Documentul, elaborat de
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
(n. 1 martie 1951 Tireac, Satu Mare). Numele la naștere: Pop Silaghi Gheorghe. Poet, publicist, editor român. Membru al UniuniiScriitortilor din România. "Familia", "Scînteia tineretnlni" (suplimentul literar ,Preludii“), "Amfiteatru", "Tribuna", "Steaua", "Flacăra", "România literarä", "Luceafărul", "Apostrof", "Convorbiri literare", "Vatra", "Viața Românească", "Antiteze", "Cronică", "Poezia", "Aurora", "Unu", "Coloquinm", "Poesis", "Plejade". Poezie: Ștefan Munteanu -Poeții beau din apa cerului,antologie îngrijita, note biografice, postfața, Casa de editură ,Panteon“, 1995, 98 pag.; C.S.Anderco -Hotare pentru vis, ediție îngrijita, prefață, Casa de
George Vulturescu () [Corola-website/Science/312924_a_314253]
-
Tribună, nr.50(2135), 9-15 dec. 1994; Oprea, Nicolae - Un poet din Nord-Vest, în Calende, nr.8-9-10 (44-46), anul IV, 1994; Mihaiu, Virgil - Suflu poetic septentrional, în Steaua, anul XLIV, dec. nr.12, 1994; Dobrescu, Caius - Ineredibil dar adevărat, în Vatra, nr.3, 1995; Cistelecan, Al. - Revoltă fondului nostru necitadin, în Vatra, nr.3, 1995; Pântea, Aurel - Un dionisiac la masa textualiștilor, în Apostrof, nr.1-2, (56-5 7), anul VI, 1995; Borbely, Ștefan - Liderii Nordului, înPoesis, nr.9-10, 1996; Vasile, Geo
George Vulturescu () [Corola-website/Science/312924_a_314253]
-
din Nord-Vest, în Calende, nr.8-9-10 (44-46), anul IV, 1994; Mihaiu, Virgil - Suflu poetic septentrional, în Steaua, anul XLIV, dec. nr.12, 1994; Dobrescu, Caius - Ineredibil dar adevărat, în Vatra, nr.3, 1995; Cistelecan, Al. - Revoltă fondului nostru necitadin, în Vatra, nr.3, 1995; Pântea, Aurel - Un dionisiac la masa textualiștilor, în Apostrof, nr.1-2, (56-5 7), anul VI, 1995; Borbely, Ștefan - Liderii Nordului, înPoesis, nr.9-10, 1996; Vasile, Geo - Poetica orbirii: divinație și viziune, în Baricada, nr.39 (349)17
George Vulturescu () [Corola-website/Science/312924_a_314253]
-
349)17 sept.1996; Chioaru, Dumitru -De la alexandrism la vizionarism, în Apostrof, nr.9, anul VII, 1996; Diaconu, Mircea - În așteptarea poetului blestemat, în Luceafărul, nr.47 (344), 31 dec. 1997; Oprea, Nicolae - Poetul noncitadin și ,dictatură ochiului“, în Vatra, nr.5, 1998; Pop. Doru - Regimul scopic al poeziei la sfîrșitul modernității, în Steaua, nr.11-12, 1996; Lascu, Ioan - Un simbol al (ne)cunoașterii condamnate, în Ramuri, nr.1-2 (968-969), ian.-febr., 1997; Boldea, Iulian - Tensiunea detaliului, în Luceafărul, nr.
George Vulturescu () [Corola-website/Science/312924_a_314253]
-
două hramuri, acestea fiind „Cuvioasa Paraschiva” și „Sfântul Nicolae”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: CJ-II-m-B-07767. Se pare că satul Stolna a luat ființă prin stabilirea aici (într-o poiană mai la nord de vatra satului de astăzi) a unei familii de iobagi români, care au fugit de pe moșia grofului din Vlaha în secolul al XIV-lea. Localitatea este atestată documentar în 1448 cu numele Sztholna când aparținea de capitlul de Alba-Iulia. Sunt pomeniți iobagii
Biserica de lemn din Stolna () [Corola-website/Science/312910_a_314239]
-
nord a satului, ea a fost construită în centrul satului, azi însă a rămas în capătul de sus al satului, deoarece localnicii au cumpărat teren de la groful Iosika Gábor din Vlaha și și-au construit case pe acest teren, astfel vatra satului s-a deplasat spre sud. Înainte de 1730 se pare că a existat o biserică din lemn mai veche în locul numit "la biserică în vale", mai la nord de cea de astăzi. În acea perioadă locul respectiv era în centrul
Biserica de lemn din Stolna () [Corola-website/Science/312910_a_314239]
-
Centrului Cultural Pitești, unde lucrează. Vis a vis de opera lui și-au exprimat opiniile critice o mulțime de critici literari români contemporani. Debut absolut în poezie: revista "Argeș" nr. 10/1968. A colaborat la aproape toate revistele literare importante: Vatra, Familia, Convorbiri literare, Poezia, Hyperion, Poesis, Contemporanul, Arca, Dacia literară, Luceafărul, Calende, Echinox, Tribuna, Argeș, Litere, Reflex, Bucovina literară, Revista nouă, Banat, Ardealul literar și artistic, Provincia Corvina, Axioma, Spiritul critic, Pro saeculum, Antares, Porto Franco, Suplimentul literar al Scânteii
Virgil Diaconu () [Corola-website/Science/312933_a_314262]
-
2001; idem, în Convorbiri literare, nr. 10/2002; idem, în Convorbiri literare, nr. 4/2004; idem, în Familia, nr. 9/2004; idem, în Convorbiri literare, nr. 5/2005; idem, Atelierele poeziei, Editura Fundația Culturală Ideea Europeană, București, 2005; idem, în Vatra, nr. 5/2006; idem, în Vatra, nr. 1-2/2009; idem, în Hyperion, nr. 10-11-12/2010; Ioana Baetica, în România literară, nr. 16/2001; Manuela Horopciuc, în Viața medicală, nr. 14/2001; Catrinel Popa, în România literară, nr. 34/2002; Gheorghe
Liviu Georgescu () [Corola-website/Science/312934_a_314263]
-
10/2002; idem, în Convorbiri literare, nr. 4/2004; idem, în Familia, nr. 9/2004; idem, în Convorbiri literare, nr. 5/2005; idem, Atelierele poeziei, Editura Fundația Culturală Ideea Europeană, București, 2005; idem, în Vatra, nr. 5/2006; idem, în Vatra, nr. 1-2/2009; idem, în Hyperion, nr. 10-11-12/2010; Ioana Baetica, în România literară, nr. 16/2001; Manuela Horopciuc, în Viața medicală, nr. 14/2001; Catrinel Popa, în România literară, nr. 34/2002; Gheorghe Grigurcu, în România literară, nr. 36
Liviu Georgescu () [Corola-website/Science/312934_a_314263]
-
doilea top, Editura Aula, Brașov, 2004; Victoria Milescu, în Steaua, nr. 1-2/2003; Dan Cristea, în Ziua literară, 15 mai 2004; idem, în Luceafărul de dimineață, nr. 5/2011; Dumitru Radu Popa, în Lumea liberă, New York, nov. 2004; idem, în Vatra, nr. 5/2006; idem, în Viața Românească, nr. 12/2007; Anca Diana Scarlat, în Cuvîntul, nr. 8/2004; Alex Ștefănescu, în România literară, nr. 17/2005; idem, Istoria literaturii române contemporane. 1941-2000, Editura Mașina de Scris, București, 2005; Daniel Cristea-Enache
Liviu Georgescu () [Corola-website/Science/312934_a_314263]