10,163 matches
-
viitor sau prezent, ci unul major, pe măsura viselor înaintașilor noștri, descoperindu-mi probabil încă o dată o inimă sau un temperament de postromantic (sau, mai știi, de preromantic!Ă sau, pur și simplu, de pașoptist etern... Și, probabil, în aceste „veșnice întoarceri” pe solul național și în regatul literelor rezidă pentru mine ceea ce numim, cu un termen generic și destul de vag - fericirea. Și iată unul din paradoxurile esențiale ale ființei, ideee de coloratură intens „protestantă” și pusă în valoare, în primul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
îi respingeam „veșnic” - veșnic voind să mă apropii, să mă fac înțeles! Și singura mare excepție a fost Nichita! Și el, doar în primul deceniu al prieteniei noastre; apoi, succesul social ne-a despărțit sau, încă o dată propriul meu caracter, veșnica mea nemulțumire cu „starea lucrurilor”... Poate! Vorbind de titlul „arogant” pe care l-am cocoțat în fruntea acestor „pretexte biografice”, poate e cazul să ne întrebăm, apropo de „fericire”, fata morgana a milioanelor care trec „ca umbrele norilor pe cerul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
atâtora care „au devenit liberi” astfel, deși orizontul lor era un zid de ciment sau o ușă de metal cu o vizetă și paznicii lor niște ființe rudimentare, fericite de a avea „un om viu sub mână”?! Și dacă această „veșnică revenire a unei trăiri-tip” este „cheia” destinului, a „libertății profunde” a unui individ, altfel sortit, ca și alte milioane, unui destin inform, colectiv, „tras la calapod înainte de nașterea lui chiar!” - atunci, poate că ne putem apropia cât de cât
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
este „cheia” destinului, a „libertății profunde” a unui individ, altfel sortit, ca și alte milioane, unui destin inform, colectiv, „tras la calapod înainte de nașterea lui chiar!” - atunci, poate că ne putem apropia cât de cât de „misterioasa” idee nietzscheniană a „veșnicei întoarceri a aceluiași” fenomen. „Idee” prin care filozoful de la Sils-Maria „înțelege” înaintea omului, a omenirii, și nu, așa cum o cred și o credeau mulți, ca o veșnică înaintare. Cum o cred și azi legiuni de oameni ai științei și tehnicii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
poate că ne putem apropia cât de cât de „misterioasa” idee nietzscheniană a „veșnicei întoarceri a aceluiași” fenomen. „Idee” prin care filozoful de la Sils-Maria „înțelege” înaintea omului, a omenirii, și nu, așa cum o cred și o credeau mulți, ca o veșnică înaintare. Cum o cred și azi legiuni de oameni ai științei și tehnicii care sunt convinși că destinul umanității este de a descoperi noi și noi legi ale materiei, ale originii cosmosului etc., credință pe care s-a bazat și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
legi ale materiei, ale originii cosmosului etc., credință pe care s-a bazat și hiper-răspândita, ca o religie aproape, idee de progres! Oare „eterna revenire a unei trăiri-tip” în „celula” destinului unui individ nu „rezumă” ea legea universală a „veșnicei reveniri” sub incidența căreia Nietzsche vedea înaintarea istoriei? Și nici măcar o spirală, cum o înțelegeau unii comentatori ai lui Hegel, acea „aspirație spre Eroul în care se întrupează sensul istoriei”, ci un Cerc, o veșnică revenire în punctul inițial? Am
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
rezumă” ea legea universală a „veșnicei reveniri” sub incidența căreia Nietzsche vedea înaintarea istoriei? Și nici măcar o spirală, cum o înțelegeau unii comentatori ai lui Hegel, acea „aspirație spre Eroul în care se întrupează sensul istoriei”, ci un Cerc, o veșnică revenire în punctul inițial? Am folosit adineauri adjectivul „misterioasă” apropo de sentința, de ideea nietzscheniană, deoarece sugerarea, măcar, a acestei „rotiri în cerc”, pentru mințile de azi, obișnuite până la reflexul automatizat al „progresului”, al „înaintării” pe un vector sau pe
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
apoi la Lugoj, la Episcopia Greco-Catolică, unde a funcționat ca preot-funcționar până la desființarea abuzivă a Bisericii de către Dej, în ’48. Iată, gestul, reacția tatălui meu în acel moment de mare criză națională îmi este singurul sprijin „rațional” în toată „iraționalitatea” veșnicei mele întoarceri, sub comuniști, dar și după aceea, în țară. Al doilea răspuns, „argument” (repet: improvizat, insuficient poate, dar cum nu am altul la îndemână...Ă este tocmai această „mărturie” pe care am făcut-o cu cărțile mele și cu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și teatru, ci cel din schițe! - devine port-vocea tuturor celor care „știu-ei-ce-știu!”, adulți, de fapt inapți de a intra în psihologia unui adult, cel ce-și asumă faptele, dar și responsabilitățile. Pentru mulți, deși „scandalos”, era oarecum perfect acceptabil, în veșnica luptă pentru putere care are loc în toate sistemele, sub toate regimurile (se pare chiar și în cele mai aspre detenții!Ă, ca „Breban să facă o carieră politică”, dar a devenit de-a dreptul scandalos, dacă nu chiar „suspect
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
într-o tonalitate mai gravă: un maiestuos cu tentă modestie. Pe scurt, tot ce poate aduce în imaginație mai revitalizant și mai regenerator ideea botezului fără baptisteriu, în aer liber, cât mai aproape de izvorul vieții (și încă ce viață, cea veșnică!), toate acestea stăruie sub pleoape. Ajungem, în sfârșit, într-o zonă militară recent dezafectată, un teren viran presărat cu mărăcini, cu câțiva eucalipți crescând ici și colo, împrejmuit de garduri înalte de sârmă ghimpată și străjuit de un turn de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
1967, a condus la închiderea școlilor creștine). Chiar putem oare să-i credem pe cuvânt când zic: "Suntem liberi și fericiți aici"? Alianța minorităților, 10% creștini, 10% alawiți, 10% druzi, le convine fără îndoială mai mult chiar și după "regretatul veșnic președinte", Hafez el-Assad decât legea majorității. Dhimmi nu puteau participa la puterea politică și nu aveau dreptul la armă. Ei pot. Sunt cetățeni. În fond, au doi inamici: șaria și principul one man one vote. Teocrația și democrația. Kemalismul republican
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
2-6) "Din nou tensiune în Orientul Apropiat... Ieri, unsprezece morți și douăzeci și doi de răniți în Gaza. La Sderot, un grav rănit..." Postul de radio France Inter, în dimineața asta, în taxiul care mă aduce acasă de la aeroportul Roissy. Veșnicul refren. Flux, reflux. Și asta de atâția ani. Pe cine mai impresionează oare această cadență monotonă? Violența însă îi descurajează până și pe ziariști și pe diplomați, furnizând în același timp morfina pentru ultimele dezbateri furtunoase din cadrul "conferințelor de pace
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și-i ca marea mereu luată de la început. Arta modestă a refrenului, a șansonetei uitate, reluată la radio și care ne face să savurăm pe neașteptate un crâmpei de tinerețe regăsită: iată minuscula, dar consolanta plăcere de care se privează veșnicii îndrăgostiți fără noroc respinși de arleziana numită Apocalipsa. 6. Serviciu inutil Și a zis către ucenicii Săi: cu neputință este să nu vină smintelile, dar vai aceluia prin care ele vin! [...] Luați aminte la voi înșivă. (Luca, XVII, 1-3) "E
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
parale. A fost un singur moment înnălțător: atunci când preotul din Șipote popa Botez foarte limpede, domol și răspicat, a pomenit numele celor căzuți în focul de la 30 August și când un cor de soldați a cântat după vorbele lui mișcate, veșnica pomenire prelungă și tristă, veșnica pomenire pentru acei cari au fost în pământ străin îngropați și cari de multă, multă vreme s-au prefăcut în țărână. S-au rostit numele ofițerilor; ale soldaților nu. Și acum morții necunoscuți, morții anonimi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
moment înnălțător: atunci când preotul din Șipote popa Botez foarte limpede, domol și răspicat, a pomenit numele celor căzuți în focul de la 30 August și când un cor de soldați a cântat după vorbele lui mișcate, veșnica pomenire prelungă și tristă, veșnica pomenire pentru acei cari au fost în pământ străin îngropați și cari de multă, multă vreme s-au prefăcut în țărână. S-au rostit numele ofițerilor; ale soldaților nu. Și acum morții necunoscuți, morții anonimi, s-au râdicat în sufletul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și pe Maria. Bătrânul șovăia. Principesa s-a hotărât mai curând. Kemeni duce daruri dela principesă și pune lucrurile la cale și cu logofătul Ștefan Gheorghiță. Lupul trimete la Poartă să aducă pe Ruxanda. Era ostatecă acolo, ca să aline bănuielile veșnice ale Turcilor, trezite la nunta Mariei cu Radziwill. Boala lui Racoți înrăutățindu-se, Kemeni primește veste să se întoarcă. Duce acasă dela Lupul daruri un contăș cu blană scumpă, cai turcești cu tot tacâmul lor împodobiți cu sârmă de argint
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Noaptea ești în primejdie, căci poate să înceapă a sufla vântul cel tare În crucile nopții = miezul nopții. Știma nopții alburie trecând peste hârtoape, ape și lanuri. În genele zilei (r.t.) S-au săvârșit și s-au mutat întru veșnica viețuire. (r.t.) Contimporanii lui Ștefan: Ludovic XI, Carol VIII, Ludovic XII, (Franța) Ludovic Morul (Sforza); Borgia Matei Corvin (Ungaria) Albert (Polonia) Timp și bucurii: Caii se hrănesc cu orz. Mămăliga se face din malaiu mărunțel Plosca la drum. Meii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bat Dator nu-s, că nimeni nu-mi dă pe datorie Vorba rea merge ca săgeata A lăsat toate în pământ Umblă cu vorba (boierii) Dealul poticnea într-o vale. (r.t.) S-a săvârșit și s-a mutat întru veșnica viețuire. 1471 50 1421 14 Sept. 1472. Maria din Mangop Ioanichie dela Rădăuți Laiotă Mihai Vrânceanu a îmbrăcat Birtoc (cuscru) ( ) straiul de Spătar Bodea, vornic Varlaam dela Zografi Duma dela Hotin hram Sf. Gheorghe Mârza dela Cetatea Albă (r.t
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Domnilor și succesul revoluțiilor. Obișnuit, indulgența pentru cunoscuți e mai zgârcită decât mila pentru necunoscuți. Orice națiune are două categorii de reprezentanți: ai puterii și ai meritului. Cei ai puterii reprezintă o epocă mărginită; cei ai meritului sunt reprezentanții ei veșnici. Cei dintăi primesc strălucirea dela națiunea lor; ceilalți dau națiunii lor strălucire. Primii o servesc sau o tiranizează cu propriile ei forțe, ceilalți o acoperă de binefacerile geniului lor. Primii îi pot suscita inamici între popoarele vecine; oamenii de talent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
masacrate, napalmul care transformă în torță ființa umană, gazele asfixiante, vibrionii, microbii, mâni mașinile atomice..." Față de amenințarea unor asemenea acțiuni criminale, indiferența noastră, a celor ce trăim în aceste zile dramatice, ar fi o greșeală care ar apăsa ca o veșnică rușine generația noastră. 9 dechemvrie. În sala Ciaikovski, la 7 1/2 sara, festival în onoarea premianților pentru pace în 1952 atât cei care au primit medalia păcii din partea consiliului mondial, cât și premiile internaționale Stalin, "pentru consolidarea păcii între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
La 12 iulie 1475, Ștefan cel Mare redacta documentul prin care se stabileau relațiile sale cu Matei. Deși au fost dezbinări între Țara Moldovenească și Coroana Ungariei, „cu sfatul și învoiala boierilor noștri și ale întregii țări”, domnul făgăduiește credință veșnică regelui și Sfintei Coroane. Din prima dispoziție a tratatului se vede că acesta a fost făcut din cauza primejdiei turcești. Când regele va merge în persoană împotriva turcilor din Țara Românească, Ștefan va merge și el în persoană cu toată puterea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în persoană și toată țara sa împotriva păgânilor și a altor vrăjmași ai noștri”, regele obligându-se să-l apere „în persoană”, iar de n-o va putea face personal, să-i trimită ajutoare. Se stipulează o pace trainică și veșnică între cele două țări. Așadar, e vorba de „aliat” și nu de vasal. Hotarele dintre Moldova, Țara Românească și regatul Ungariei să fie cele de pe vremea lui Alexandru cel Bun și Mircea cel Mare. Și, ceea ce era foarte important, în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de la începutul anului, domnul se temea de un atac turcesc. La 22 ianuarie 1480, Ștefan scria din Suceava brașovenilor că turcii fac mari pregătiri de război. În iarna aceluiași an, Țepeluș a mers la Constantinopol, unde a încheit „o pace veșnică”, în care era inclus și regatul ungar. Neagu vornicul le scria brașovenilor că „a cheltuit domnul nostru (Țepeluș) visteria sa, până când s-a milostivit marele împărat și i-a dat voie și poruncă să-și facă pace cu voi”. Scriindu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
preț să persevereze în această hotărâre și nu va voi să-i pună capăt, poate fi sigur... că va decurge din aceasta cea mai mare rușine pentru noi amândoi, și chiar pentru regatele noastre, și nu numai rușine, ci și veșnică defăimare și, în cele din urmă, chiar și primejdie. Căci mai întâi (se va isca - n. trad) între noi și majestatea sa ură și discordie, iar între aceste trei regate ilustre, anume Ungaria, Boemia și Polonia, un război primejdios și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
rusă. Tratatul s-a realizat „după voința și prin mijlocirea prea luminatului prinț a domnului domn Vladislav”. În tratat sunt menționați și marele cneaz al Litvei și Jigmont, fratele lui Albert. Între amândouă părțile urma să fie liniște și pace veșnică, iar domnul și urmașii săi aveau să fie „în veacurile viitoare slobozi și fără grije și fără nici o primejdie din partea sus numiților” principi, ceea ce însemna recunoașterea deplinei independențe a Moldovei. Domnul se angaja să-l ajute pe rege cu sfatul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]