9,864 matches
-
multă carte. Vorbeau tare, gesticulau. În ziua și la ora stabilită, ajunsă în centrul comunei dis-de-dimineață, am fost surprinsă să-i văd adunați pe toți, îmbrăcați în costume ciudate și multicolore pe unii, și în costume naționale pe alții. Erau veseli și nebăuți, așa cum îi rugasem. Veniseră aproape toți bărbații de vârste diferite din acel sat. Cel mai bătrân era moș Conea, care avea aproape o sută de ani și era renumit pentru virtuozitatea dansului. Era înalt, drept și ciolănos, păstrând
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Tălmaș”, cum îi spuneau toți. Într adevăr, a venit și în ziua aceea pe la ora 12:30. Se pare că rochia roșie și pălăria de pai nu puteau trece neobservate, așa că m-a zărit chiar înainte de a opri mașina. Eram veselă și așteptam laude. I-am ieșit înainte zâmbitoare. Treaba mergea bine, iar vremea era excelentă pentru treierat. Câmpul era plin de lume și de atelaje. Seara nu plecasem acasă și mă ocupasem de mobilizarea carelor și a elevilor. Scosesem elevii
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
bal să fie de data asta liberă. Toată comuna s-a adunat la Căminul Cultural, care devenise centrul viu al satului. Spuneau bătrânii că niciodată nu se adunase atâta lume în locul acela. Peste tot răsuna de cântece și de glasuri vesele. Oaspeți de seamă de la Județeana de Cultură au poposit cu puțin înainte de începerea spectacolului. Au luat loc la masa din față, special pregătită pentru ei, după ce cu greu milițienii le-au făcut loc prin mulțime. A fost un spectacol pe
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pe succesul pe care îl aveam și pe popularitatea de care mă bucuram. Adeseori mă certa, amenințându-mă cu „raportarea” la județ, motivând că ajung târziu la serviciu, dar amâna mereu. Nu avea suflet rău. Pe deasupra era și o fire veselă, mereu pusă pe glume. Nu-mi spunea nimic despre activitatea ei, nu mă lua cu ea pe teren. Mi-ar fi plăcut să merg. Era mereu invitată la mese și, adeseori, când venea de pe teren, mirosea a usturoi și a
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pe glume. Nu-mi spunea nimic despre activitatea ei, nu mă lua cu ea pe teren. Mi-ar fi plăcut să merg. Era mereu invitată la mese și, adeseori, când venea de pe teren, mirosea a usturoi și a țuică, era veselă și punea în dulap o sacoșă grea. Nu-mi dădea nimeni nimic, căci eram doar o secretară cu propaganda și nu semnam documente, nici nu aveam influență când se lua o hotărâre. Mă încerca uneori regretul că nu primesc nimic
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
în apartament, la ferma viticolă au venit două absolvente de liceu agricol, pe care le-am luat să stea cu mine, căci nu aveau unde locui. Seara când veneam acasă, uneori găseam ceva de mâncare gătit de fetele care erau vesele și cuminți. Era urât apartamentul, nu aveam 86 decât un pat, o masă, un scaun pe care îmi puneam hainele, dar era bine că nu mai deranjam pe nimeni și puteam veni sau pleca fără a depinde de cineva. Fetele
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
dat voie să părăsesc biroul după ce am dat ultima declarație, pe care am și semnat-o. Ancheta a continuat prin audierea altor cetățeni și salariați din primărie, printre care și contabila. Discuția lor a fost scurtă, iar aceasta a ieșit veselă din birou destul de repede. Ultima a intrat, zâmbitoare, Rucsanda, învățătoarea. După câteva minute, fără a-mi da vreo atenție, anchetatorul a plecat cu Dacia învățătoarei să ia masa în satul învecinat. Am răsuflat ușurată după care am ieșit în stradă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
în oraș, lăsând în urma acest loc de care nu mă leagă nimic în afară de cei cinci ani petrecuți aici, printre oameni străini? Mă scutur ca de o nălucă și grăbesc pasul spre primărie. A început să ningă cu fulgi mari și veseli. Ninsoare adevărată. Îmi place când ninge. Fulgii de nea mă înveselesc. O sun pe Maria, secretara organizației de tineret a partidului, o fată cuminte și ascultătoare, care mă așteaptă să vin, să mergem la județ. Plecăm imediat ce se luminează de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cu o pătură, cu fesul pe cap și mănuși în mâini privea la televizor. Săru mâna, mama, mi-a spus încet! Ce-i cu tine, ești bolnav? De ce nu ai făcut focul? N-am putut! Peste câteva minute focul ardea vesel în sobă, iar masa s-a umplut cu bunătățile aduse de la București, de la bufetul Academiei. Nu vrei să mănânci?, l-am întrebat mirată că nu se dă jos din pat. Nu mănânc! 154 Măi mamă, ce-i cu tine ? L-
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mulți erau la furat pe tarlalele C.A.P.-ului. Restul stăteau în casă, la lumina unei lumânări sau a unei lămpi de iluminat cu gaz, care scotea un miros înecăcios ce intra în haine, în covoare, în pereți. Focul ardea vesel în sobă, iar de la cenușar un firicel de lumină dilua întunericul odăii. Mirosul pe care îl scotea lampa de iluminat cu gaz îmi făcea rău. Preferam să petrec timpul cât era întreruptă lumina pe întuneric, pentru a face în gând
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
piața din centrul comunei. Noaptea se lăsase devreme din cauza ploii care nu se mai oprea. Am vorbit despre examenele pe care le aveam, despre profesori, ne-am amuzat de diferite întâmplări de prin comune. Fosta mea primăriță era o persoană veselă și pozitivă, glumea aproape mereu, de aceea era greu să nu o îndrăgesc, iar timpul trecea plăcut în compania ei. Pe nesimțite, totul s-a cufundat în beznă. S-a făcut noapte. Curentul electric era întrerupt. Pe la 196 geamuri se
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
spună cu glas 200 coborât cele mai noi bancuri cu Bulă, bancuri care întotdeauna erau și politice. Pesemne că hohotele noastre de râs au fost auzite din celelalte camere. În scurt timp, camera în care stăteam a devenit neîncăpătoare. Spiritul vesel și jucăuș al colegei mele era cunoscut de către toți colegii. Unii au venit cu cafea, alții cu țigări, alții cu o sticlă de țuică. Fiecare avea de spus câte un banc. Când atmosfera era mai plăcută, ușa s-a deschis
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
din Copăcele (județul Caraș Severin) formațiile artistice din Crișan (județul Tulcea), Crăciunești, Remeți, Valea Vieșului, Ruscova, Poienile de sub Munte (județul Maramureș) trei coruri feminine la Cornuțel (județul Caraș-Severin), Sighetu Marmației (județul Maramureș) și municipiul Tulcea formații artistice de copii „Clopoțeii veseli” În București ți altele În Siret ți Negostina (județul Suceava) corul de fete de la Școala Normală din orașul Sighetu Marmației (județul Maramureș) ansamblul artistic „Zadunaiska Sici” din orașul Tulcea. h) În limba turcă Amatori ansamblul folcloric din municipiul Constanța ansamblul
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
de Societatea patriotică "Bogdan Voievod" "Maramureș vatră de istorie milenară". Programul simpozionului s-a desfașurat În comuna Bogdan Vodă Cuhea și Casa de Cultură din Sighetul Marmației. S-a vizitat muzeul din Sighet Muzeul de artă etnofolclorică și istorie. Cimitirul vesel din Săpînța și Muzeul Închisorilor comuniste din Sighet . 29 septembrie 1 octombrie Domnul Ion Nechifor și prof. Ion Raducea au reprezentat societatea noastră la simpozionul organizat la Timișoara de Societatea Culturală "Astra Română pentru Banat și Porțile de Fier" . Au
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
cu unul al companiei chiliene LAN-CHILE și am mai făcut o escală la Lima. Aici avionul parcă s-a luminat la îmbarcarea unui grup de tinere chiliene participante la un concurs de frumusețe. Erau toate minunat de tinere și frumoase, vesele, sporovăind în cor ca niște vrăbiuțe, așa că primul contact cu "țara de reședință" a fost OK! Drumul de la Lima la Santiago a fost superb! Aveam noroc de o zi senină, avionul zbura paralel cu țărmul oceanului, în stânga defilau munții, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
sus, dorind s-o feresc pe tovarășa mea de viață de avalanșa de necazuri, documentele privind demisia, imputația, procesul... le "ascundeam" într-o mapă cu cifru, cumpărată "afară" în anii mai buni. Văzându-mă trist și preocupat fiind de obicei vesel și bine dispus dumneaei a intrat "la idee", cum se spune și, nerăspunzându-i la întrebări, a început în lipsa mea să caute prin apartament "cauzele schimbării de comportament". Și le-a găsit, fiind o persoană pricepută și insistentă! UM 0639
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
simt legat. Sunt, s-ar putea spune, "o pacoste" pentru prietenii mei cei mai buni. * La Durău, haihui, urcând în sus, undeva de unde vine, frumoasă, nervoasă, curată, o apă care cred că se numește Durău. Din când în când, plutind, vesel pe micile valuri, câte o cutie de lemn cu câteva cărți, toate în stare bună. Sunt cu Costi, un omonim al meu, de cincisprezece ani. Simțim, cumva, o "aventură", fiind amândoi "aventurieri". Este ceva misterios, nu ne putem explica ciudata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
s-a gândit că odată și odată, după aproape treizeci de ani de nenorocire, o să fie și bine... oricum, mai bine... Lumea, în România, începuse să-și cumpere mașini, să se simtă mai în larg. Și, făcând un împrumut, ruso-germana, veselă și încă frumoasă, i-a cumpărat fiului ei cel mai mic (stăpânul motocicletei) o motocicletă mare, cu ataș, solidă, dar cu o condiție: Să o plimbe pe ea, Maria Ivanovna, împreună cu soțul ei (când va scăpa de domiciliul obligatoriu de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
generație, nu sunt lipsite de poezie. Strada Speranței este, oricum, "poetică". Strada Speranței este o uliță unde casele, destul de modeste, sclipesc de curățenie și geamurile, deși nu s-au înlocuit cu termopane, sunt și ele foarte curate. Este o stradă veselă, poate pentru că are în geamuri flori colorate în nuanțe vii; are multe mușcate, flori care s-au cam demodat în ultimul timp. Pe strada Speranței sunt mulți pensionari; este firesc, pensionarii ar cam avea nevoie de speranță, dacă asta nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
același spectacol... S-a dat liber la ucis; uciderea are aceeași față; este fața amețită de dorul uciderii. Aceleași fețe ca atunci când căutau cu zel câte un nenorocit de pui de evreu, câte o mamă jidancă, înhățându-i de mâini, veseli de a-i fi prins, de a-i putea omorî. * Cum se întoarce asasinul la locul faptei, m-am dus din nou la Dorobanț. Copiii, care cară și astăzi vreascuri în căruciorul lor, mi-au cerut "o" țigară. Le-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
formele pietroase, abia îndrăznind să le deslușesc. Acasă, bunica sforăia ușor: și-a făcut cruce și a poruncit să ne încălzim, să ne stoarcem hainele, să le uscăm la bucătărie. Ne-am trezit târziu. Ploaia spălase munții și apele vuiau vesele, sprintene, ca niște fragmente de oglinzi. Severina era gata de plecare. Eram fericiți că se va repeta excursia, pe jos, până la școală, când tatăl dânsei îi spuse că a primit ordin de transfer foarte urgent; era transferat urgență de război
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pasăre. Era foarte înalt și bine făcut și avea o față lată, de parcă ar fi fost o bucată de jambon, un chip palid, care nu atrăgea atenția prin nimic, dar era inteligent și zâmbitor. Părea că este din cale-afară de vesel, căci umbla fluierând printre mese, glumind și bătându-i pe umăr pe cei mai apropiați dintre clienții săi9, cel moral întruchipează idealul solitar al oricărui pirat. Majoritatea piraților au fost, prin definiție, niște risipitori, însingurați abrutizați de alcool și promiscuitate
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
diferite, calitativ. În anii 1930 1950, pirații erau personaje bine spălate moral, delimitate maniheist în victime sau eroi. Nu existau ambiguități de interpretare, publicul vedea clar cine e bun și cine rău. Pirații nu erau deloc eroii negativi, dimpotrivă, apăreau veseli, petrecăreți, conștienți de calitatea lor de proscriși ai tuturor națiunilor și sistemelor socio-politice și, adesea, marginalitatea lor era salutară în situații-limită. Tortuga, Jamaica, Port-Royal erau, în filmele de atunci, paradisuri ale piraților de pretutindeni, unde viața se trăia aproape de natură
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
ținându-se seama de evoluția lor semantică. Tot la Văleni l-am cunoscut și pe vorbă-lungă N. Bațaria (nu pierdea niciun prilej să amintească de faptul că a fost ministru în Turcia Junilor turci!), dar altfel om foarte simpatic, veșnic vesel și, pe atunci, într-o accentuată idilă cu soția unui belgian cu nume cu „particulă”. Cu noi a întemeiat societatea „Tinerețea”, care a trăit mulți ani și după aceea, chiar când noi, cei tineri, am părăsit-o, făcând locul altora
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
ani și după aceea, chiar când noi, cei tineri, am părăsit-o, făcând locul altora. De altfel, noi, cei ce formam grupul tânăr de la Văleni, mai aveam o societate a noastră, întemeiată cu câteva luni mai înainte și botezată „Haimanalele vesele”, organizând excursii pe la mănăstirile din preajma Bucureștilor. Apoi, ciudată coincidență, în aceeași vară de la Văleni am făcut cunoștință cu Andrei Ionescu, elev în clasa a șaptea de liceu, venit de la Bârlad sau Tecuci, cu care, după zece ani [33] îmi era
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]