9,695 matches
-
oficială, religioasă și civilă. El a introdus prima legislație scrisă: ""Pravila mică"" (tipărită la mănăstirea Govora, 1640), care a fost tradusă din limba slavonă de către Moxa, precum și ""Îndreptarea legii"" (Târgoviște, 1652). Organizarea armatei a beneficiat de o atenție specială din partea voievodului, efectivele ajungând la 40.000 de ostași. Totodată, Matei Basarab dispune construirea unor noi fortificații. De remarcat rămân și cele 3 războaie câștigate împotriva domnului Moldovei, Vasile Lupu, care se încăpățâna să revenidice tronul lui Matei Basarab. Tot Matei Basarab
Matei Basarab () [Corola-website/Science/297415_a_298744]
-
remarcat portretele votive ale ctitorilor (Matei Basarab și Doamna Elina), din pronaos, precum și o remarcabilă decorație florală în locurile libere dintre medalioane. Portretul lui Matei Basarab, înfățișat bătrân, cu părul alb, este considerat unul dintre cele mai frumoase portrete de voievozi români care s-au păstrat până în zilele noastre. Tot la Mănăstirea Arnota se află și mormântul lui Matei Basarab, precum și cel al Doamnei Elina, soția voievodului. A terminat de asemenea construcția Mănăstirii Sfinții Voievozi din Slobozia, care a fost sfințită
Matei Basarab () [Corola-website/Science/297415_a_298744]
-
înfățișat bătrân, cu părul alb, este considerat unul dintre cele mai frumoase portrete de voievozi români care s-au păstrat până în zilele noastre. Tot la Mănăstirea Arnota se află și mormântul lui Matei Basarab, precum și cel al Doamnei Elina, soția voievodului. A terminat de asemenea construcția Mănăstirii Sfinții Voievozi din Slobozia, care a fost sfințită în anul 1634 de patriarhul Chiril Lukaris, în prezența domnului Matei Basarab. <br>
Matei Basarab () [Corola-website/Science/297415_a_298744]
-
dintre cele mai frumoase portrete de voievozi români care s-au păstrat până în zilele noastre. Tot la Mănăstirea Arnota se află și mormântul lui Matei Basarab, precum și cel al Doamnei Elina, soția voievodului. A terminat de asemenea construcția Mănăstirii Sfinții Voievozi din Slobozia, care a fost sfințită în anul 1634 de patriarhul Chiril Lukaris, în prezența domnului Matei Basarab. <br>
Matei Basarab () [Corola-website/Science/297415_a_298744]
-
putea expiră și când se declanșa un război, infidelii trebuiau să părăsească teritoriile otomane. În cadrul acestor capitulații, se hotăra că în cazul în care izbucnea un război, ambele parți trebuiau să asigure protecția negustorilor. De multe ori, sultanul trimite porunci voievozilor români ce le interziceau acestora să nu jefuiască caravanele ce treceau prin teritoriile lor. Existau numeroase clauze care făceau referire la navigație. Ak Deniz ( Marea Mediterana) și Kara Deniz ( Marea Neagră) erau cele mai invocate în capitulații. Principalele componente ale unui aman
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
din obiectivele politicii otomane de expansiune. Astfel că în această zonă au avut loc în mod permament incursiuni de jaf ale acingiilor, iar periodic erau organizate mari expediti militare sub conducerea directă a sultanilor. Toate expedițiile organizate de otomani împotriva voievozilor români în sec. XIV-XVI erau considerate gazavat ( expediții sfinte): Bayazid I ( 1394-95), Mehmed I ( 1417,1419), Mehmed ÎI ( 1462,1476), Bayezid ÎI ( 1484) și Suleyman Kanuni ( 1538). În instroiografia relațiilor româno-otomane, termenul „închinare” - specific cronisticii medievale - a fost și este
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
În istoriografia românească, închinarea are două înțelesuri: fie acceptarea plății unui tribut către Poartă, fie că „supunere” sau „capitulațiune” în fața sultanului. În izvoarele vremii, „închinarea” Țărilor Române față de Poartă era asociată cu cel puțin una din următoarele acțiuni politico-diplomatice: prezentarea voievodului în persoana la Poarta sau a reprezentantuui, sau chiar a unor boieri de frunte ai țării; supunerea de bună voie față de sultan, si nu în urmă uneo confruntări armate deschise terminată cu înfrângere; încheierea unei înțelegeri de pare între cele
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
cu înfrângere; încheierea unei înțelegeri de pare între cele două părți; plata unei sume de bani considerat de otomani în mod invariabil tribut ( numite fie djizye, fie kharadj); acordarea protecției de către sultan; confirmarea domniei și acrdarea unor însemne de învestitură voievodului sau trimisului acestuia. Izvoarele dovedesc cu prisosință că acceptarea tributului și a „supuenrii”, încheierea unor „legăminte” nu sunt specifice numai unui moment anume. În istoriografia română s-au absolutizat textele apocrife din sec. XVII-XVIII. În realitate, nu au existat tratate
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
și a „supuenrii”, încheierea unor „legăminte” nu sunt specifice numai unui moment anume. În istoriografia română s-au absolutizat textele apocrife din sec. XVII-XVIII. În realitate, nu au existat tratate care să fixeze pe termen lung relațiile dintre sultan și voievozi. În sec. XV, au există legăminte cu sultanii oridecâteori un voievod valah sau moldovean a fost acceptat pe tron. Cronicile vorbesc despre faptul că între sultan și diverșii conducători creștini puteau fi încheiate astfel de jurăminte. Această practică se menține
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
moment anume. În istoriografia română s-au absolutizat textele apocrife din sec. XVII-XVIII. În realitate, nu au existat tratate care să fixeze pe termen lung relațiile dintre sultan și voievozi. În sec. XV, au există legăminte cu sultanii oridecâteori un voievod valah sau moldovean a fost acceptat pe tron. Cronicile vorbesc despre faptul că între sultan și diverșii conducători creștini puteau fi încheiate astfel de jurăminte. Această practică se menține și în sec. XVI-XVII, fiind vizibile în ahd-name-le. În texte pot
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
scrise sau verbale și aveau o anumita valabilitate. Dacă nu mai existau tratate pentru a fi reglementat statutul țărilor române. Uneori, cutuma era mai puternică decât legea. Existau cutume internaționale, care au fost acceptate și în cadrul relațiilor dintre sutan și voievozii români: plata tributului în schimbul protecției, ajuotrul militar dat de vasal suzeranului sau, alinierea acțiunilor externe cu cele ale partenerului de alianță etc. Pe lângă acesta, mai era păstrate și cutume bilaterale. Între turci și valahi/moldoveni/transilvăneni existau astfel de cutume
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
partenerului de alianță etc. Pe lângă acesta, mai era păstrate și cutume bilaterale. Între turci și valahi/moldoveni/transilvăneni existau astfel de cutume: pentru a apăra autonomia, pentru a amarca serie de practici otomane instituitie și în relațiile dintre sultan și voievozi, pentru a sublinia anumite obligații politice. Pe langă plata unor anumite sume, participarea la război alături de sultani reprezintă un alt obicei. De la cutume s-a ajuns ca în sec. XVII-XVIII să se ajungă la capitulații. Sunt cronici otomane care vorbesc
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
legat de sintagma „ de la cucerirea hăneasca”. În acest context, termenul desemna statutul unui teritoriu cu un anumit grad de autonomie, a unei posesiuni funciare scutită de impozite). Această sintagma nu este utilizată doar de sultan, ci urmează un arz al voievodului care reclamă un abuz al trupelor de la graniță și atacau supussii moldoveni sau valahi. În acest context, domnii din Țară Românească și Moldova introduceau această sintagma pentru a demonstra că aveau o anumita autonomie de la cucerirea lui Suleymna Kanuni. Cea
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
cele mai multe pagini din letopiseț, într-un joc de lumini și umbre, căci cronicarul nu se sfiește să-l judece uneori (de exemplu îl consideră mai curând un războinic de dragul războiului decât un patriot). Celebru este finalul portretului, în care moartea voievodului este prezentată secvențial: a) împrejurările morții lui Ștefan (anul, luna, ziua); b) portretul fizic, realizat printr-un eufemism („om nu mare de stat”) și cel moral, alcătuit dintr-o enumerare de însușiri: impulsiv („mînios și degrabă a vărsa sînge nevinovat
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
Laurian și Ion C. Massim, considerându-l de „un latinism exagerat”. În același an îi apare eseuul "Pseudo-Kinegeticos", iar în povestirile "Jupân Rănică Vulpoiul" și "Tigrul păcălit". În 1877 apare, sub îngrijirea lui Alexandru Odobescu, volumul "Istoria românilor supt Mihai Voievod Viteazul" de Nicolae Bălcescu (fragmente apăruseră, tot sub îngrijirea lui Odobescu, între 1861-1863 în "Revista Română"). Scrie "Curs de arheologie. Istoria arheologiei. Studiul introductiv la această știință", volum încununat de Academia Română cu „Premiul Năsturel-Herescu”. Un an mai târziu îi apare
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
ul este o unitate administrativ-teritorială în România, iar din 1998 până în februarie 2003 și în Republica Moldova (. ul își trage denumirea de la "jude" (din cuvântul latinesc "judicium") și era specific Țării Românești. Județele sunt creații domnești, juzii fiind numiți de voievozi. Prin înființarea acestora, domnii au urmărit înlăturarea oricărei autonomii politice a cnezatelor. Județele sunt conduse în prezent de un prefect, care este reprezentantul guvernului. Existența județelor este atestată documentar în Țara Românească încă din 1385 primul atestat fiind județul Jaleș
Județ () [Corola-website/Science/296601_a_297930]
-
în Țara Românească și Iancu de Hunedoara în Transilvania. Începând cu sfârșitul secolului al XV-lea cele două principate intra treptat în sfera de influență a Imperiului Otoman. Transilvania, parte de-a lungul Evului Mediu a Regatului Ungariei, guvernată de voievozi, devine un principat de sine stătător, vasal Imperiului Otoman din 1526. La cumpăna secolelor al XVI-lea și al XVII-lea Mihai Viteazul domnește pentru o foarte scurtă perioadă de vreme peste o bună parte din teritoriul României de astăzi
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
mai spunea — este socotită un joc sportiv național pentru români, având, pe pământul românesc, o vechime de cel puțin 6 secole, așa cum menționează cronici și hrisoave care îi subliniază popularitatea de care se bucura printre copii și tineri, oșteni și voievozi. În timpul lui Vlaicu Vodă, anul 1364, oina se juca în Țara Românească, ea pătrunzând peste tot: în sate, în comune, în viața oamenilor. Jocul de oină amintește de o veche îndeletnicire a daco-romanilor, păstoritul. A „oina” oile înseamnă a le
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
viziunile poetice occidentale, creația sa aparținând unui romantism literar relativ întârziat. În momentul în care a recuperat temele tradiționale ale Romantismului european, gustul pentru trecut și pasiunea pentru istoria națională, căreia a dorit chiar să-i construiască un Pantheon de voievozi, nostalgia regresivă pentru copilărie, melancolia și cultivarea stărilor depresive, întoarcerea în natură etc., poezia europeană descoperea paradigma modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stéphane Mallarmé, bunăoară. Poetul avea o bună educație filosofică, opera sa poetică fiind influențată de marile sisteme filosofice
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
Varșoviei. După cum se poate observa primarii generali sunt numiți președinți în Polonia, doar primarii unor orașe foarte mari. Primul președinte al Varșoviei a fost Jan Andrzej Menich (1695-1696). Între anii 1975 și 1990 președintele Varșoviei era în același timp și voievod. Din 1990 președintele Varșoviei a fost ales de către Consiliul Orașului. Între anii 1994 și 1999 primarul sectorului Centrum era automat și președintele Varșoviei: primarul sectorului Centrum era ales de către consiliul sectorului Centrum, consiliu ce era ales de către cetățenii sectorului Centrum
Varșovia () [Corola-website/Science/296628_a_297957]
-
că sosirea tardivă a „păstorilor valahi nomazi” ar fi dovedită între altele de absența lor din evidențele plătitorilor de impozite către statul regal ungar; între istoricii care au combătut aceste teze s-a aflat și istoricul ardelean David Prodan). Primul voievod (dux) atestat al Transilvaniei a fost Gelu . A fost urmat la conducere de Tuhutum, care a inițiat la începutul secolului X o invazie dinspre vest. Pacea dintre români și maghiari a fost consemnată la Esculeu (Așchileu). După Gelu, Transilvania a
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
Alba, Turda, Cluj și Dăbâca, datează însă abia din secolul al XII-lea. Spre mijlocul secolului al XII-lea, teritoriul Transilvaniei era reorganizat sub forma unui voievodat, fiind compus din mai multe comitate regale. În anul 1174 este menționat primul voievod al Transilvaniei, "Leustachius voyvoda", probabil identic cu Leustachius Rátót, comite de Dăbâca. În directă legătură cu pericolul reprezentat de incursiunile repetate ale cumanilor în Transilvania și urmărind să diminueze presiunile exercitate dinspre nord de al doilea Țarat Bulgar cu sprijinul
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
înființate în secolele XIII-XIV, s-au constituit în secolul al XVI-lea, prin diviziuni teritoriale, un număr total de 12 scaune. Populația românească, organizată potrivit dreptului cutumiar ius valachicus în obști sătești și uniuni de obști, conduse de "cnezi" și "voievozi", era organizată în interiorul unor "„țări”" ("terrae"), formând o stare recunoscută constituțional, denumită Universitas valachorum. Autonomiile regionale ale acestor „țări” românești, situate în zonele periferice ale Transilvaniei (Țara Făgărașului, Țara Almăjului, Țara Hațegului, Țara Maramureșului, Țara Lăpușului), tolerate parțial de autoritățile
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
cetăți de piatră sunt doar câteva dintre măsurile inițiate de regalitate. Pe fondul procesului de reconstrucție se fac resimțite, începând cu a doua jumătate a veacului al XIII-lea, tendințe centrifuge în sânul marii nobilimi maghiare și, în special, a voievozilor Transilvaniei. În timpul voievodului Roland Borșa (1282-1294) și al urmașului său Ladislau Kán al II-lea (1294-1315), stările au instaurat un regim congregațional, menționat în izvoare ca "regnum Transilvanum", autonom față de Regatul Ungariei. Aceste evenimente au dus la subminarea gravă a
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
sunt doar câteva dintre măsurile inițiate de regalitate. Pe fondul procesului de reconstrucție se fac resimțite, începând cu a doua jumătate a veacului al XIII-lea, tendințe centrifuge în sânul marii nobilimi maghiare și, în special, a voievozilor Transilvaniei. În timpul voievodului Roland Borșa (1282-1294) și al urmașului său Ladislau Kán al II-lea (1294-1315), stările au instaurat un regim congregațional, menționat în izvoare ca "regnum Transilvanum", autonom față de Regatul Ungariei. Aceste evenimente au dus la subminarea gravă a autorității centrale, afectată
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]