10,730 matches
-
de forțe superioare numeric și din punct de vedere al echipării, beneficiind și de forțe aeriene superioare. Aceasta s-a datorat pe de o parte dârzeniei opuse de forțele iraniene, compuse din gărzi revoluționare, trupe regulate, forțe de poliție și voluntari, și pe de altă parte incompetenței conducerii militare irakiene. Trupele irakiene erau slab antrenate și incapabile să mânuiască eficient armamentul din dotare. Ofițerii ce le conduceau fuseseră promovați pe baza loialității față de Saddam Hussein și regimul său. Nici armata iraniană
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
de o forță combinată, formată din unități ale armatei regulate și gărzi revoluționare, care au executat o serie de manevre clasice, combinate cu tactici inovative. Atacurile acestor trupe erau precedate de operații de diversiune realizate de către milițiile Basij, compuse din voluntari echipați cu armament ușor, care deschideau drumul trupelor de militari și gărzi revoluționare. Trupele Basij, denumite oficial Basij-e mostażʿafin (Mobilizarea oprimaților), formate din voluntari fideli principillor revoluției islamice, erau antrenate de Gărzile Revoluționare. Coordonarea acestora era realizată de Ministerul Gărzilor
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
inovative. Atacurile acestor trupe erau precedate de operații de diversiune realizate de către milițiile Basij, compuse din voluntari echipați cu armament ușor, care deschideau drumul trupelor de militari și gărzi revoluționare. Trupele Basij, denumite oficial Basij-e mostażʿafin (Mobilizarea oprimaților), formate din voluntari fideli principillor revoluției islamice, erau antrenate de Gărzile Revoluționare. Coordonarea acestora era realizată de Ministerul Gărzilor Revoluționare, condus de Muḥsen Rafiqdust. În acel moment, efectivele gărzilor revoluționare erau de același ordin de mărime cu cele ale trupelor regulate. Campaniile din
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
mai dorit să utilizeze aceleași tactici care fuseseră utilizate anterior, rezumându-se la atacuri frontale, soldate cu pierderi grele în rândul trupelor iraniene. Grosul forțelor atacante a fost compus din unități ale Gărzilor Revoluționare (Păsdărăn) și miliții auxiliare Basij, majoritatea voluntarilor fiind slab antrenați și echipați, mulți fiind sau foarte tineri sau prea în vârstă. Practic, ofensiva iraniană începea să semene cu cea irakiană, produsă cu doi ani în urmă, pentru ambele armate fiind mai ușor să-și apere teritoriul decât
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
Iranului de continuare a războiului în ciuda solicitărilor comunității internaționale, a izolat tot mai mult republica islamică. Nimic nu părea să indice că regimul iranian ar avea vreo intenție de a pune capăt confruntării militare. Mai mult, a intensificat mobilizarea de voluntari spre sfârșitul anului 1987. Operațiunile militare au continuat, trupele iraniene declanșând alte operațiuni terestre, urmărind să provoace cât mai multe pierderi armatei irakiene, confruntată cu o lipsă acută de personal. Irakul a răspuns intensificând atacurile asupra facilităților petroliere iraniene: rafinării
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
în Khuzestan și au avansat rapid spre Ahvaz, Abadan și Khorramshahr. Deși slăbită, atât numeric, cât și ca dotare cu echipament de luptă, armata iraniană a reușit să se mobilizeze rapid, iar moralul trupelor, deși scăzut, a crescut rapid. Noi voluntari s-au înrolat imediat. Înaintarea irakiană a fost oprită prin lupte crâncene, adesea “corp la corp”, în apropiere de Baza Militară Hamid, în apropiere de Ahvaz. Aviația irakiană a fost anihilată de forțele aeriene iraniene în cooperare cu artileria antiaeriană
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
armata regulată au început să dispară, cele două formațiuni militare declanșând acțiuni comune. O altă forță paramilitară participantă la confruntările militare a fost așa-numita “Armată a celor 20 de milioane”, cunoscută sub numele de Basij. Aceste forțe, compuse din voluntari de toate vârstele, erau mai slab echipate și antrenate decât Gărzile Revoluționare, cărora le erau subordonate. În lipsă acută de cadre de conducere, mulți ofițeri superiori au fost promovați dintre gradele inferioare. Acesta este unul din aspectele specifice ale războiului
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
ofițeri superiori au fost promovați dintre gradele inferioare. Acesta este unul din aspectele specifice ale războiului dintre Iran și Irak, confruntarea dintre o armată convențională regulată, a Irakului, cu o forță compusă din trupe regulate, gărzi revoluționare și unități de voluntari. O premieră în istoricul conflictelor militare a avut loc în septembrie 1980, atunci când forțele aeriene iraniene au atacat reactorul nuclear irakian Osirak, din apropiere de Bagdad, construit cu asistența unor specialiști francezi. A fost totodată primul atac preventiv din istorie
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
și mai ales, de atacuri chimice, cu atât mai mult cu cât opinia publică internațională și ONU nu mișcaseră un deget pentru a condamna toate aceste crime de război comise de irakieni. În ciuda efortului propagandistic al regimului, tot mai puțini voluntari se prezentau la centrele de recrutare. Dat fiindcă tot efortul de război de până atunci se bazase pe mobilizarea întregii populații, declinul acesteia făcuse ca povara luptelor să apese în principal pe armata regulată, pentru prima dată din 1982, detronând
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
Times, firmele americane care au furnizat tehnologie militară Irakului au fost Hewlett-Packard, Tektronix și filiala din Ohio a societății Matrix Churchill. Egiptul a intermediat achiziționarea a 60 de tancuri M77s din România. Egiptul, împreună cu Iordania, au ajutat la recrutarea de voluntari și mercenari pentru a lupta de partea Irakului, care au format Brigada Yarmouk. Alte țări, precum Iugoslavia și Portugalia, au vândut arme ambilor beligeranți. Între 1980 și 1987, Spania a vândut Iranului armament în valoare de 458 milioane de €, iar
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
cam tot ce ținea de armamentul din dotarea infanteriei era din producția internă. După ce Irakul a trecut în defensivă, la începutul anului 1981, Iranul a utilizat din plin numeroase forțe de infanterie, compuse din militari de carieră, gărzi revoluționare și voluntari, pentru a recupera teritoriul pierdut, prin asalturi succesive asupra pozițiilor irakiene. Aceste asalturi au fost dominate de infanterie, fără a fi însoțite însă de suport aerian și de baraje de artilerie, și fără a folosi tancuri și transportoare blindate. Deși
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
că ar fi folosit minori în timpul războiului, atât în calitate de combatanți, cât și pentru deminarea terenului folosind propriul corp. Se face referire cu precădere la membrii milițiilor Basij. Înființate în 1979 din ordinul ayatollahului Khomeini, aceste miliții erau compuse din tineri voluntari ce asigurau ordinea și diverse servicii sociale, în schimbul anumitor beneficii, fiind subordonate Gărzilor Revoluționare. Vârsta minim legală de aderare la organizație este de 15 ani. Se afirmă că tineri chiar sub această vârstă, printre care și copii de peste 8 ani
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
ayatollahul Ruhollah Khomeini, care ar fi afirmat la un moment dat că nu contează aprobarea părinților pentru a pleca pe front. Sau Ali-Akbar Rafsanjani, care ar fi afirmat în 1982, că armata și-a mărit efectivele cu 400 000 de voluntari. Bazându-se pe numărul celor care ar fi împlinit 19 ani în 1982, ar rezulta că diferența este reprezentată de tineri sub 19 ani, șamd. Irakienii au folosit în scopuri propagandistice cca. 300 de iranieni, despre care afirmau că ar
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
Voroșilovgrad (1939-1941). A urmat cursurile Școlii Militare Politice la Moscova (1941-1943) și apoi ale Academiei Militare a M.St.M. din U.R.S.S. - Facultatea de Aviație (1956-1958). În octombrie 1943, este numit ca locțiitor politic al comandantului Regimentului 1 Infanterie voluntari și apoi al Diviziei 1 Infanterie "Tudor Vladimirescu". S-a ocupat împreună cu Dumitru Petrescu de constituirea Diviziei de voluntari antifasciști, făcând propagandă sovietică în lagărele unde se aflau prizonierii de la Cotul Donului. Dumitru Petrescu (viitor general) afirmă: ""De prizonierii din
Mihai Burcă () [Corola-website/Science/308329_a_309658]
-
M. din U.R.S.S. - Facultatea de Aviație (1956-1958). În octombrie 1943, este numit ca locțiitor politic al comandantului Regimentului 1 Infanterie voluntari și apoi al Diviziei 1 Infanterie "Tudor Vladimirescu". S-a ocupat împreună cu Dumitru Petrescu de constituirea Diviziei de voluntari antifasciști, făcând propagandă sovietică în lagărele unde se aflau prizonierii de la Cotul Donului. Dumitru Petrescu (viitor general) afirmă: ""De prizonierii din lagăre se ocupau două organe sovietice: de munca politică (în lagăre) se ocupau organele NKVD, de cea care privea
Mihai Burcă () [Corola-website/Science/308329_a_309658]
-
a fost cea de a doua divizie de voluntari români constituită în U.R.S.S., cu scop exclusiv propagandistic, din prizonieri de război români, care au trecut de partea inamicului (crimă de înaltă trădare pe timp de război) și comuniști români refugiați în U.R.S.S. Avea comandant pe gen. Mihail
Divizia Horia, Cloșca și Crișan () [Corola-website/Science/308350_a_309679]
-
sunt asasinați. Aflat în mijlocul evenimentelor, Mampré Biberian nu mai poate rămâne la Constantinopol și nici să se întoarcă la Adapazar, astfel că el abandonează studiile medicale și se refugiază, împreună cu alți tineri armeni, la Odessa. Aici, intră în contact cu voluntarii armeni din România, și se înrolează și el în aceste detașamente care plecau pe frontul Caucazian pentru apărarea patriei. În perioada anilor 1915-1916, ajunge în Armenia și face parte din grupul sanitar din Ecimiadzin care îngrijea soldații răniți și bolnavi
Mampré Biberian () [Corola-website/Science/308408_a_309737]
-
pe frontul Caucazian pentru apărarea patriei. În perioada anilor 1915-1916, ajunge în Armenia și face parte din grupul sanitar din Ecimiadzin care îngrijea soldații răniți și bolnavi armeni. După ocuparea Armeniei de către Rusia, Mampré Biberian se retrage la București, împreună cu voluntarii armeni din România. Stă aici puțin timp, plecând în toamna anului 1916, în orașul Tiflis, apoi în anul 1918, se întoarce în Turcia și se stabilește la Constantinopol, unde lucrează ca ajutor de medic la Spitalul Surp Pârghici de lângă Patriarhia
Mampré Biberian () [Corola-website/Science/308408_a_309737]
-
cauzei printr-o finanțare de 7.500 de euro, care acoperă costul panourilor solare și al sistemelor auxiliare care au fost montate în satul Ursici din județul Hunedoara. Mai mult, la acțiunea de instalare a panourilor solare au participat ca voluntari și angajați din cadrul companiei.. Parteneriatul cu UEFA Champions League În 2009, grupul UniCredit și UEFA Champions League au încheiat un parteneriat pentru 3 sezoane (2009-2012), care a debutat prin UEFA Champions League Trophy Tour. Acest eveniment de anvergură a oferit
UniCredit Bank România () [Corola-website/Science/308443_a_309772]
-
în toată lumea pentru asigurarea muncitorilor. În calitate de liberal, el a făcut începând din 1912 demersuri pentru a aduce în rândurile Partidului Liberal muncitorii industriali, initiațivă ce a dat bune roade. În anul 1913, omul politic V.G. Morțun s-a înrolat ca voluntar în Regimentul 14 de la Roman și a participat la Campania Armatei Române din Bulgaria în timpul Războiului Balcanic. A fost avansat pe câmpul de luptă la gradul de sergent de către Regele Carol I. În perioada 4 ianuarie 1914 - 10 decembrie 1916
Vasile G. Morțun () [Corola-website/Science/307444_a_308773]
-
anul 1950, autorul Don Mauricio Carlavilla a editat în Spania cartea „Simfonia în roșu major” („Sinfonia en Rojo Mayor”} conținând așa zisele „protocoale Rakovski” - protocoale imaginare ale unor mărturisiri ale lui Christian Rakovski așa cum ar fi fost găsite de un voluntar spaniol prosovietic în timpul Operației Barbarossa în Rusia, în casa din Leningrad a unui defunct medic al NKVD, dr. Iosif Landovski și așa cum ar fi fost notate în niște caiete de un anchetator al NKVD numit Gabriel Kuzmin. Cartea dezvăluie conspirația
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
și rezistente clădiri din Europa ale secolului al 15-lea construite din cărămidă. În săptămânile asediului, timp în care rezistența castelului s-a bazat pe structura sa excepțional de rezistentă la care s-au adăugat forțele teutonilor refugiați și a voluntarilor din împrejurimi, conduși de războinicii încercați ai cetății de scaun, combatanții din ambele tabere au suferit nu doar pierderi umane și materiale, dar au fost afectați și de campania continuă de război, la care s-au adăugat boli specifice conflictelor
Bătălia de la Marienburg (1410) () [Corola-website/Science/303000_a_304329]
-
peste mlaștină și dezafectarea unui cimitir. În partea de nord a lacului se află „Insula Îngerilor”, de fapt o peninsulă cu o suprafață de 32.723 m² , legată de malul lacului printr-un istm îngust de pământ. În 2011, câțiva voluntari au plantat aici 475 copaci. Pe Insula Îngerilor au fost organizate câteva concerte mari de muzică. Lacul este folosit ca o zonă de recreere și există concursuri de scutere, bărci cu pânze și spectacole, inclusiv spectacole de tip Air-Show. Festivalul
Lacul Morii () [Corola-website/Science/303106_a_304435]
-
nu-și predau niciodată orașele". Aliații au bombardat orașul timp de mai bine de șase ore și au debarcat 300 de soldați, care au atacat centrul orașului, de unde au fost respinși de trupele cazacilor de pe Don și de subunitățile de voluntari. În iulie 1855, navele aliate au încercat să ocolească Taganrogul pentru a se îndrepta către Rostov pe Don, intrând pe râul Don prin râul Mius. Pe 12 iulie 1855 nava britanică "Jasper" a eșuat lângă Taganrog datorită unui pescar care
Războiul Crimeii () [Corola-website/Science/303095_a_304424]
-
octombrie 2005, în fața Catedralei Sfântului Ion Botezătorul, a fost amplasată o copie a grupului statuar din Piată Roșie a lui Minin și Pojarski, aici fiind locul în care se presupune că a fost citită proclamația prin care au fost chemați voluntarii la luptă împotriva polonezilor. De-a lungul timpului, orașul a prosperat datorită comerțului, fiind legat de familia celor mai bogați negustori ruși, Stroganov, care-și stabilise aici cartierul general al afacerilor. În perioada de la sfârșitul secolului al XVII-lea și
Nijni Novgorod () [Corola-website/Science/303145_a_304474]