90,618 matches
-
editoriale din Germania. Actualii deținători si directori executivi sunt frații Dr. Hans Dieter Beck și Dr. H.C. Wolfgang Beck, care reprezintă a șasea generație de descendenți direcți ai fondatorului companiei, Carl Gottlob Beck. În 1763, Carl Gottlob Beck a achiziționat o editură care funcționa în Nördlingen de 130 de ani. Ulterior a mai achiziționat o tipografie și o librărie. Inițialele numelui fiului și succesorului său, Carl Heinrich Beck, dăinuie în numele de astăzi al companiei C.H. Beck. Decizia de a muta sediul central
Editura C.H. Beck () [Corola-website/Science/332633_a_333962]
-
muta sediul central al companiei la Munchen a fost luată de către Oscar Beck, reprezentantul celei de a patra generații de editori, dar tipografia a rămas în Nördlingen. La mijlocul secolului al XIX-lea, compania a început să se dezvolte într-o editură pentru diferite domenii științifice, dar în același timp a păstrat un program de editare pentru literatură și artă. Timp de mai multe decenii, C.H.Beck a fost leader în topul editurilor cu profil teologic. Mai târziu, teologia a avut un
Editura C.H. Beck () [Corola-website/Science/332633_a_333962]
-
-lea, compania a început să se dezvolte într-o editură pentru diferite domenii științifice, dar în același timp a păstrat un program de editare pentru literatură și artă. Timp de mai multe decenii, C.H.Beck a fost leader în topul editurilor cu profil teologic. Mai târziu, teologia a avut un rol restrâns în catalogul companiei, în comparație cu alte domenii cum ar fi istoria, studiul antichității, știință, artă, literatura dar și drept, subiecte care au reliefat munca Editurii Beck încă de la începutul secolului
Editura C.H. Beck () [Corola-website/Science/332633_a_333962]
-
a fost leader în topul editurilor cu profil teologic. Mai târziu, teologia a avut un rol restrâns în catalogul companiei, în comparație cu alte domenii cum ar fi istoria, studiul antichității, știință, artă, literatura dar și drept, subiecte care au reliefat munca Editurii Beck încă de la începutul secolului al XIX-lea și continuă să fie principalele domenii. Activitățile curente ale casei editoriale sunt împărțite în două domenii: Drept, Taxe și Economie, divizie sub conducerea Dr. Hans Dieter Beck și Literatură, Non-ficțiune și Științe
Editura C.H. Beck () [Corola-website/Science/332633_a_333962]
-
curente ale casei editoriale sunt împărțite în două domenii: Drept, Taxe și Economie, divizie sub conducerea Dr. Hans Dieter Beck și Literatură, Non-ficțiune și Științe, divizie sub conducerea Dr. H.C. Wolfgang Beck. beckUn factor important în dezvoltarea programului editorial juridic al editurii C.H.Beck, l-a avut înființarea celui de al doilea Reich German, în 1871. La scurt timp înainte de trecerea în noul secol, acest eveniment a dus la legiferarea unor importante coduri juridice pentru toată Germania, ca de exemplu Codul de
Editura C.H. Beck () [Corola-website/Science/332633_a_333962]
-
prețuri moderate pentru un public larg, mape cu foi detașabile actualizate constant, manuale, reviste profesionale, DVD-uri și aplicații pentru telefoane mobile și tablete, iar de la mijlocul anului 2001 o cuprinzătoare bază de date numită beck-online. A fost dintotdeauna politica editurii de a răspunde cererii de publicații juridice în toate domeniile Dreptului, în timp ce un accent deosebit a fost pus pe aspectele practice ale profesiilor juridice, în special pe comentarii și cărți de referință. C.H.Beck este partener al Deutscher Taschenbuchverlag (dtv
Editura C.H. Beck () [Corola-website/Science/332633_a_333962]
-
legislative) sunt publicate sub formă de cărți broșate ieftine și este deținător al Schweitzer Fachinformationen, un grup de librării pentru cărți de specialitate în mai mult de 20 de orașe germane. În plus C.H.Beck deține participații majoritare în numeroase edituri juridice și in firme organizatoare de seminarii. În 1970 C.H.Beck și-a extins semnificativ segmentul economic cât și segmentul programului juridic prin preluarea editurilor Franz Vahlen. În 1999 Nomos Verlagsgesellschaft din Baden-Baden și cinci ani mai târziu Kommunal-und Schul-Verlag
Editura C.H. Beck () [Corola-website/Science/332633_a_333962]
-
mult de 20 de orașe germane. În plus C.H.Beck deține participații majoritare în numeroase edituri juridice și in firme organizatoare de seminarii. În 1970 C.H.Beck și-a extins semnificativ segmentul economic cât și segmentul programului juridic prin preluarea editurilor Franz Vahlen. În 1999 Nomos Verlagsgesellschaft din Baden-Baden și cinci ani mai târziu Kommunal-und Schul-Verlag din Wiesbaden au devenit deasemenea membrii ai grupului editorial C.H.Beck care crește în mod constant. Activitățile internaționale au început în 1993 când casa editorială
Editura C.H. Beck () [Corola-website/Science/332633_a_333962]
-
internaționale au început în 1993 când casa editorială C.H.Beck Varșovia și C.H.Beck Praga au fost fondate, acestea aflându-se acum printre editorii de publicații juridice din țările lor. Câțiva ani mai târziu compania a achiziționat capitalul majoritar al editurii elvetiene Helbing & Lichtenhahn Verlag din Basel și al unei editurii de publicații juridice, care mai târziu și-a schimbat numele în C.H.Beck București. În 2011 a fost deschisă o filială la Bratislava. Activitățile internaționale diverse sunt rotunjite și de
Editura C.H. Beck () [Corola-website/Science/332633_a_333962]
-
Varșovia și C.H.Beck Praga au fost fondate, acestea aflându-se acum printre editorii de publicații juridice din țările lor. Câțiva ani mai târziu compania a achiziționat capitalul majoritar al editurii elvetiene Helbing & Lichtenhahn Verlag din Basel și al unei editurii de publicații juridice, care mai târziu și-a schimbat numele în C.H.Beck București. În 2011 a fost deschisă o filială la Bratislava. Activitățile internaționale diverse sunt rotunjite și de apartenența companiei la “Law Publishers in Europe” și de numeroase
Editura C.H. Beck () [Corola-website/Science/332633_a_333962]
-
apartenența companiei la “Law Publishers in Europe” și de numeroase publicații cu multe case editoriale juridice de pe glob. rollup-beckEditura C.H.Beck București în cei peste 15 ani de activitate a realizat o cifră de afaceri care o poziționează între primele edituri din România, publicând peste 2000 de titluri cu tematică juridică și economică, într-un tiraj total ce depășește 3.000.000. de exemplare. Pentru practicieni, editura C.H.Beck București oferă ca noutate în literatura de specialitate prima bibliotecă juridică exclusiv
Editura C.H. Beck () [Corola-website/Science/332633_a_333962]
-
ani de activitate a realizat o cifră de afaceri care o poziționează între primele edituri din România, publicând peste 2000 de titluri cu tematică juridică și economică, într-un tiraj total ce depășește 3.000.000. de exemplare. Pentru practicieni, editura C.H.Beck București oferă ca noutate în literatura de specialitate prima bibliotecă juridică exclusiv on-line - Legalis.ro. Biblioteca juridică este mai mult decât o alternativă modernă și utilă pentru cărțile tipărite. Produsele C.H.Beck București - cărți, reviste și publicații electronice
Editura C.H. Beck () [Corola-website/Science/332633_a_333962]
-
on-line - Legalis.ro. Biblioteca juridică este mai mult decât o alternativă modernă și utilă pentru cărțile tipărite. Produsele C.H.Beck București - cărți, reviste și publicații electronice - sunt distribuite în peste 200 de librării și puncte de vânzare din întreaga țară. Editura C.H. Beck deține în țară patru librării (două în București și alte două librării în Baia Mare și Timișoara) cunoscute și apreciate de clienții noștri. Plecând de la experiența partenerilor săi europeni, C.H.Beck București a elaborat un program de dezvoltare pentru
Editura C.H. Beck () [Corola-website/Science/332633_a_333962]
-
1931 și 1937 patru poezii decadentiste și o povestire, "Îl bambino ebreo", recent descoperite și repropuse de cercetătorul Marco Bardini. Prima sa carte a fost tocmai o colecție de povestiri pentru tineri, "Îl gioco segreto", publicat în anul 1941 la editură Garzanti. Acesteia i-au urmat, în anul 1941, o carte pentru copii, intitulată " Le bellissime avventure di Cațeri dalla trecciolina", publicată la edituta Einaudi (cartea este decorată cu ilustrații făcute de autoarea însăși ; parțial rescrisa, editura Einaudi a publicat în
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
în anul 1941 la editură Garzanti. Acesteia i-au urmat, în anul 1941, o carte pentru copii, intitulată " Le bellissime avventure di Cațeri dalla trecciolina", publicată la edituta Einaudi (cartea este decorată cu ilustrații făcute de autoarea însăși ; parțial rescrisa, editura Einaudi a publicat în anul 1959 o versiune adăugita a acestei cărți intitulată " Le straordinarie avventure di Caterina". Prin intermediul pictorului Capogrossi, în 1936 Elsa Morante îl cunoaște pe scriitorul Alberto Moravia cu care se căsătorește pe 14 aprilie 1941. Împreună
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
e Sortilegio". După sfârșitul războiului, Elsa Morante și Alberto Moravia îl cunosc pe traducătorul american Willaim Waver, care i-a ajutat să ajungă la publicul american. Prin intermediul Nataliei Ginsburg, Elsa Morante a publica primul său roman, "Menzogna e Sortilegio" la editură Einaudi în anul 1948 și, datorită susținerii criticului Giacomo Debenedetti, în același an, românul sau câștiga Premiul Viareggio pe care il împarte cu Aldo Palazzeschi. Românul a fost publicat apoi în Statele Unite cu titlul "House of Liars", în anul 1951
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
Nino Rota în filmul "Romeo și Julieta" (1968) în regia lui Zeffirelli. Următorul român al Elsei Morante, "L’isola di Arturo", bucurându-se de mare succes din partea publicului și a criticii, a apărut în Italia în anul 1957, tot la editură Einaudi (câștiga Premiul Strega). În anul 1962, românul a stat la baza unui film omonim în regia lui Damiano Damiani. În 1958, la editură Longaresi, apare culegerea de 16 poezii "Alibi", care cuprinde, pe lângă poezia din titlu și celelalte poezii
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
mare succes din partea publicului și a criticii, a apărut în Italia în anul 1957, tot la editură Einaudi (câștiga Premiul Strega). În anul 1962, românul a stat la baza unui film omonim în regia lui Damiano Damiani. În 1958, la editură Longaresi, apare culegerea de 16 poezii "Alibi", care cuprinde, pe lângă poezia din titlu și celelalte poezii care fuseseră deja incluse în interiorul romanelor "Menzogna e sortilegio" și "L’isola di Arturo" și poezia "Avventura", deja publicată în 1951 în revistă "Botteghe
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
incluse în interiorul romanelor "Menzogna e sortilegio" și "L’isola di Arturo" și poezia "Avventura", deja publicată în 1951 în revistă "Botteghe Oscure" sub titlul "L’Avventura". La începutul anilor ’60 scriitoarea pregătește o a doua culegere de povestiri, publicată la editură Einaudi în 1963, "Lo sciale andaluso", în care se întâlnesc câteva din povestirile deja publicate în "Gioco segreto" și altele mai recente. În 1965 publică, după ce fusese prezentată în diferite ocazii la Torino, Milano și Romă, conferința Pro sau contra
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
60 se apropiase de pictorul neworkez Bill Morrow, care a murit căzând de pe un zgârienor. În acei ani prietenii săi au fost Cesare Garboli și actorul Carlo Cecchi (cei care vor îngriji apoi " Operele" sale în colețcia "I Meridiani" de la editură Arnoldo Mondadori Editore) Foarte marcată de doliul provocat de moartea lui Morrow, Elsa Morante a continuat să scrie, chiar dacă sporadic, lucând în acei ani la un român care însă nu a văzut niciodată lumină tiparului: "Senza i confronti della religione
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
să scrie românul "La Storia". Cartea, cu o acține plasată la Romă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, apare în anul 1974 (din dorința scriitoarei, cartea a fost publicată de la început în varianta economică în colecția "Gli struzzi" de la editură Einaudi,) și a avut imediat un mare succes în ceea ce privește vânzările și faima internațională, dar a primit și atacuri nemiloase din partea unor critici militanți, fie de dreapta, fie de stânga, care au dovedit a avea mari dificultăți ideologice în a pătrunde
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
și faima internațională, dar a primit și atacuri nemiloase din partea unor critici militanți, fie de dreapta, fie de stânga, care au dovedit a avea mari dificultăți ideologice în a pătrunde semnificația profundă a românului. Editor al românului "La Storia", la editură Einaudi, a fost Elenă de Angeli. Luigi Comencini s-a insiprat din român pentru un scenariu TV interpretat de Claudia Cardinale. Ultimul român al Elsei Morante este "Aracoeli", publicat tot la editură Einaudi în anul 1982, român distins în anul
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
a românului. Editor al românului "La Storia", la editură Einaudi, a fost Elenă de Angeli. Luigi Comencini s-a insiprat din român pentru un scenariu TV interpretat de Claudia Cardinale. Ultimul român al Elsei Morante este "Aracoeli", publicat tot la editură Einaudi în anul 1982, român distins în anul 1982 cu Prix Medicis. Cu puțin timp înainte de a termina de scris sfârșitul românului, căzând, isi fracturează femurul fiind astfel nevoită să rămână mult timp la pat. După publicarea românului descoperă că
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
Mansi. Internată în clinica, a fost supusă unei intervenții chirurgicale colplexe, dar care nu a ajutat-o însă prea mult. A murit în anul 1985 în urma unui infarct. În afara celor două volume citate din "Opere", apărute în colecția "Meridiani" la editură Mondadori, anumite scrieri au fost publicate postum; de exemplu: jurnalul oniric din anul 1938 "Lettere ad Antonio", publicat chiar cu titlul "Diario" 1938, la editură Einaudi în anul 1989. În 2002 au fost strânse într-un volum îngrijit de Irene
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
în urma unui infarct. În afara celor două volume citate din "Opere", apărute în colecția "Meridiani" la editură Mondadori, anumite scrieri au fost publicate postum; de exemplu: jurnalul oniric din anul 1938 "Lettere ad Antonio", publicat chiar cu titlul "Diario" 1938, la editură Einaudi în anul 1989. În 2002 au fost strânse într-un volum îngrijit de Irene Babboni și Carlo Cecchi, "Racconti dimenticati", 14 povestiri din "Îl gioco segreto", excluse din "Lo sciale andaluso", și alte câteva povestiri răspândite prin diferite reviste
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]