90,618 matches
-
din "Îl gioco segreto", excluse din "Lo sciale andaluso", și alte câteva povestiri răspândite prin diferite reviste, doisprăzece scurte fantezii infantile și o povestire nepublicata. Acele fantezii infantile (ajunse la un numar de cincisprăzece) au fost publicate apoi separat la editură Einaudi în 2013 cu numele de "Aneddotti infantili". Sunt o serie de povestiri para-autobiografice pe care scriitoarea le-a publicat între 1939 și 1940 la rubrică "Îl giardino d’infanzie" de la revista "Oggi". În anul 2013 a aparut "L’amata
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
Bibliotecă Națională Centrală din Romă care a găzduit două expoziții dedicate scriitoarei: prima în 2006 ("Le stanze di Elsa") și a doua în 2012 ("Sânți, Sultani e Gran Căpitani în camera mia"). "Insula lui Artur, "traducere de Constantin Ioncica, București, Editura pentru literatură, 1968 Giacomo Debenedetti, "L'isola di Arturo", în «Nuovi Argomenti», mai-iunie 1957 Giorgio Bàrberi Squarotti, Morante, în "Poesia e narrativa del secondo Novecento", Milano, Mursia, 1961, pp. 268-71 Angelo R. Pupino, "Strutture e stile della narrativa di Elsa
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
lui Trent să-i spună cum a ajuns acolo: După ce demască o înșelătorie, Trent, un anchetator al unei firme de asigurări, ia masa cu un coleg care-i prezintă următoarea sa misiune, aceea de a investiga o cerere făcută de către editura din New York, Arcane. În timpul discuției lor, Trent este atacat de un bărbat cu un topor care este împușcat mortal de către un ofițer de poliție înainte de a-l lovi pe Trent. Mai târziu, Trent se întâlnește cu directorul Arcane Publishing, Jackson
Creatorii de coșmaruri () [Corola-website/Science/332691_a_334020]
-
o eroare științifică din roman care i-a fost semnalată de către un specialist de la JPL. El a descris modificarea într-un interviu publicat în numărul din 8-15 octombrie 2005 al revistei "New Scientist": Modificarea a apărut în ediția broșată a editurii Bantam, în paginile 196-197, undeva între edițiile a 17-a și a 20-a (adică undeva între anii 1997-1999).
Marte roșu () [Corola-website/Science/332802_a_334131]
-
transmiterea mișcării în gol sau chiar sub sarcină, fără oprirea arborelui de la care ea este primită. Organe de mașini și mecanisme, manual pentru licee industriale și agricole, clasele a X-a, a XI-a, a XII-a și școli profesionale, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 1994.
Cuplaj () [Corola-website/Science/332851_a_334180]
-
este jurnalul electronic al institutului, care publică transcrierile seriei de prezentări academice "Simon Wiesenthal" organizate de institut, documentele elaborate de cercetătorii din cadrul programului de burse și articole selectate de către Comisia Editorială. Seria de cărți a Institutului Wiesenthal este editată de editura vieneză New Academic Press. Buletinul informativ al institutului, "VWI im Fokus", care este redactat în limba germană și are o apariție bianuală, aduce la cunoștința publicului larg toate evenimentele și activitățile din viitorul apropiat. Pentru a-și atinge scopul, Institutul
Institutul Wiesenthal pentru Studierea Holocaustului din Viena (VWI) () [Corola-website/Science/332858_a_334187]
-
Writers' Workshop, Erikson a scris un ciclu de povestiri intitulat "A Ruin of Feathers", în care personajul principal era un arheolog din America Centrală. Ulterior, el a primit o subvenție pentru a termina opera, care a fost publicată de către o mică editură canadiană, numită TSAR. Următoarea sa operă a câștigat concursul Anvil Press International 3-Day Novel, căruia i-a cedat drepturile asupra ei - greșeală pe care a atribuit-o lipsei de exepriență. A treia carte, conținând o nuvelă și mai multe povestiri
Steven Erikson () [Corola-website/Science/332900_a_334229]
-
greșeală pe care a atribuit-o lipsei de exepriență. A treia carte, conținând o nuvelă și mai multe povestiri, a apărut tot la TSAR sub titlul "Revolvo and other Canadian Tales". După ce s-a mutat în Anglia, Erikson a vândut editurii Hodder and Stoughton ceea ce considera a fi „primul roman adevărat” — "This River Awakens", scris pe vremea când încă locuia în Winnipeg. Primele patru cărți au apărut sub numele real al lui Erikson și nu se mai tipăresc la ora actuală
Steven Erikson () [Corola-website/Science/332900_a_334229]
-
Bibliotecii Naționale Széchényi din Budapesta. Harta a fost realizată prin tehnica gravurii în lemn, meșteșug pe care Honterus l-a deprins la Basel, unde a lucrat între anii 1530 și 1532 ca lector, corector și consilier literar al tipografiei și editurii Insingrin. Harta prezintă o mulțime de elemente geografice și conține 219 nume de locuri, scrise în germană și, în unele cazuri, în latină. O excepție notabilă este chiar orașul natal al autorului, Brașovul, al cărui nume este dat doar în
Harta Transilvaniei - Johannes Honterus () [Corola-website/Science/332949_a_334278]
-
”Laptele negru al mamei” este un bildungsroman scris de scriitorul român Cosmin Leucuța. A fost publicat la editură Adenium în anul 2013, ca urmare a câștigării unui concurs de debut național, si este primul din trilogia (celelalte două părți se intitulează Sămânță neagră a tatălui și Sângele negru al copilului, si au fost anunțate la aceeasi editură pentru
Laptele Negru al Mamei () [Corola-website/Science/332951_a_334280]
-
la editură Adenium în anul 2013, ca urmare a câștigării unui concurs de debut național, si este primul din trilogia (celelalte două părți se intitulează Sămânță neagră a tatălui și Sângele negru al copilului, si au fost anunțate la aceeasi editură pentru anul 2015, respectiv 2016). Românul a atras foarte repede atenția datorită stilului narativ care combină o mare varietate de tehnici, și folosește preponderent tehnică povestirii în râma. Povestea se concentrează pe aventurile unei tinere femei de 23 ani aflată
Laptele Negru al Mamei () [Corola-website/Science/332951_a_334280]
-
scurt timp în primul român al autorului. Leucuța a sesizat potențialul povestirii, si pe parcursul anului 2010 a lucrat la el intensiv. Românul a primit critici pozitive și a devenit în scurt timp unul dintre cele mai bine vândute române ale editurii Adenium. Ramona Iacobuțe, redactor șef al revistei literare on-line Ceașcă de cultură atrage atenția și ea asupra stilului neconvențional al narațiunii: ” acțiunea care stagnează pe alocuri în favoarea analizei emoționale, introspecția ca instrument de conturare a unui personaj, ruperea textului cu
Laptele Negru al Mamei () [Corola-website/Science/332951_a_334280]
-
activitatea trustului internațional "Nebel". A rămas orfan de tată la vârsta de șapte ani, fiind trimis la orfelinat. A absolvit Facultatea de Teologie din București (1937) și Facultatea de Filosofie din Cernăuți (1939), după care a lucrat în calitate de corector la Editura „Cugetarea", între 1939 și 1946. S-a căsătorit cu evreica Clara Klein, care a fost trimisă într-un lagăr din Transnistria între anii 1942 și 1944. Cei doi au avut un singur copil, Horia, care a absolvit studii de regie
Theodor Constantin () [Corola-website/Science/333625_a_334954]
-
a absolvit studii de regie de film și a fugit în Italia în anii comunismului, unde aștepta viza pentru Canada. A fost găsit mort acolo, iar autoritățile au catalogat cazul drept sinucidere. a fost director la Direcția de Presă și Edituri a Ministerului Culturii (1952-1955), director al Editurii Științifice (1955-1958), apoi redactor-șef al Editurii Tineretului (1958-1960). A fost concediat de la conducerea Direcției de Presă și Edituri a Ministerului Culturii după ce a publicat un manuscris despre răpirea Bucovinei. A murit în
Theodor Constantin () [Corola-website/Science/333625_a_334954]
-
și a fugit în Italia în anii comunismului, unde aștepta viza pentru Canada. A fost găsit mort acolo, iar autoritățile au catalogat cazul drept sinucidere. a fost director la Direcția de Presă și Edituri a Ministerului Culturii (1952-1955), director al Editurii Științifice (1955-1958), apoi redactor-șef al Editurii Tineretului (1958-1960). A fost concediat de la conducerea Direcției de Presă și Edituri a Ministerului Culturii după ce a publicat un manuscris despre răpirea Bucovinei. A murit în 1975, iar Uniunea Scriitorilor a refuzat să
Theodor Constantin () [Corola-website/Science/333625_a_334954]
-
comunismului, unde aștepta viza pentru Canada. A fost găsit mort acolo, iar autoritățile au catalogat cazul drept sinucidere. a fost director la Direcția de Presă și Edituri a Ministerului Culturii (1952-1955), director al Editurii Științifice (1955-1958), apoi redactor-șef al Editurii Tineretului (1958-1960). A fost concediat de la conducerea Direcției de Presă și Edituri a Ministerului Culturii după ce a publicat un manuscris despre răpirea Bucovinei. A murit în 1975, iar Uniunea Scriitorilor a refuzat să-i acorde un loc de veci pe
Theodor Constantin () [Corola-website/Science/333625_a_334954]
-
autoritățile au catalogat cazul drept sinucidere. a fost director la Direcția de Presă și Edituri a Ministerului Culturii (1952-1955), director al Editurii Științifice (1955-1958), apoi redactor-șef al Editurii Tineretului (1958-1960). A fost concediat de la conducerea Direcției de Presă și Edituri a Ministerului Culturii după ce a publicat un manuscris despre răpirea Bucovinei. A murit în 1975, iar Uniunea Scriitorilor a refuzat să-i acorde un loc de veci pe Aleea Scriitorilor din Cimitirul Bellu. A debutat ca licean în revista brăileană
Theodor Constantin () [Corola-website/Science/333625_a_334954]
-
filmul a avut succes, fiind vizionat de peste cinei milioane de spectatori. Ulterior, Theodor Constantin a început să scrie un ciclu de nouă romane de spionaj, intitulat ciclul "Nebel". Primul roman din serie a fost "Fiul lui Monte Cristo", publicat la Editura Tineretului în 1958, iar majoritatea cărților au fost scrise între anii 1965 și 1973. Numele său a fost inclus în "Dicționarul general al literaturii române", editat de Academia Română, și în "Dicționarul biografic al literaturii române".
Theodor Constantin () [Corola-website/Science/333625_a_334954]
-
Freedom Underground: Love, Honor and Betray", este publicată în 2006 la Outskirts Press, sub numele Monica Danețiu-Pană. În 2008 publică primul volum al seriei Alina Marinescu, "The Unwilling Assassin". Traducerea în limba română a cărții, realizată în anul următor la editura Tritonic cu titlul "Asasin la feminin", va reprezenta debutul autoarei în România. Seria, o combinație de spionaj și romance va aduna încă patru romane, "Identități secrete", "Balanța puterii", "Bariere de fum" și "Abis", toate publicate inițial în limba engleză și
Monica Ramirez () [Corola-website/Science/333633_a_334962]
-
a 25 de ani a publicat peste 1000 de articole, cele mai multe în revistele "Contemporanul" și "Teatrul", textele sale constituindu-se într-o veritabilă cronică a fenomenului teatral românesc din respectivul sfert de secol. A publicat studiul "Tineretul și cinematograful" la Editura „Iskustvo” (Moscova). A scris prefețele volumelor lui Teodor Mazilu, Ion Băieșu și Tudor Popescu, din seria „Teatru comentat” a Editurii Eminescu. În 1968 a publicat la Editura Meridiane, împreună cu bunicul său, Vasile Țiroiu, ghidul de drumeție "Călătorind prin Vrancea". A
Dinu Kivu () [Corola-website/Science/333636_a_334965]
-
într-o veritabilă cronică a fenomenului teatral românesc din respectivul sfert de secol. A publicat studiul "Tineretul și cinematograful" la Editura „Iskustvo” (Moscova). A scris prefețele volumelor lui Teodor Mazilu, Ion Băieșu și Tudor Popescu, din seria „Teatru comentat” a Editurii Eminescu. În 1968 a publicat la Editura Meridiane, împreună cu bunicul său, Vasile Țiroiu, ghidul de drumeție "Călătorind prin Vrancea". A scris și piese de teatru: scenariul radiofonic "Râul, noaptea" (Radio Iași, 1968), "Să vorbim despre dragoste" (în colaborare cu Angela
Dinu Kivu () [Corola-website/Science/333636_a_334965]
-
românesc din respectivul sfert de secol. A publicat studiul "Tineretul și cinematograful" la Editura „Iskustvo” (Moscova). A scris prefețele volumelor lui Teodor Mazilu, Ion Băieșu și Tudor Popescu, din seria „Teatru comentat” a Editurii Eminescu. În 1968 a publicat la Editura Meridiane, împreună cu bunicul său, Vasile Țiroiu, ghidul de drumeție "Călătorind prin Vrancea". A scris și piese de teatru: scenariul radiofonic "Râul, noaptea" (Radio Iași, 1968), "Să vorbim despre dragoste" (în colaborare cu Angela Bocancea, Teatrul „Maria Filotti” din Brăila, 1973
Dinu Kivu () [Corola-website/Science/333636_a_334965]
-
al Asociației internaționale a criticilor de teatru (IATC). Revista Teatru: http://www.cimec.ro/teatre/revista/default.htm#K AaRC - Revistă online editată de Uniunea Cineaștilor din România: http://aarc.ro/newcritici/view/9037 "Călătorind prin Vrancea" (coautor: Vasile Țiroiu) - Editura Meridiane, 1968
Dinu Kivu () [Corola-website/Science/333636_a_334965]
-
de 18 ani, a devenit redactor, la recomandarea lui Nahum Sokolov), „Hador”,„Hazman”, „Reshafim” ,„Sifrut”, precum și în gazeta lui Itzhak Frenhof „Sefer Shaashuyim”. Prima sa carte - „Tzileley Hahaim:Sipurim vetziurim” (Umbrele vieții:povestiri și schițe) a apărut în 1904 în editura „Tushiya” („Istețime”) din Varșovia. În acea perioadă a peregrinat prin mai multe orașe:Varșovia, Ekaterinoslav, Wilno și Kiev. În 1906 Gnessin a înființat împreună cu Shimon Bychovski editura „Nisionot” („Încercări”). În 1907 Gnessin s-a aflat la Londra și a editat
Uri Nissan Gnessin () [Corola-website/Science/333656_a_334985]
-
Hahaim:Sipurim vetziurim” (Umbrele vieții:povestiri și schițe) a apărut în 1904 în editura „Tushiya” („Istețime”) din Varșovia. În acea perioadă a peregrinat prin mai multe orașe:Varșovia, Ekaterinoslav, Wilno și Kiev. În 1906 Gnessin a înființat împreună cu Shimon Bychovski editura „Nisionot” („Încercări”). În 1907 Gnessin s-a aflat la Londra și a editat împreună cu Brenner revista „Hameorer” („Deșteptătorul”). Nereușita antreprizei a dus la o ruptură gravă a relațiilor dintre cei doi prieteni. În acelaș an el a emigrat în Palestina
Uri Nissan Gnessin () [Corola-website/Science/333656_a_334985]