93,304 matches
-
Contra sectei fantastice și furioase a Libertinilor ce-și zic Spirituali, au contribuit - ca și Părinții Bisericii care-i atacau pe epicurieni sau ca părintele Garasse, adversar al libertinilor... - la salvarea în istorie a acestor curente, oferindu-le o tribună editorială și perenitate în timp... Nietzsche ar fi putut accede la Spiritul Liber prin intermediul celor doi apostoli ai protestantismului! Ambianța sinistră a Evului Mediu este adesea iluminată brusc de unele flashuri luminoase care-și au originea și în afara filosofiei hedoniste. Aceasta
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
șanse între femei și bărbați; Ordonanță 84/2004 modificare a legii privind egalitatea de șanse între femei și bărbați Asistența socială și consilierea copiilor seropozitivi - Hanibal Dumitrașcu Dicționar - Probațiunea. Definiție și concept - Ioan Durnescu Eveniment: Teatrul și problemele societății Apariții editoriale Summary 1/2006 L’École Consortium - Monica de Vargas Machuca Centralisation and de-centralisation in the social work system - Alexandru Cătălin Dicu Social Work as practice and proffessional training: Standards, evaluation, monitorisation and supervision - Elena Zamfir Alchohol consume and publicity - Ioan
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
fix, de geam curat / Ea păr și frunte și-a răzmat”. Nu e din 1971? Ei și? Aș mai adăuga încă un vers: „Rari nantes apparent in gurgite vasto”. Alt vers, care trebuia să fie din 1971, dar din motive editoriale a rămas pentru Ia anul: „Se cuvine tăcerea” de tânărul Dan Verona (versul acesta va fi titlul volumului său pe care am avut, ca editor, norocosul prilej de a-l cunoaște înaintea publicului). Anul 1971 mai este foarte important din
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
două revizuiri anonime, care au oferit comentarii foarte utile. Toate cele patru versiuni (1984, 1989, 1994 și cea de față) au primit atenția constantă și directă a lui Leonard Bickman și Debra Rog (redactorii seriei), dar și a remarcabilului personal editorial de la Sage - Barbara Broka (pentru versiunea din 1984), C. Deborah Laughton (pentru versiunea din 1994) și Gillian Dickens (pentru versiunea de față). Considerația lor, sprijinul prietenos și Încurajarea constantă nu pot decât să-l Însuflețească pe un autor. Cu toate
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
versiuni germane pentru un volum de povestiri de I. Agârbiceanu și pentru alte două cărți, Existențialismul francez și problemele eticii de Dumitru Ghișe și Cultura europeană în epoca luminilor de Romul Munteanu. În Germania, A. răspunde altor solicitări și sugestii editoriale, îndreptându-se fie spre unele texte ale suprarealismului devenit „clasic”, precum romanul Zenobia și versurile lui Gellu Naum, fie spre literatura inspirată din actualitatea imediată, cu inflexiuni social-politice pronunțate sau mai puțin evidente; astfel, traduce din proza scriitoarei Carmen-Francesca Banciu
AESCHT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285195_a_286524]
-
un an petrecut ca profesor de limbile română și latină la Galați, pleacă la Paris, unde va audia o serie de cursuri la Sorbona, École des Hautes Études și École des Chartres (vechi centru de studii bibliografice). Își face debutul editorial cu Luptele pentru naționalitate ale românilor de peste munți în 1848-1849, lucrare apărută în 1892. Din 1894 se află în București, unde va fi profesor mai întâi la Liceul „Gheorghe Lazăr”, apoi la „Sf. Sava”. Paralel cu activitatea la catedră, va
ADAMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285179_a_286508]
-
mai tîrziu ambasador la Roma, Radu Niculescu, un filolog de foarte bun nivel care a murit tragic, Sorin Alexandrescu, pe care toată lumea Îl cunoaște, mai Întîi profesor universitar În Olanda, astăzi revenit În țară, foarte activ În mediile culturale și editoriale. După 1948, aproape toți membrii familiei mele trecuseră prin Închisori. Bunica din partea tatei și mama mea, de exemplu, fuseseră acuzate de spionaj În favoarea englezilor, dat fiind că, foste proprietare de păduri, avuseseră niște contracte, pe vremuri, cu firme englezești care
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
al cafenelelor literare era să ofere un cadru liber de constrîngerile inerente seminarelor sau conferințelor științifice, dar și să ofere cadrul pentru discuțiile tehnice legate de apariția unor publicații, În condițiile În care, cel puțin la Început, nu existau birouri editoriale. De asemenea, Întîlnirile erau tot atîtea prilejuri de a căuta soluții pentru implicarea intelectualilor din exil Întru eliberarea României și era Încurajată creația literară În limba română, căci, așa cum spunea Monica Lovinescu „mai buni, mai răi, mai vedeam ce făceam
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
tot mai pronunțat de analiză istorică și socială. Revista aborda teme precum istoria mișcării muncitorești, situația din România și din celelalte țări centralși est-europene, oferind totodată o utilă rubrică de revistă a presei În care erau prezentate cele mai multe dintre aparițiile editoriale ale românilor din Întreaga lume. La rîndul lor, social-democrații grupați În jurul lui Șerban Voinea au editat săptămînal, Începînd din 1950, România viitoare. Buletinul tineretului național țărănist În exil. La o primă vedere, calitatea grafică a acestei publicații denotă faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și un public, Înfiripat dintr-un număr tot mai mare de refugiați [...]. Revista aceasta este scrisă pentru românii de peste granițe”. În afară de critică literară, proză și/sau poezie, În revistă era realizată și o „cronică măruntă” În care erau prezentate apariții editoriale din Franța. De asemenea, evenimente politice majore cum ar fi procesul cardinalului Joszef Mindszenty, primatul Bisericii Catolice din Ungaria, au fost dezbătute pe larg În paginile revistei. Cu toate acestea, interesul major al publicației era cel al informării sub aspect
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
unitară a României pe care doreau să o construiască. În contrast, exilul din Franța de după cel de-al Doilea Război Mondial s-a văzut confruntat cu o scenă politică dominată de intelectualitea de stînga, care controla În mare măsură aparițiile editoriale. Conformismul era așa de mare Încît Virgil Ierunca afirma că este „Încîntat de apariția - deși cam provincială - a unei reviste care vrea să se opună valului de conformism stîngist...”. Exilul contemporan s-a văzut astfel pus În imposibilitatea de a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
mai remarcabil produs al acestei tendințe culturale românești este cartea despre care vorbim aici, publicată de MIT În 1999. Cu ilustrații excepționale, unele publicate pentru prima oară și avînd la bază o cercetare de arhivă solidă, cartea este un eveniment editorial important pentru lumea academică internațională interesată de zona culturală românească. Este prima apariție de acest gen, publicată de o editură prestigioasă și În condiții grafice deosebite. În acest sens, publicația marchează o nouă etapă pentru cercetarea românească originală În domeniul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
generatoare, la rândul ei, de alte jerbe de artificii, însă o bună tehnică a versificării este evidentă în acest discurs epicizat al aflării sinelui prin mijloace diferite de cele metaforice. Volumele apărute după mai bine de două decenii de absență editorială - Dresoarea de fluturi (1968), Timpul oglinzilor (1968), Altceva decât umbra (1969), Ninsoarea neagră (1970), Poeme (1971), Armura de aer (1973) - nu comportă schimbări de ton sau de manieră poetică. În perioada proletcultistă, când poetul îmbrăcase „cămașa de forță a tăcerii
LUNGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287925_a_289254]
-
Sebastian Măciucă, țărani. Urmează școala primară în satul natal, apoi liceul la Târgu Jiu. În 1950 termină cursurile Facultății de Filologie a Universității din București și lucrează un an ca asistent la Catedra de lingvistică. Din 1951 funcționează în sistemul editorial ca redactor, director de editură (1964-1968), coordonator al difuzării cărților românești în străinătate, director al Centralei Cărții (1970-1972). Între 1972 și 1983 a coordonat Direcția Teatrelor din Ministerul Culturii, pentru a fi apoi transferat ca redactor la Editura Eminescu, de unde
MACIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287944_a_289273]
-
predat, ca profesor-asociat, cursuri de teatrologie la Academia de Teatru și Film și la Universitatea Ecologică din București. Debutează în 1954, cu cronici și recenzii, la „Viața românească”. Colaborează la „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „România literară”, „Ramuri”, „Ateneu”, „Teatrul”. Debutul editorial îl constituie antologia de poezie Patrie și libertate (I-II, 1958), care reintroduce în circulație autori puțin cunoscuți la începuturile regimului comunist. Îngrijește numeroase ediții de popularizare din operele scriitorilor români ai secolului al XIX-lea (V. Alecsandri, I. Ghica
MACIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287944_a_289273]
-
Un timp director este Adrian Maniu, din martie 1939 figurează ca director Nic. Constantin, iar mai târziu, Tudor Teodorescu-Braniște. M., publicație „pentru literatură, artă și turism”, anunță un profil menit să acopere orizontul de așteptare al unui public divers. Programul editorial se amplifică odată cu apariția unui supliment ce intenționează să publice numai texte literare, supliment redus ulterior, atunci când se simt efectele războiului mondial. Revista focalizează varii zone de interes, deși puține rubrici sunt constante: cozeriile lui Ion Pas, „Eri...az...mâine
MAGAZINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287953_a_289282]
-
frunză,/ iar sufletu-mi/ cânta auzindu-se până departe./ O, nici linia simplă nu te desfată,/ plângi cu fruntea atinsă de fragi,/ dar îți cânt: era ca o dimineață/ aerul bun, respirat în patria bună.” Apărut după o mare pauză editorială, Îngerul coborât în stradă (1997) aduce o schimbare radicală, măcar în ceea ce privește construirea discursului. Din exclamativ, acesta devine mai interiorizat, mai puțin transparent, se narativizează, caută să semnifice într-o simbolistică mai opacă și, tematic vorbind, revelează predispoziții tanatice. Poezia arborează
MALAMEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287967_a_289296]
-
în 1906 pleacă la București, unde, în timp ce lucrează ca bibliotecar, apoi ca inspector al bibliotecilor patronate de Casa Școalelor, își continuă activitatea literară. Participă la înființarea revistei „Convorbiri critice” (1907), în care îi apare adesea și semnătura, își face debutul editorial cu Zări senine (1908), iar în 1911 devine membru al Societății Scriitorilor Români. A colaborat cu versuri și proză și la alte periodice, mai susținut la „Sinaia”, „Sămănătorul”, „Literatură și artă română”, „Convorbiri literare”, „Steagul”, „Sburătorul”, „România nouă” (Cluj). Titlul
MANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287977_a_289306]
-
Este trimis lector de limba română la Paris (1963), Köln, Bonn, Aachen și Düsseldorf (1970-1973). Un an este director al Editurii pentru Literatură Universală, iar din 1964 până în 1968 face parte dintre activiștii Comitetului Central al PCR, răspunzând de sectorul editorial. Omul de cultură rătăcit printre activiști ideologici a contribuit la publicarea operelor unor scriitori de-abia ieșiți din închisoare, printre care Vladimir Streinu, pe care îl și recomandă pentru funcția de director al Editurii Univers. A debutat în 1958, la
MARCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288002_a_289331]
-
Luceafărul”, „Tomis”, „Cronica”, „Argeș”, „Ateneu”, „Orizont”, „Ramuri”, „Teleormanul”. A semnat, la începutul carierei, Ion Manolescu. Prima sa carte de versuri, Odihna neagră, a apărut la editura revistei „unu” în 1936, iar cea de-a doua, Muntele ascuns (1938), în colecția editorială „Frize”, inițiată de Mihail Chirnoagă la Iași. După a treia culegere de versuri, Întâlnirea cu focul (1944), devine membru al Societății Scriitorilor Români la recomandarea lui Tudor Arghezi și Gala Galaction. După 1945 are interdicție de semnătură și revine în
MANOLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287989_a_289318]
-
își mută rubrica „Țintar”), „Revista Fundațiilor Regale”, „Rampa teatrală și cinematografică”, „Spectator”, „Ramuri”, „Viața românească” ș.a. Îl preocupă o varietate de subiecte, făcând dovada calităților sale de eseist și pamfletar, ca și de avizat observator al evenimentelor culturale (spectacole, apariții editoriale, expoziții etc.) din capitală și din provincie. A luat pulsul vieții politice românești și internaționale, semnalând situațiile tensionate și consecințele lor grave. El lansează în aceste articole numeroase aforisme și cugetări, care dau seama asupra atitudinii față de cursul unor vremuri
MANOLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287992_a_289321]
-
și colaborează la mai multe reviste, deținând rubrici permanente la „România literară”, „Argeș”, „Flacăra”, „Contemporanul”. E prezent și în „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „Echinox”, „Convorbiri literare”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Viața românească”, „Caiete critice”. Debutul editorial se produce în 1971, când îi apare Poezia criticilor, carte ce va fi încununată cu Premiul Uniunii Scriitorilor. Studiul Literatura SF (1980) este urmat de principala sa carte, Caragiale și Caragiale. Jocuri cu mai multe strategii (1983). Alt volum de
MANOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287991_a_289320]
-
fiul său părăsise țara, este obligată să renunțe la postul de conferențiar și să lucreze ca bibliotecară (1981-1985) la aceeași instituție, precum și ca funcționară, ziaristă și artist plastic. În 1992 înființează Editura Universal Dalsi, a cărei directoare este. M. debutează editorial târziu, cu Lasă asta! (1982), carte de povestiri scurte, cu narator obiectivat, verva, ca și ironia benignă vizând personaje și situații din viața cotidiană, dar întorcându-se și asupra autoarei înseși. Date personale și fantezii trec într-o scriitură fără
MARIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288021_a_289350]
-
devine lector (1955), conferențiar (1961), profesor (1966). Este doctor în matematică (1956), doctor docent în științe (1968), membru corespondent (1993) și apoi membru titular al Academiei Române (2001). De asemenea, este profesor invitat la numeroase universități din lume, membru în comitetul editorial al unor prestigioase publicații și asociații din domeniul matematicii, informaticii, lingvisticii, poeticii, semioticii, din țară și străinătate, printre care Societatea Română de Lingvistică, New York Academy of Sciences, American Mathematical Society, funcționează ca vicepreședinte al Societății Române de Semiotică, vicepreședinte al
MARCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288009_a_289338]
-
Studenților din Timișoara. Din 1990 este redactor la revista „Orizont”, redactor-șef și director al Editurii de Vest (până în 1993), numărându-se printre fondatorii ziarului „Timișoara” (1990). Redactor-șef al Departamentului de cultură al cotidianului „Realitatea bănățeană”, este și consilier editorial la Editura Marineasa din Timișoara. Întregind echipa timișoreană a optzeciștilor, M. vine cu un mare atașament față de valorile promoției și ale grupului local. Mai în vârstă decât ceilalți comilitoni, el debutează cu o poezie semnată Voilav Vidu în „Tribuna” (1972
MARINEASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288032_a_289361]