93,304 matches
-
un timp, în paralel, la Facultatea de Litere, pe care nu a încheiat-o. Din anii studenției a fost angajat bibliotecar la Liceul „Mihai Viteazul” (1942-1948), după care a practicat scurtă vreme avocatura (1948-1950). S-a îndreptat apoi spre activitatea editorială, fiind redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1950-1968) și redactor-șef al Editurii Univers (1968-1975). În această calitate a participat la alcătuirea proiectului de traduceri din clasicii literaturii universale și din scriitorii contemporani. Din 1975 până la încetarea
MAZILU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288072_a_289401]
-
pentru Literatură și Artă (1950-1968) și redactor-șef al Editurii Univers (1968-1975). În această calitate a participat la alcătuirea proiectului de traduceri din clasicii literaturii universale și din scriitorii contemporani. Din 1975 până la încetarea din viață a lucrat în Centrala Editorială. Debutează cu o transpunere din Howard Fast, Calvarul lui Sacco și Vanzetti (1954), desfășurând apoi o intensă activitate de traducător al literaturilor engleză și americană. Editorului M. i se datorează, într-o măsură importantă, redactarea unui plan coerent de traduceri
MAZILU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288072_a_289401]
-
Gheorghe Iliescu, țărani. După absolvirea Facultății de Filologie a Universității din București (1960), rămâne asistent la Catedra de literatura rusă. Între 1966 și 1986 a lucrat ca redactor la Editura Tineretului, la Albatros, Univers, în fine ca lector la Centrala Editorială (1986-1990). Între 1990 și 1994 a fost atașat cultural la Ambasada României din Moscova. În 1999 i-a fost acordat de către Editura Univers Premiul „Fidelitas” pentru excelența traducerii. A tradus mult din limba rusă - texte de beletristică, folclor, poetică și
ILIESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287520_a_288849]
-
științifică a folclorului și moștenirii literare, depășirea consecințelor nefaste ale „teoriei” despre cele două limbi, două literaturi, două culturi naționale (moldovenească și română), care a deformat optica istorico-literară în multe dintre lucrările elaborate anterior și a determinat și o practică editorială păgubitoare. Se depun eforturi pentru integrarea cercetărilor în contextul general românesc. A fost pregătită în colaborare cu cercetătorii din România culegerea de tip monografic Un veac de aur în Moldova (1643- 1743) (Chișinău-București, 1996), au apărut O istorie deschisă a
INSTITUTUL DE LITERATURA SI FOLCLOR AL ACADEMIEI DE STIINŢE A REPUBLICII MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287563_a_288892]
-
al Parlamentului provizoriu postdecembrist (1990), apoi deputat și vicepreședinte al Comisiei pentru Cultură a Camerei Deputaților (1990-1992), în același timp fiind redactor la „Evenimentul zilei” și „Ziua”, șef de secție în cadrul ziarului „Curentul”, director al publicației „Opinii paralele” și director editorial la „Lumea magazin”. A debutat în 1973 la revista „Flacăra”. Colaborează la „Orizont”, „România literară”, „Luceafărul”, „Vatra”, „Tribuna”, „Facla”, „Familia”, „22”, „Caiete critice” ș.a. Placheta de debut a autorului, Unde, ce, când... (1990), cultivă o lirică meditativă, cu străluciri mate
IORDACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287599_a_288928]
-
politică e di letteratura”, „Giornale di Sicilia”, „Italica”, „Îndreptar”, „Junimea literară”, „La cultura nel mondo”, „La Sicilia del popolo”, „Meridiano di Romă”, „Moldova literară”, „Rassegna storica del Risorgimento”, „Richerche di filologia romena”, „Revista scriitorilor români”, „Română”, „Tribuna” ș.a. După debutul editorial din 1934, cu studiul de istorie literară La centenarul Al. Odobescu (1834-1934), I. se consacră folcloristicii, devenind unul dintre teoreticienii domeniului. Cercetările premergătoare susținerii tezei de doctorat și teza însăși se opresc asupra folclorului istroroman. Din acest spațiu etnic culege
IROAIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287620_a_288949]
-
universală, fondarea unui teatru național, reforme sociale antifeudale. La 1828 tipărește la Sibiu Gramatica românească, prelucrată după un model francez; în anul următor scoate „Curierul românesc”, primul ziar apărut în Țara Românească. Odată cu achiziționarea unei tipografii, începe o bogată activitate editorială, în care traducerile au întâietate. Cu rare excepții, scriitorii afirmați în această perioadă au debutat sau și-au publicat principalele opere în „Tipografia lui Eliad”. Printre ei se află Grigore Alexandrescu (rudă cu soția lui H.-R., Maria Alexandrescu), prieten
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
cultura noastră un număr impresionant de autori și opere din literatura universală. Orientările mai importante din poezia pașoptistă își au rădăcinile și în bogata sa activitate de traducător. Îndeosebi până la 1848 el a contribuit într-o măsură hotărâtoare prin inițiativele editoriale și publicistice, prin ideile estetice și de teorie literară răspândite, prin exemplul propriei creații la constituirea literaturii române moderne și la închegarea unei tradiții culturale. După D. Cantemir, a doua mare personalitate a literaturii române este fără îndoială I. Eliade
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
1957) și este în același timp custode al Galeriilor de Artă „Tribuna” (1957-1985), unde au expus peste 150 de artiști plastici din țară și din străinătate. A fost directorul departamentului Arte vizuale din cadrul Asociației Culturale „Lucian Blaga” pentru UNESCO, consilier editorial la revista „Han Yana News” din Cluj-Napoca (din 1994), redactor principal la câteva almanahuri editate de revista „Tribuna”: Omagiu lui Brâncuși, 1976, Condiția scriitorului de provincie, 1978, „Tribuna”, la un sfert de secol, 1982. Debutează cu versuri în „Almanahul literar
IRIMIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287618_a_288947]
-
1945-1949). În 1948 își începe cariera universitară, ajungând, în timp, șef al Catedrei de teorie literară din cadrul Facultății de Limba și Literatura Română a Universității bucureștene. Începe să scrie în paginile revistei școlare „Preocupări literare și artistice” (1934), iar debutul editorial este volumul de studii critice Oameni și cărți, apărut în 1946. A mai folosit pseudonimele Sorin Irimie și Monica Șerbănescu. Critic și teoretician al literaturii, cu activitate începută încă din perioada interbelică, prin publicarea sporadică în presa de stânga („Era
IOSIFESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287610_a_288939]
-
număr al revistei „Agora” (1947) într-o versiune amputată, probabil din lipsă de spațiu, modificările aparținând lui Dinu Pillat, Al. Vona și prințului Sașa Wolkonski. O versiune mai apropiată de original a fost publicată de Mircea Ivănescu, cu o notă editorială semnată de Alexandru George, în revista sibiană „Euphorion” (1998). Personajele sunt Artistul, Moartea, Modelul (o fată) și „aparițiile” din antract, adică Subconștientul Artistului, Inconștientul Artistului, Spiritul inductiv, Spiritul deductiv, Fata din portret, Dama de Pică (personaj din Pușkin), Al.Dumas-tatăl
IVANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287649_a_288978]
-
copii, face traduceri. După absolvirea primei facultăți lucrează la „Scânteia tineretului”, unde, în calitate de „corespondent special”, semnează reportaje marcate de servituțile propagandistice ale epocii, este redactor la „Amfiteatru” (1966-1974), apoi la „Viața studențească”, mai târziu - la „Contemporanul-Ideea europeană” (1990), la Casa Editorială Sapiens (1991-1992). Din 2002 face parte din redacția Editurii Hasefer. I. s-a manifestat mai întâi ca poet. Volumele apărute în anii ’50 (dintre care unele sunt doar niște broșuri ocazionale, Așa va fi la festival, 1953, Urmașii lui Roaită
IURES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287645_a_288974]
-
la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu” din București, ca titular al Catedrei de istorie a artei românești. În această perioadă îi apar numeroase lucrări, între care monografia N. Grigorescu (1957). La Paris, confruntându-se cu refuzul mai multor case editoriale de a publica o monografie depre Brâncuși, fondează în 1962 propria editură de artă, ARTED, care va funcționa douăzeci de ani, trimițând în librarii peste șaizeci de titluri și fiind singura editură occidentală consacrată sculpturii contemporane. Aici vor apărea marile
JIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287673_a_289002]
-
teme literare cu personalitățile înregimentate politic. O chemare specială a simțit L. față de marile figuri enciclopedice ale culturii române, congenere preocupărilor sale, precum D. Cantemir, B. P. Hasdeu, ca și față de poeții Ovidiu și Eminescu. Într-un proiect de structurare editorială a scrierilor proprii, dedica - în afara volumelor consacrate istoriei și lingvisticii (Dacia fără Roma și Miscellanea) - trei volume masive cercetărilor și notațiilor de istorie literară: Studii ovidiene, Studii despre D. Cantemir și Articole românești din diverse publicații. O mică parte din
LOZOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287857_a_289186]
-
Consiliul Național al Femeilor (1955-1967), la revista „Agricultura socialistă”, devenită „Satul socialist” (1967-1975). În 1989 a emigrat în Israel. Debutează în 1957, cu un reportaj, la revista „Femeia” și mai colaborează la „România liberă”, „Contemporanul”, „Magazin”, „Albina”, „România literară”. Debutul editorial îl reprezintă volumul de poezie Oamenii, visele (1968), căruia îi urmează alte cărți de versuri: Arpegii de toamnă (1973), Pescărușii (1984), Exerciții de luciditate (1985), Abel (2001). Este laureată a Premiului internațional de poezie „Iacob Groper” (1979), a Premiului orașului
LOVINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287854_a_289183]
-
în care eleganța stilului și exactitatea echivalării sensurilor contribuie la integrarea remarcabilă a unor creații românești de vârf în peisajul cultural al Spaniei de azi. Perioada asupra căreia G. s-a aplecat cu precădere este cea interbelică. Dacă debutul său editorial l-a constituit traducerea romanului Ciuleandra al lui Liviu Rebreanu, tipărită la București sub auspiciile Fundației Culturale Române (1992), toate celelalte volume i-au apărut în Spania, bucurându-se de călduroase prezentări în presa de specialitate. Cei doi scriitori cărora
GARRIGÓS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287170_a_288499]
-
Bocșa ziarul „Drum nou”. Debutează în „Drapelul” (1902), sub pseudonimul Sorin, cu legenda Stâlpii lui Alexandru Basarab, colaborând apoi la „Neamul românesc literar”, „Viața românească”, „Pagini literare”, „Banatul”, „Cosinzeana” ș.a. A mai semnat Socol Banc, I.T. Mugur, Radu Roman. Debutul editorial îl reprezintă volumul Japonia (1905). G. este cel mai important prozator bănățean din prima jumătate a secolului al XX-lea. Admirator și adept al lui N. Iorga (frecventează ani în șir cursurile de vară de la Vălenii de Munte), el se
GASPAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287171_a_288500]
-
Barac, Samuil Micu, Constantin Diaconovici-Loga ș.a.), redactează un Plan după care se vor tipări nește cărți românești, pe care îl înaintează spre aprobare, în primăvara anului 1833, Curții de la Viena. Preconiza tipărirea organizată a cărților românești, asigurată de o societate editorială, „bibliograficească” (Ateneul cunoștințelor, Cabinetul muzelor române), formată din intelectuali și patrioți români. În inițiativa sa, el pornește de la ideile corifeilor Școlii Ardelene, al căror popularizator a fost. Pledoaria patetică pentru învățătură ca temei al afirmării națiunii, încrederea în puterea științei
GAVRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287177_a_288506]
-
X.1929, București), istoric literar și editor. Este fiul Profirei (n. Budișteanu) și al lui Gheorghe Gheran, cerealist. A absolvit Facultatea de Limbă și Literatură Română a Universității din București (1959). Între anii 1950 și 1990 desfășoară o bogată activitate editorială, parcurgând toate treptele ierarhiei: secretar, apoi consilier al Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă (1964-1968), redactor (din 1970) și șef de secție la Editura Științifică și Enciclopedică, director cu delegație la Editura Meridiane. A fost decorat cu Ordinul Meritul
GHERAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287242_a_288571]
-
au acordat Premiul Uniunii Scriitorilor (1980) și Premiul „Perpessicius” (1981). Debutează în presa literară cu o schiță umoristică în revista „Tânărul scriitor” (1955). Colaborează la „Contemporanul”, „Viața românească”, „Manuscriptum”, „Ramuri”, „Tribuna”, „Steaua”, „Polemici” (New York), „Adevărul literar și artistic” ș.a. Debutul editorial este reprezentat de monografia Gh. Brăescu (1963), scriitor căruia G. îi îngrijește și câteva ediții din operă. Este un prim exercițiu al editorului și mai ales al istoricului literar. În bună tradiție clasică, sunt înfățișate viața și opera, urmărindu-se
GHERAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287242_a_288571]
-
Universității 1990”. Totuși, din cauza lipsei unor mass-media care să informeze corect, contra-spălarea creierului nu a fost izbutită la nivelul populației - dimpotrivă, ea a inflamat formațiunile politice ale neocomuniștilor, care au stopat În mod violent mișcarea din Piața Universității. Din perspectivă editorială, nu puține au fost instituțiile care au lansat colecții de carte demistificatoare la adresa comunismului și a strategiilor de manipulare ale acestuia. Voi aminti aici, Însă, doar colecțiile care mi s-au părut a fi cele mai percutante În acest sens
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
nu aș mai fi de acord. Generația ’80 are o forță macro destul de mare - așa cum spunea Sanda Cordoș, În acest moment generația aceasta decide „patalamalele autorității” pentru generațiile următoare. Cine e publicat, cine nu e publicat, cine trece de bariera editorială, cine poate intra În cercul puterii, ca să nu mai vorbim de exemplele care vin din sistemul academic contemporan În România, dominat copios de generația discutată. Ștefan Borbély: Nu e dominantă nici numeric, și e departe de a avea putere decizională
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ziarul „Crișana” (Oradea, 1957), colaborând apoi la „Tribuna”, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Iașul literar”, „Ateneu”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „A Hét”, „Magyar Naplo” (Budapesta), „Provincia” (Cluj), „Viața românească”, „Secolul 20”, „Lettres internationales” ș.a. Placheta de versuri Ochii necesari (1968), cu care D. debutează editorial, reușește să sugereze o atmosferă poetică bine închegată, care, fără a abuza de metafore, compune un peisaj liric îmbinând straniu intuițiile evanescente și locurile comune. Coordonatele mediului poetic țin de o delicată candoare: „Sufletul meu de băiețel/ E și acum
DRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286882_a_288211]
-
conduce revista „Europa”. Între anii 1990 și 2000, este redactor și secretar de redacție la „Viața românească”. Din 2000, lucrează în Ministerul de Interne, în calitate de consilier în cadrul Serviciului de asistență religioasă. Debutează în „Convorbiri literare”, în 1973, prima sa apariție editorială fiind volumul Iubire de pietrar, din 1982. Creația abundentă și arborescentă a lui D. este aceea a unui autor pentru care „poezia nu e stare de grație, ci una de chinuitoare autoanaliză” (Dan Grigorescu). Primele lui cărți indică o structură
DUMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286914_a_288243]
-
Amsterdam. I s-au decernat ordinele Meritul Cultural (1971), „23 August” (1974), „Kiril și Metodie”, acordat de Guvernul Bulgariei (1977) și Meritul Cultural Italian, în grad de Comandor (1978). I s-a atribuit, de asemenea, Premiul Herder (1988). Adevăratul debut editorial pentru D.-B. are loc în 1963, când apar monografiile Ion Creangă și Mihai Eminescu. Mai înainte, un capitol inserat în Contemporanul și vremea lui (1959, în colaborare cu Savin Bratu) reconsidera descriptiv o literatură înrâurită de ideologia socialistă, fără
DUMITRESCU-BUSULENGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286912_a_288241]