90,618 matches
-
omului cu inima de piatră”, Editura Minerva, București, 1970). Unele traduceri au fost reeditate sau revizuite. Prima traducere în limba română a fost realizată de Tudora Petcuț-Bondoc și Alexandru Bondoc și publicată în două volume tipărite în anul 1970 de Editura Minerva din București, în colecția Biblioteca pentru toți. "Fiii omului cu inima de piatră" a fost dramatizat de trei ori până în prezent. Prima dramatizare a fost realizată de însuși Jókai sub titlul " Caută inima" și pusă în scenă în anul
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
al Societății Scriitorilor din Basarabia, membru al Uniunii Scriitorilor din România (1979), membru activ al Filialei Botoșani a Cenaclului literar al Uniunii Scriitorilor din România. Figurează în antologia de lirică basarabeană Mireasa de peste Prut , antologie scrisă de Al. Darie (București: Editura Didactică și Pedagogică, 1994).
Alexandru Bardieru () [Corola-website/Science/334604_a_335933]
-
Poezii alese (1999), Marian Podkowinski, Hitler și arhanghelii morții ( 2000), Ioan Paul al II-lea, Triptic Român (2003), Ioan Paul al II-lea, Cugetări, (2003), Ioan Paul al II-lea Dragostea totul mi-a explicat, (2004). Wisława Szymborska, Poezii alese, Editura Prut Internațional, 2006, Antologia poeziei poloneze, 103 poeți, Editura Ivan Krasko, Arad, 2007; Ioan Paul al II-lea, Sculați-vă, să mergem!, Editura ARCB, București 2009;
Nicolae Mareș () [Corola-website/Science/334612_a_335941]
-
2000), Ioan Paul al II-lea, Triptic Român (2003), Ioan Paul al II-lea, Cugetări, (2003), Ioan Paul al II-lea Dragostea totul mi-a explicat, (2004). Wisława Szymborska, Poezii alese, Editura Prut Internațional, 2006, Antologia poeziei poloneze, 103 poeți, Editura Ivan Krasko, Arad, 2007; Ioan Paul al II-lea, Sculați-vă, să mergem!, Editura ARCB, București 2009;
Nicolae Mareș () [Corola-website/Science/334612_a_335941]
-
Cugetări, (2003), Ioan Paul al II-lea Dragostea totul mi-a explicat, (2004). Wisława Szymborska, Poezii alese, Editura Prut Internațional, 2006, Antologia poeziei poloneze, 103 poeți, Editura Ivan Krasko, Arad, 2007; Ioan Paul al II-lea, Sculați-vă, să mergem!, Editura ARCB, București 2009;
Nicolae Mareș () [Corola-website/Science/334612_a_335941]
-
Pantea, președintele USR, filiala Alba-Hunedoara, și Mioara Pop, directorul bibliotecii județene. Debutează în anul 1979 în revista "Vatra" din Târgu Mureș cu proză scurtă. Debutează editorial cu volumul de nuvele și povestiri "Focuri în septembrie", apărut în anul 1984 la Editura Cartea Românească, drastic subțiat de cenzură, dar bine primit de critica literară. După referatul negativ al cenzurii, cum că ar scrie literatură dușmănoasă, și cele câteva atenționări din partea unui procuror, a unui activist UTC și a unui inspector din Consiliul
Cornel Nistea () [Corola-website/Science/334626_a_335955]
-
și coautor a mai multe volume de specialitate apărute în România și Rusia. Autoare a mai multe monografii și a cca 150 de studii și articole științifice și de popularizare a științei. Pentru volumul "Magda Isanos. Eseu despre structura imaginarului" (Editura „Prut internațional”, 2004) obține, în anul 2004, Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Cinci ani mai târziu, în anul 2009, Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova îi acordă Premiul Critică literară pentru "Romanul ca lume postBABELică. Despre dialogism, polifonie, heteroglosie
Aliona Grati () [Corola-website/Science/334681_a_336010]
-
2004) obține, în anul 2004, Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Cinci ani mai târziu, în anul 2009, Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova îi acordă Premiul Critică literară pentru "Romanul ca lume postBABELică. Despre dialogism, polifonie, heteroglosie și carnavalesc" (Editura Gunivas, 2009). În anul 2012 obține Premiul Asociației de Literatură Generală și Comparată din România (2012) pentru "Cuvântul Celuilalt. Dialogismul romanului românesc" (Academia de științe a Moldovei, 2011). Este membră a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și membră a Asociației de
Aliona Grati () [Corola-website/Science/334681_a_336010]
-
Medicină David Geffen, Institutul de Nanosisteme din California, Centrul de Imagistică Electronică pentru Nanomașini, Los Angeles, Statele Unite ale Americii. Premiul „Gheorghe Marinescu” al Academiei Române în anul 2008 pentru lucrarea: "Celulele interstițiale ale creierului uman. Atlas de microscopie optică și electronică", Editura Cartea Universitară, București, 2006 (autori Viorel Păiș, Leon Dănăilă). 1. Identificarea unui fenotip special de celulă interstițială în creierul uman denumită „cordocit” și, în mod deosebit, argumentarea prin microscopie electronică de transmisie a rolurilor morfologice potențiale ale acestei celule pentru
Viorel Păiș () [Corola-website/Science/334690_a_336019]
-
și Stomatologie - Universitățile: Ecologică, Titu Maiorescu și Hyperion (1992-2000); 10. A scris pentru prima dată în România o monografie a unui organ în condiții normale și patologice, prin studii de microscopie electronică: "Ultrastructura pielii umane (în condiții normale și patologice)", Editura Medicală, București (1983)
Viorel Păiș () [Corola-website/Science/334690_a_336019]
-
Mermaz, unul din camarazii săi de liceu, și de radical-socialistul Pierre Mendès France. Paul-Gilbert Langevin creează Société française Anton-Bruckner (Societatea franceză Anton-Bruckner), scrie numeroase lucrări asupra muzicii clasice din secolul XIX, editate în "Revista muzicală (La Revue musicale)" sau la editura "Vârsta de bărbat" (L'Âge d'Homme) și este de asemenea activ ca critic muzical în numeroase reviste, între care "Lumea Muzicii (Le Monde de la musique)", condusă de colega sa Anne Rey. începând cu anii 1950, se pasionează pentru muzica
Paul-Gilbert Langevin () [Corola-website/Science/334702_a_336031]
-
„Șarpele” este o nuvelă fantastică scrisă de Mircea Eliade și publicată pentru prima oară în anul 1937 de către Editura Naționala S. Ciornei din București. Nuvela relatează o practică magică autohtonă prin care un tânăr misterios cu numele Andronic (simbol al bărbăției) cheamă reptilele și le face să-i asculte poruncile, operațiune cu substrat erotic care tulbură femeile dintr-un
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
anului 1937, pe parcursul a paisprezece nopți, fără vreun plan, manuscrisul fiind trimis zilnic pentru a fi cules la tipografie. Scriitorul lucra în același timp și la editarea operelor lui B.P. Hasdeu în două volume, ce urmau a fi publicate de Editura Fundațiilor Regale. Lucrul concomitent la două cărți se datora faptului că Eliade avea nevoie de bani pentru o călătorie în străinătate și a semnat un contract cu Editura Naționala S. Ciornei pentru scrierea unui roman. Editorul Ciornei îi oferise suma
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
lui B.P. Hasdeu în două volume, ce urmau a fi publicate de Editura Fundațiilor Regale. Lucrul concomitent la două cărți se datora faptului că Eliade avea nevoie de bani pentru o călătorie în străinătate și a semnat un contract cu Editura Naționala S. Ciornei pentru scrierea unui roman. Editorul Ciornei îi oferise suma de 30.000 lei cu condiția ca opera literară să poată fi publicată și lansată de „Ziua Cărții”, adică pe la sfârșitul lunii mai, când urmau a fi publicate
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
care își golea biroul și scria 15-20 de pagini din nuvela „Șarpele” până la 3-4 dimineața. Fără a mai reciti textul scris, el punea manuscrisul într-un plic și-l lăsa în fața ușii de la intrare pentru a fi luat de curierul editurii și dus în aceeași zi la tipografie. Eliade se simțea istovit și surmenat din cauza activității intelectuale intense; el era nevoit să bea multe cafele în timpul nopții pentru a rămâne treaz și lua somnifere în fiecare dimineață pentru a putea dormi
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
antrenate fără voia, aproape fără știrea lor, într-o serie de întâmplări stranii, care până la urmă îi vrăjesc și îi transfigurează”". Volumul "Șarpele", ce conținea nuvelele „Șarpele” (177 p.), „Întâlnire” (32 p.) și „Aventură” (34 p.), a fost publicat de Editura Naționala S. Ciornei din București în anul 1937, fiind lansat de „Ziua Cărții” (pe la sfârșitul lunii mai), în mijlocul unui scandal public prilejuit de tipărirea în presă a unui comunicat oficial scris de Constantin Kirițescu, director general în Ministerul Instrucției Publice
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
de cauză din partea Tribunalului. Ministerul a făcut recurs, dar instaurarea dictaturii regale în primăvara anului 1938 a determinat promulgarea unui decret-lege care suspenda din oficiu toate procesele intentate ministerului în ultimii ani. Volumul a fost reeditat în anul 1941 de Editura Cugetarea - Georgescu Delafras S.A. din București, după care opera literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist. Nuvela „Șarpele” a fost inclusă apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
București, după care opera literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist. Nuvela „Șarpele” a fost inclusă apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București, reintrând astfel în circuitul public. Critica literară a identificat două axe stilistice ale prozei lui Mircea Eliade: una realistă ("Maitreyi", "Întoarcerea din rai", "Huliganii" etc.) și o alta fantastică („Domnișoara Christina”, „Șarpele”, „Secretul doctorului Honigberger” etc.
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
nocturn irațional. Nuvela „Șarpele” a fost tradusă în mai multe limbi străine: germană („Andronic und die Schlange”, Otto-Wilhelm-Barth-Verlag, München-Phanegg, 1949; traducere de Günther Spaltmann; o altă traducere de Mariana Șora, Herder, Freiburg-Basel-Wien, 1990), maghiară („A kígyó”, în vol. "Különös kalandok", Editura Kozmosz, Budapesta, 1976; traducere de Béla Kálmán), franceză („Andronic et le serpent”, L'Herne, coll. „Les livres noirs”, Paris, 1978; traducere de Claude B. Levenson, reeditată apoi în 1979, 1989 și 1990), spaniolă („La serpiente”, Colección Literatura Universal, Emecé Editore
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
reeditată apoi în 1979, 1989 și 1990), spaniolă („La serpiente”, Colección Literatura Universal, Emecé Editore, Buenos Aires, 1981; traducere din franceză de Carolina de Escrivá), italiană („Andronico e il serpente”, Jaca Book, Milano, 1982; traducere de Maria Grazia Prestini), cehă („Had”, Editura Odeon, Praga, 1986; traducere de Jiří Našinec, reeditată în 1991), bulgară („Змията”, în vol. "Майтреи. Змията", Narodna kultura, Sofia, 1989; traducere de Valentin Haralampiev; prefață de Vasilka Aleksova), sârbă („Zmija”, în vol. "Tajna doktora Honibergera i druge novele", Paideia, Belgrad
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
ani la Tel Aviv. Găsindu-și vocația de povestitor și scriitor, Reuveni, care își ebraizase numele, a lucrat în acelaș timp ca redactor la ziarul „Haaretz”, iar mai târziu la ziarul „Yediot Aharonot”. În anul 2000 și-a înființat o editură, numită „Nimrod”, în care a publicat o parte din scrierile sale și traduceri din literatura și gândirea românească și universală. Pentru o foarte scurtă vreme a organizat în locuința sa din Tel Aviv un mic teatru, „Teatrul de buzunar Nimrod
Yotam Reuveni () [Corola-website/Science/334742_a_336071]
-
este o colecție de povestiri vânătorești scrise de Mihail Sadoveanu, care a fost publicată pentru prima oară în volum în anul 1926 de către Editura Cartea Românească din București. Unele ediții ulterioare ale colecției au fost completate cu câteva povestiri ce provin din volumul "Istorisiri de vânătoare" (1937). Cartea a fost considerată un „memorial cinegetic”, fiind comparată cu "Povestirile unui vânător" (1852) de Ivan Turgheniev
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
1901 de către Tipografia M. Saidman din Fălticeni, fiind semnată cu pseudonimul Ilie Pușcașu. Edițiile ulterioare ale traducerii au purtat titlul "Povestirile unui vânător". Prozatorul a scris o prefață la ediția revizuită publicată în 1909 de către Institutul de Arte Grafice și Editură Minerva din București. În prefața traducerii el mărturisea că vânătoarea a fost o lungă perioadă pasiunea sa dominantă și își justifica entuziasmul juvenil pentru aceste povestiri ale lui Ivan Turgheniev atât prin subiectul său vânătoresc, cât și prin asemănarea între
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
1925 câteva povestiri vânătorești în revista săptămânală "Lumea", pe care o fondase în noiembrie 1924 împreună cu Tudor Arghezi și George Topîrceanu. Povestirile au fost adunate într-un volum intitulat "Țara de dincolo de negură", care a fost tipărit în 1926 de către Editura Cartea Românească din București. În cuvântul înainte dedicat poetului George Topîrceanu, Mihail Sadoveanu îl dojenește pe acesta că a uitat de moș Procor (pescar lipovean evocat în povestirea „Oameni din bălți, lângă ostrovul lui Caliniuc”), precum și de alte persoane pe
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
din bălți, lângă ostrovul lui Caliniuc”, „În singurătățile Rarăului a cântat cucoșul sălbatic”, „Kiki dă examen în fața onoratei comisii”) au fost incluse apoi, alături de alte povestiri cu subiect asemănător, în volumul "Povestiri pentru vînători și pescari", publicat în 1956 de Editura de Stat pentru literatură și artă (ESPLA) din București. Operele lui Sadoveanu au fost retipărite în anii '50 ai secolului al XX-lea sub supravegherea autorului, într-un ciclu intitulat "Opere". "Țara de dincolo de negură" a fost inclusă, alături de "Venea
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]