9,974 matches
-
arăta o nepăsare teribilă cașicum ar fi voit să spuie că țopârlanul, dacă n-are pâne, să mânânce cozonac. Grâul necojit și nebătut la piuă, care a produs enterita, pe dânsul l-a lăsat nepăsător și rece. Doctorul, care a îndrăznit să facă această observație, că stomahul chiar al unui țăran, nu poate digera asemenea alimente, a fost pedepsit cu închisoarea, și d. colonel a adăogat că soldatul, dacă vra să mânânce grâul fără coajă, n-are decât să-l curețe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
groapă, bătrânul aude într-o odaie și pe al doilea copil tușind cum tușea cellalt. Atunci are intuiția pedepsei pentru crima pe care a săvârșit-o și vede că trebuie să se predea justiției. Se duce la judecător. Dar nu îndrăznește. Continuă a pieri pe picioare, dar nu mai are puterea să se "elibereze". Nu mi se datorește, dar mi se cuvine. ORTOGRAFIE a) Accentul grav se suprimă pretutindeni. b). Se păstrează u final la nume: traiu, scaiu. Adjective: vechiu. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a izbăvitorului Hristos. În această credință absolută și înfricoșătoare, în care se absorbea cu totul, concentrându-și idealul vieții lui, el găsea neîncetat aliment, ca să-și refacă puterile, punân du-se pe sine jertfă și solicitând necon tenit creștinătatea. Putem îndrăzni a spune că el singur a văzut primejdia, ca Ioan când a avut visul de spaimă în ostrovu-i singuratic; dar contimporanii lui în afară de iluminați și cărturari l-au înțeles mediocru. Dacă zimbrul n-ar fi oprit repetat, în cetățuia lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
d-lui Iorga; trebuie să recunoaștem că blăstămăția lor privește scene și expresii nu prea cuviincioase, pe care le caută și le urmăresc oamenii serioși și gravi). Dumnezeul d-lui Iorga a devenit în ultimul timp și puțin guvernamental. Unii îndrăznesc să adaoge și calificativul profitabil. Între două iluzii despre veșnicul necunoscut, e mai bine să te oprești la cea practică. Sau e bine să faci ca teologii, care afirmă cu preciziune ceia ce nimene nu poate ști, pentru a adăogi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cedeze juvaerurile și depunerile, și dupăce, culme! cânele nu vrea să-l servească la vânătoare. El tot cu aportul! Se sinucide dincolo de Pester, între vii, mai în margine de drum. ...ci o Eugeniță Costea așa cum ași interpreta-o eu. Ași îndrăzni chiar să susțin că aceasta din urmă ar fi mai interesantă pentru că n-ar fi mai adevărată. După lungi discuții am cutezat să scriu așa ceva și am rămas împovărat de mustrările tuturor. Discuție asupra ochilor și fizionomiei Eugeniței. Pe cât știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de asemenea piccolette. Mișa L. dus după telefon, a fost în primejdie de moarte. S-a suit pe bicicletă fără să știe a pedala și a fost lovit de roata de dinapoi a unui camion. Își aduce aminte că a îndrăznit să mâie caii peste un pod al Nistrului ca să scape de amenințarea de a fi ucis a naziștilor. [NOTE LA Nada Florilor]** 5 nov. 949. Ceață dimineața, burniță ușoară, nori; puțintel vânt. G.M. Malenkov, cu prilejul aniversării a 32-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pentru a se deplasa pe îndelete de la Hotin până la apa Prutului, cam la înălțimea Hușilor. Le era teamă să treacă dincolo de Prut, unde-i așteptau dealurile înalte, cu codrii de nepătruns. Aici, primejdia îi pândea de pretutindeni și, când au îndrăznit să treacă râul, pe la începutul lui septembrie, au fost mai bucuroși să primească propunerile de pace pe care le oferea Bogdan, decât să-l urmărească pe voievod. Mulțumiți de noile avantaje pe care Bogdan le oferea pentru păstrarea scaunului său
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sprijinea pe mari feudali, cu ajutorul și asentimentul cărora voievodul putea domni. Ștefan și-a dat seama din primul moment, de importanța pe care o avea recunoașterea sa ca domn de către toți boierii țării. E adevărat că nemulțumiții n-ar fi îndrăznit să se ridice fățiș nici măcar împotriva unui domn abia înscăunat, dar faptul că puteau să se refugieze peste hotarele țării și să găsească acolo sprijin străin, și pe domnul fugar, aceasta ar fi însemnat un permanent pericol pentru noua domnie
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
abia acum o să vedem noi cât de mare a fost Ștefan și cât de viteaz a fost Mihai. Barbu Câmpina s-a străduit să demonstreze că o mare parte din domnia sa Ștefan a fost la cheremul boierilor. Dar n-a îndrăznit să meargă până acolo încât să afirme că aceștia, răsculându-se după Baia, au desprins, timp de doi ani, o parte din țară de sub autoritatea domnului. A făcut-o însă Papacostea, ignorând (cu bună știință ?) scrisoarea lui Ioan Forgach. Fiind
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Singura amenințare pentru Moldova, în anul 1472, ar fi putut veni din partea turcilor. Dar, încă de la începutul primăverii, aceștia nu organizează nici o campanie, sultanul așteptând să vadă în ce fel vor evolua evenimentele și care dintre dușmanii săi ar fi îndrăznit să atace. În mai, un urmaș al împăratului Trebizondei, în înțelegere cu georgienii și cu Uzun Hassan, încearcă să recucerească Trebizonda. Cetatea rezistă. În timpul verii, la Constantinopol izbucnește ciuma. Uzun Hassan trece frontiera Imperiului Otoman și cucerește în septembrie Tokatul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Mare caută să stabilească legături cu Moscova. Planurile de luptă contra turcilor se fac în a doua jumătate a anului 1475. În noiembrie, Matei Corvin îi scria papei că sultanul, speriat de pregătirile sale, din vara aceluiași an, nu a îndrăznit să pornească împotriva nici unei țări, iar „la poruncile Sanctității voastre”, el, regele, a luat măsuri ca nu numai pământul acesta românesc să nu fie atacat, dar nici alte ținuturi creștinești. În același timp, Matei, care „nu avea obiceiul să-și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
facă față celui mai temut dușman, Hoarda de pe Volga, condusă de hanul Ahmed. În 1474, acesta îi cere lui Ivan să-i trimită tributul. Ivan refuză și își concentrează trupele pe Oka. Armata tătară campează pe râul Ugra. Ivan nu îndrăznește să atace, la un moment dat își părăsește armata, își trimite soția și tezaurul în Nord. Boierii, mitropolitul și mama sa îi cer să lupte. Ivan revine, dar neștiind care sunt gândurile lui Cazimir IV, își retrage armata de pe Ugra
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
amiază. După descrierea lui Angiolello, avangarda oștii otomane, când a ajuns la cinci mile de pădurea în care-și fortificase Ștefan tabăra, s-a oprit pentru odihnă și pentru a lua masa. Soliman pașa era convins că Ștefan nu va îndrăzni să atace. Dar după ce au mâncat turcii, la ora a noua, a survenit atacul oastei moldovenești. Atacul este năprasnic, Ștefan și oamenii săi doboară tot ce întâlnesc în cale ajungând până la corturi, provocând panică în rândurile avangardei. Soliman nu și-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
învinge pe Ștefan. În ceea ce privește politica dusă de Țepeluș, Emil Turdeanu remarca „realismul fără orizont al aliatului muntean”. Țepeluș era foarte realist, ca și alți înaintași ai săi. Era, însă, conștient că singur nu poate rezista turcilor, dar nici n-a îndrăznit să-i înfrunte alături de un aliat, așa cum a făcut Vlad Țepeș. La 8 aprilie 1481, Sixt al IV-lea îi cheamă pe principii creștini la cruciadă. Se preconiza concentrarea unei armate de uscat, care să opereze la Dunărea de Jos
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mare era puterea sultanului, îl sfătuiau „ca să să dea la loc strâmtu, ca de nu vor birui, să se apere și să n-aibă zminteală”. Referindu-se la campania din 1484, Ureche scrie că „Ștefan vodă la gol n-a îndrăznit să iasă, ci numai la strimtori nevoia de le făcea zminteală”. Un geniu militar ca Ștefan cel Mare nu putea primi o luptă „la gol”, adică în câmp deschis, cu un adversar mult superior din punct de vedere numeric. Dacă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
numai tătarii numărau 50.000 de călăreți care, în câmp deschis, așa cum se prezintă terenul în sudul Moldovei, ar fi putut manevra, și oastea lui Ștefan ar fi fost învăluită și distrusă. Un singur domn a încălcat tradiția și a îndrăznit să iasă „la gol”, Ion Vodă cel Cumplit, în 1574, și a plătit cu capul. A fost încercuit la Roșcani și silit să se predea. Dar Ion Vodă era mai mult un european, ca militar, și mai puțin un om
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
spre justificare, că regele polon a pornit împotriva Moldovei crezând că moldovenii îl vor trăda pe Ștefan. P. P. Panaitescu, dându-le crezare, a afirmat că în cetatea Sucevei erau boieri care vroiau să-l trădeze pe domn, dar nu îndrăzneau s-o facă decât atunci când acesta va fi fost biruit de poloni. Sunt simple speculații, fără o susținere documentară. În timpul asediului Sucevei, polonii au început să se îmbolnăvească din cauza lipsurilor. Și cum oastea polonă „părea împresurată”, cum zice Wapowski, regele
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
el este cel care suferă pierderi însemnate, până reușește să-și organizeze un dispozitiv de luptă pe celălalt mal. Wapowski scrie despre lupta dată pe malul Prutului că a fost foarte grea, iar după această bătălie „nici n-a mai îndrăznit Ștefan să se miște după măcelărirea alor săi.” Pornind de la această afirmație a lui Wapowski, Grigore Duzinchevici a considerat că acum „inițiativa luptei a trecut, dintr-o dată, din mâna domnului Moldovei în aceea a comandanților poloni. Această schimbare o explică
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de la Flemalle, Hugo van der Goes, Memling, formează o pleiadă de mari pictori, care au marcat “renașterea flamandă”, cu opere de artă ce fac mândria unor mari muzee din lume. Despre Crasnăș nu știm câte sate a avut, nu a îndrăznit să se opună pe față lui Ștefan cel Mare. Carol Temerarul bate o armată franceză. Ludovic al XI-lea îndrăznește să-l întâlnească la Peronne, pentru a negocia cu Carol Temerarul. Deoarece orașul Liège se răscoală împotriva Temerarului, ducele îl
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de artă ce fac mândria unor mari muzee din lume. Despre Crasnăș nu știm câte sate a avut, nu a îndrăznit să se opună pe față lui Ștefan cel Mare. Carol Temerarul bate o armată franceză. Ludovic al XI-lea îndrăznește să-l întâlnească la Peronne, pentru a negocia cu Carol Temerarul. Deoarece orașul Liège se răscoală împotriva Temerarului, ducele îl ia pe rege cu el și sub zidurile cetății răzvrătite, regele striga “trăiască ducele”, iar locuitorii din Liège strigau “trăiască
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
că, în timpul domniei lui Ștefan, nu a avut loc nici o ridicare a unui boier sau a mai multora împotriva autorității domnului este o dovadă că acesta avea mijloacele necesare ca să-și impună autoritatea. Crasnăș vornicul și Isaia vornicul nu au îndrăznit să se ridice pe față împotriva domnului, iar trădarea lor a fost plătită cu capul. Domeniului domnesc îi reveneau moșiile celor care nu aveau moștenitori. Un asemenea caz îl întâlnim în privilegiul dat la 5 aprilie 1488. Ștefan cel Mare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care locuitorii din satele Zvijinți, Sobolești, Brașeuți, Vascăuți, Bulgari, Mărăței, Dărmănești, Opreișeni, Rădăicești, Tortorești, Căucelești, Mândrești și Fauri toate din județul Neamț să fie slobozi, să nu care podvoade. Pârcălabii de la Neamț și nici judecătorii din ținutul Neamț “să nu îndrăznească să îi judece pe acești oameni ai mânăstirii, nici gloabă să nu ia de la ei, nici pentru omor, nici pentru urma răufăcătorilor, nici pentru tâlhărie, nici pentru furt, nici pentru răpire de fată, nici pentru rană sângeroasă și nici pentru
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nici pentru urma răufăcătorilor, nici pentru tâlhărie, nici pentru furt, nici pentru răpire de fată, nici pentru rană sângeroasă și nici pentru tortură cu vânătăi, și nici pentru altceva, nici pentru faptă mare, și nici pentru faptă mică, să nu îndrăznească să îi judece pe acești oameni ai mânăstirii, și nici să nu îi tulbure, nici să nu ia gloabă de la ei, nici preț de un groș”, numai egumenul și oamenii săi având dreptul de judecată. Pripasul care cădea în satele
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și cu averile sale. Iar după moartea episcopului, acesta îl va lăsa bisericii “sau îl va da cuiva sau îl va slobozi”. Dacă îl va ierta, tătarul să trăiască “în țara noastră, slobod, după legea românească, iar nimeni să nu îndrăznească să îi amintească de robie și să nu îl poată lua”. La 12 aprilie 1458, Ștefan cel Mare întărește Episcopiei Romanului satele Leucușani, mai sus de târg, și Dragomirești, cu pod umblător pe Moldova. Cele două sate erau scutite de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de data aceasta este amintit și joldul. De asemenea, se menționa că „nici pârcălabii de la Neamț și nici starostii din acel ținut și nici globnicii lor și nici pripășarii nici osluharii și nici gonitorii pe urma <răufăcătorilor> nimeni să nu îndrăznească să îi judece, nici pentru furt nici pentru omor și nici pentru răpire de fată și nici pentru oricare faptă, fie pentru faptă mare, fie pentru faptă mică ci numai mitropolitul însuși sau dregătorii lui. Iar celui care mitropolitul însuși
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]