9,824 matches
-
carte. M-am stăpânit să nu mă pufnescă râsul.. de felul cum gesticula, bineînțeles. Tot cu ochii închiși, s-a lăsat ușor pe spate și continuă să sforăie. M-am apropiat de el și l-am întors pe o parte, șoptindu-i... Întoarce-te, Grigore... hai, întoarce-te..!”. Dar, amintirea mi-a luat-o înaintea gândului... și, m-am pomenit că o lacrimă mi s-a rostogolit liniștit pe obraz, până sub bărbie. Cu câteva zile în urmă, am aflat la
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
din fântână în timp de secetă !”. „De-aș putea plânge, fie și cu un singur ochi !.. Oare, cine mi-a băut lacrimile ?!”. „Nu mai pot plânge ... mi-ar face bine.. Miar răcori sufletul...” „ - Ce-i sufletul !.. Nu știe nimeni !”, îmi șopti rar un gând. Lacrimile mi s-au pietrificat de multă vreme, în lunga viața de pribegie..!”. Sunt dureri pe care nici uitarea nu le poate stinge. N-am puterea să pot face ordine în lumea din mine... Vroiam să plâng
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
un fel de teamă.. Mintea, puterea mea de înțelegere, nu mă ducea mai departe... Privirea aceasta în două planuri, despărțite de prăpastia timpului, mă cutremură din nou. „Este ca și cum ți-ai vedea „dublul” tău, și asta nu se poate!” îmi șopti rar un gând. „A-ți vedea „dublul tău”, continuă el, înseamnă a te întâlni cu tine însuți... a te privi în ochi pe tine însuți... înseamnă a pătrunde neînceputul... nesfârșitul, cu tot ce-i între ele... înseamna a-l vedea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
fel de Dumnezeu ești, Doamne ?!.. mă pomenii murmurând, Nu vezi cât te-a rugat..?!”... Un val de revoltă, simții că-mi rupe pieptul împotriva unui Dumnezeu nedrept și nemilos. „ - Fii liniștit, omule, nimic nu se întâmplă fără voia Domnului !” îmi șopti rar un gând. Încet-încet, trupul mi s-a spălat de toată povara fierbințelii. Dintr-o privire, fiecare, ne-am numărat în tăcere.. pentru a câta oară, oare... Doar, ochii ne-au exprimat dezamăgirea. Mircea Cozma avea în ochi o tristețe
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Eloi lama sabactani !” Urmând, înainte de a-și da Duhul.. clipa înfricoșătoare a morții lui Iisus, cu un strigăt împăcat... „Tată, în mâinile Tale îmi încredințez Duhul !”. Clipa imaginată.. mă cutremură.. „Cum..! de ce..?!” mă tot întrebam... „ - Nu te frământa, omule, îmi șopti rar un gând,taina rămâne taină... la ce-ți folosesc explicațiile!.. Divinul este o zonă nedescriptibilă... Sacrul este tainic, de nedezvăluit..!” Fiori reci îmi străbătură întreaga ființă. În tăcere cu fața la Altar, cu mâinile împreunate, m am adâncit într-o rugă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
dar ne era greu s-o spunem. În legănări ușoare, frunzele cotinuau să cadă la pământ. Poetul Vasile Filip se apleca și luă o mână de frunze și, fără să ne privească, murmură... Suntem ca și ele !.. Trecători... Apoi, abia șoptind, le împrăștie în jur clătinând capul. „.. Omul ca frunza.. zilele lui ca floarea câmpului..!”, și tăcu. Căderea unei frunze, avea răsunet în sufletul său visător, sensibil la toate vibrațiile tristeții. Pentru el, o cădere de frunză, poate însemna.. o poveste
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
discuția cu însoțitorii săi. Eu încă nu cunoșteam pe toți preoții după nume, și, am rămas nedumerit și surprins. Un elev, dintr-o clasă superioară, își fixă ochii, cu un surâs enigmatic, asupra mea, dezvăluindu-mi tulburarea, și, se aplecă șoptindu-mi; Părintele șoarece, măi... îl vezi , în „Patrat” !”, și mi-l arătă pe fereastră zâmbindu-mi. Salvatorul meu era viitorul, mare actor de teatru și film Mihai Mereuță. I-am răspuns cu o privire plină de recunoștință și, am rupt
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
-mi sufletul și i-am raportat: „Părinte Director... Părintele șoarece vine’ndată..!”. Sfinția Sa clipi de câteva ori nedumerit.. „ - Cine, măi..?!..” „ - Părintele șoarece... Părintele șoarece!” întării numele, ca să înțelagă. „ - Ce „șoarece”, măi... ce tot spui ?!”. Preotul Ulea, se apropie și-i șopti ceva la ureche râzând. „ - Aaa..!”, făcu Sfinția Sa, dumirit. Toți elevii în jurul meu au pufnit în râs.. și, eu nu înțelegeam de ce.... Din capătul coridorului, apăru și Părintele Spiritual, mic de statură, chiar prea mic, în grabă cu antireul fâlfâind.. cu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
crească. „ - De ce, oare, Dumnezeu a îngăduit o așa nedreptate..?!”, se întrebau ei apăsați de mânie.. o mânie calmă, reținută... De sub cornișă, cei patru Evangheliști binecuvântau... „Fiți liniștiți, nimic nu se întâmplă fără voia Domnului..!” „Iertare, nu ură, nu răzbunare..!” , le șopti rar un gând. Iar din ziduri, părea să se audă: „Nu ne răzbunați; iertare!” Se priveau în tăcere, cu spaimă în ochi... o tăcere... tulburătoare, parcă ar fi vorbit cu Dumnezeu. Cu un ochi plângeau, cu celalalt râdeau, bucuria și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Ne-am privit în tăcere, cu înțeles. România de azi, începu alt coleg.. este un „Copac uscat” , care și-a pierdut frunzele... cum bine a spus cineva. Tăcu o clipă, și continuă. ...Acele frunze în căderea lor la pământ, au șoptit în taină, neauzit, sensul vieții, al morții și al suferinței, la care au fost supuse... „Demnitatea națională” a fost distrusă, cea economică a fost demolată, „demnitatea culturala” dărâmată și ea.. ... Cei mai mulți, continuă tot el, semidocți, impostori, corupți, se cațără să
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de sub cornișă, binecuvântau.. „Fiți liniștiți, nimic nu se întâmplă fără voia Domnului..!” „.. Cum oare, Dumnezeu a îngăduit o astfel de nelegiuire..?!” Mă întrebam la nesfârșit, ca o placă de patefon spartă. „ - Noi nu putem să-l judecăm pe Dumnezeu..!”, îmi șopti rar, un gând. Simții cum fiori cu spini otrăviți îmi trecură prin trup. Unul din colegi, cu voce joasă, reținută, mă smulse din gânduri. Niciodată, lumea nu va mai fi așa cum a fost odinioară !.. Și tot el continuă privindu-ne
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cele din urmă, împotriva celor care l-au nesocotit... murmură cineva... „Nimic nu se întâmplă fară voia Domnului...” se auzi glasul de sub cornișă. „..Noi nu putem să-i judecăm.. Dumnezeu îi va judeca. Numai el poate s-o facă !”, îmi șopti rar un gând. Din nou tăcere. Vom ține legătura !.. se auzi, abia șoptit, glasul unui coleg. Pe curând !.. adăugă altul. Eram porniți de plecare, dar nimeni nu se clinti din loc, parcă am fi avut picioare de lut.. După o
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și prea apăsătoare... Sunt dureri pe care nici uitarea nu le stinge. „Ce fel de Dumnezeu este... un Dumnezeu fără inimă, și, pentru care durerea nu contează !”, mi am zis în mintea mea încețoșată. „.. Durerile stau la baza vieții !”, îmi șopti rar un gând. M-am cutremurat în toată ființa... și, m-am căit pentru slăbiciunea mea... „Iartă-mă, Doamne..!”, mi-am zis cu smerenie. „ - Păcat că n-au fost mai mulți..!”, îmi reveni obsesiv în minte ca un refren, aceeași
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
la un om întâlnit întâmplător, îi vezi mortul de pe umeri.” Aia mi-a spus că a făcut de mai multe ori această experiență. Am întrebat-o dacă vede și mortul meu. A dat din cap că nu și apoi a șoptit: „Poate că a fost mai înainte!” Noi toți suntem destinați să murim de mai multe ori și nu izbutim să înțelegem când anume dimensiunea noastră de ființe vii reușește s-o întreacă pe aceea deja moartă sau invers, când ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
proaspăt, iar deasupra capetelor noastre apăruse un punct luminos: o spărtură din boltă lăsa să pătrundă puritatea albastră a luminii din miezul zilei. Ochii mi-au fost izbiți de fulgerarea aceea intensă. Cu un fir de glas, Aia mi-a șoptit că, în clipa aceea, întocmai atunci și în locul acela, noi ne găseam în inima cosmosului. Aici e Ombilicus mundi, exact ca la Delphi. I-am simțit mâna apucându-mă de braț; era un gest aproape intim, ca să-mi atragă luarea-aminte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
până și când muncește la grajd. Liniile chipului îi sunt delicate, iar trupul ei păstrează o grație înnăscută. Originea-i trebuie să fi fost cu siguranță aristocratică. Deși Aia nu vrea deloc să vorbească despre sine, totuși, prin sat, se șoptește că e de descendență regală. Poate că și ea, ca și mătușa aceea a ei, ajunsă la sanctuarul Venerei din Eryx, a fost amestecată în intrigile de palat de la Sarmisegetuza și a trebuit să facă o alegere decisivă, condiționată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
iar bunica fusese deportată de sovietici, în 1945, în lagărul de muncă din regiunea minieră Donbas (Ucraina) de azi. Acolo se reîntâlniseră (pentru că se cunoscuseră înainte, erau din același oraș), iar după eliberare, în 1948-1949, se și căsătoriseră. Mai mult șoptită înainte de 1989 - și cu interdicție clară de a o spune mai departe - povestea bunicilor s-a consolidat foarte bine în memoria mea afectivă. Cât privește existența unui model de feminitate, respectiv de masculinitate în plan social/comunitar, elementul oficial își
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
mea a infirmat imaginea tipică a feminității pe care o reprezintă pălăvrăgeala prin care mă identifica tata pe mine ca fiică. Devenirea mea, ca și a lui, nu s-a împotmolit în marasmuri care să țină de gen. Da, îmi șoptește la ureche plină de reproș Virginia Woolf, gândește-te că ești de fapt "fiica" unui "bărbat educat." Într-adevăr, Virginia avea dreptate în privința ei și a femeilor care au trăit în Anglia în primele decenii ale secolului XX; desigur și
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
ea și eventual față de copii este palidă. Dacă sunt adevărate observații mai vechi în privința feminității și lucrurile nu s-au schimbat între timp, protecția feminină este mult mai subtilă, mai dezinteresat devotată și mai solidă decât cea masculină. Mi-o șoptește din nou la ureche Virginia Woolf, care mi-o spune prin metafora mea predilectă, în A Room of One's Own: femeile au fost întotdeauna oglinzi în care bărbații au putut să se privească la dimensiuni care le depășesc cu
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
determinat să se sinucidă? S. B.: Atunci s-a vehiculat ideea că a avut o problemă în familie. Că l-ar fi înșelat soția. Asta-i ce am aflat noi. M. M.: E posibil. Probabil. S. B.: Am aflat ce șopteau ofițerii, care știau de la căpitanul Rață, care îi era cumătru, îi botezase fetița. M. M.: Rață, am auzit de acela. S. B.: Era un ofițer cu un defect de vorbire, era bâlbâit: "B-b-băi, so-o-ldatule!". Noi râdeam de căpitanul Rață, spuneam
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
repetate ale aeronavei În golurile de aer, asemenea unui bidiviu În galop. Privesc În jur, unii deja au adormit și nu mai simt nimic În dulce lume a viselor, alții murmură În gând o rugăciune adresată Atotputernicului ceresc. Mă trezesc șoptind „Tatăl nostru care ne ești În ceruri...” Dar, Doamne! Și noi suntem acum În cerurile mărginașe care deschid calea spre Împărăția ta!!! Sentimentul ne copleșește, simțim o căldură benefică prin tot corpul, gândurile zboară spre nemărginirea văzduhului, sus, tot mai sus
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
liliachii sau albe, ce se revarsă grațios ca un policandru, de pe scoarța unor arbori, ferigi uriașe ca În timpuri preistorice, eucalipți drepți cu Înălțimi de peste 20 m, palmieri cu frunze dantelate, bananieri, bambuși ce-și leagănă alene suplele tulpini, parcă șoptind povești nemuritoare, etc. Dincolo de prima impresie, Întreaga atmosferă este sufocantă, lupta pentru supraviețuire fiind acerbă, fiecare plantă Încercând să străbată hățișul Întunecos pentru o rază de soare, de lumină care Înseamnă vitalitate. Revenim la telegondolă și continuăm aventura În pădurea
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
nebunească cursă am rămas doar câțiva temerari, sfidători ai efortului uman. Mai facem câteva scurte popasuri, pentru refacerea puterilor și mai ales pentru liniștirea zvâcnelilor nebunești ale cordului... Nu mai e mult, nu mai e mult... o voce tainică ne șoptește ademenitor În urechi... Ridicăm privirea, deja Încețoșată, și deslușim că suntem aproape de ținta propusă... Picioarele se mișcă mecanic, inima bate năvalnic, gura este uscată... Dar peste tot, domnește speranța că efortul nu a fost În zadar... Încă un pas, Încă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
castane prăjite, semințe, nu lipsesc nici frigăruile pentru cei cu apetit matinal, peștele prăjit, etc. Mirosurile de toate felurile se Împletesc strident, printre smiorcăielile copiilor somnoroși, pedanteriile adulților, strigătele răgușite ale ghizilor, râsetele colorate ale tinerilor, chicotelile Îndrăgostiților, murmurul mandrelor șoptite de pelerini... Se apropie ora cinci dimineața, fiecare și-a găsit un locușor pe terasă de unde așteaptă miracolul luminii dintre frunțile Încărunțite ale steiurilor bazaltice. Pentru câteva clipe 437 s-a așternut o liniște, aproape nefirească, când toate necazurile, pizmuirile
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Didina se va Întâlni la cinci, cu Mița are Întâlnire la opt: „NAE (Încet Didinii): Mâine seară la cinci. DIDINA (asemenea): Bine! NAE (asemenea): Nu bine, negreșit! (Didina trece și ea ca să examineze pe Catindatul) [...] MIȚA (Încet lui Nae): AȚi șoptit? Ce Ți-a șoptit? Ce i-ai șoptit? NAE (asemenea): Ești nebună? iar Începi?... Așteaptă-mă mâine la opt seara... MIȚA: Da... (se duc amândoi și ei lângă Catindatul.)”. Dar Mița se conformează situației, nu face ea legea amorului ilicit
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]