43,150 matches
-
trecută, când m-am simțit destul de în puteri și de bătăios ca să mă întorc la această Prezentare, am constatat că mi-am pierdut nu elanul, ci mijloacele de a putea continua să scriu despre Seymour. A crescut prea mult în timpul absenței mele. E greu de crezut. Din gigantul docil care fusese înainte de a mă fi îmbolnăvit, s-a prefăcut, în nouă scurte săptămâni, în cea mai familiară făptură umană din viața mea, unica persoană care a fost întotdeauna mult, mult prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
noii generații, făcu o plecăciune. „Cine a avut onoarea să-l vadă odată pe domn’inginer, nu-l mai uită curând. A-ți fost plecat din țară...?” Tony Pavone oftă prelung. „Revin În Bucureștiul meu drag, după mulți ani de absență de aceea, mă voi strădui să nu-l mai parăsec niciodată. Bine a zis cine a zis: fie pâinea cât de rea, tot mai bună-i În țara ta”. Ospătarul repetă plecăciunea. „Pentru Început domn’inginer, ce doriți să beți
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
s-a oprit din scris, iar avocații aflați în încăpere s-au întors și s-au holbat la ea. Alice avea prea multă treabă cu publicitatea ca să se vadă cu ele la prânz, deși probabil că era conștientă că, în absența ei, avea să fie discutată aproape în exclusivitate. Nu pricep, a spus Irene, când Jina s-a așezat pe scaun, și a întins mâna către calmarul pe care numai ea avea curajul să-l mănânce, turnând peste el wasabi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe Mary și-a fost teribil de dezamăgit când Alice i-a spus că Mary se dusese la ea în cameră. Evitându-i pe ceilalți, Drew s-a îndreptat spre cărarea din lungul râului cu pași rapizi și agitați. În absența turiștilor, bărbatul a lăsat de-o parte peisajul și urmele de urs pe care altfel le-ar fi indicat curioșilor. Singur, a scos un timp mult mai bun, dar fără să fie prea fericit. De când apăruse la ușa lui Ellis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
venirii în Idaho, pentru ca apoi să descopere că revenirea nu avea nici un fel de relevanță. Se întărise ca să față față amintirilor de demult și durerilor, când se dovedise că, de fapt, necazurile prezentului - dispariția lui Danny, gestul necugetat al puștiului, absența lui Mike - în mod evident, o făceau să sufere mult mai tare. Jina privise în urmă, în timp ce speranțele și grijile ei merseseră înainte fără ea, descoperiseră viitorul și construiseră drumul pe care Jina avea să pășească numai dacă avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
stradă ar putea fi prietenii mei rosebud desprinderea este grea uneori mă îmbrac încet ca un toreador la întâlnirea cu ascuțitele ei coarne o iubire este ca o vertebră ieșită din rând apăsând nervul luciferic te doare prezența dar și absența ei suferința poate fi cool uneori pucioasa a început să sfârâie în aerul gomorei o pasăre ciugulește cerul trebuie să ies ca o mână prin piatră ca o plantă prin asfalt până atunci nu-mi pot purta numele cum se
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
care mă frământau. Cel de lângă mine turuia într-una și vorbea din ce în ce mai tare în încercarea de a acoperi muzica ce venea dinspre scenă. Pe acel ritm cunoscut mai spuneam din când în când câte un “Da” să nu-mi trădez absența, în timp ce ochii, privind introspectiv, derulau după pleoape clipe din ceea ce eu credeam că a fost viața mea până acum. Eram neliniștit și cumva trist, mă întrebam obsesiv dacă am fost vreodată iubit, dacă am iubit cu adevărat și dacă sunt
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
decent de existență. Mai avea puțin până să ajungă la seniori și nu reușise să termine măcar o școală profesională. Lovise un profesor în clasa a X-a și se trezise exmatriculat. Pierduse mai apoi încă un an din cauza numeroaselor absențe nemotivate și cum el era deja cunoscut ca un elev problemă, clubul hotărâse să-l transfere la o școală departe de orașul său, unde să poată continua să se pregătească pentru viitoarele sezoane și să stea departe de necazuri. În
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ai așteptat? — Fratele meu nu mi-a permis să Întreprind nimic și pe urmă Îmi era frică să las casa goală... — De ce ? — Știu eu, poate nu mi-ar fi fost tocmai la Îndemînă să treacă soțul meu pe acasă În absența mea... Și am fi pierdut șansa de a ne revedea... — Aș vrea să știu de ce nu te-a lăsat fratele dumitale să Întreprinzi nimic. Expresia feței ei deveni indescifrabilă, parcă tot mai Îndepărtată. Pistruii Întunecați de sub ochi, precum un voal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
sigur a uitat, și de mine. Mă simțeam tulburat. Dacă mă uitase complet, oare nu va deveni strada un peisaj la fel de pustiu ca și mai Înainte? Trebuie s-o opresc imediat! Ca s-o fac să iasă din starea de absență totală, i-am pus nota pe care mi-o dăduse pe tejghea. Surprinsă, Încetă să-și mai ronțăie unghia și-și ascunse În pumn vîrful degetului ei zdrențuit. I-am Întins o bancnotă de o mie de yeni fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cu o stratagemă standard: ne legam de o expresie și ziceam că, la noi în liceu, acest lucru se rezolvă prin... și ne întorceam la oile noastre în două minute. Ei bine, se găseau colegi care, atunci când vorbeam despre cauzele absențelor la elevi, se apucau brusc să turuie, fără să le-o ceară nimeni: - În magistrala cuvântare de la Mangalia, Tovarășul a spus că... Vreau să ne amintim clar. În afara lingăilor din presă, care erau un vârf de aisberg, exista o armată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
două-trei poante foarte bune și foarte amuzante într-o conferință reușită. L-am întrebat dacă un ingredient necesar este și ca această temă să fie pe agenda intelectuală, după principiul „de nu s-ar povesti, nu ar fi”, și dacă absența lui nu devine self fulfilling prophecy. În final a fost clasica wine and cheese party (ceea ce înseamnă și legume, și piciorușe de pui, nu doar vin, brânză și struguri). Da’ pour la bonne bouche de-abia urmează. Conform aranjamentelor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
după care, revenindu-mi, mă trezii stânjenit de privirile ei piezișe, trucate cu greu; îmi pierise orice îndemn de a intra în vorbă cu ea: un efort de care nu mă mai simțeam capabil. Ea continua să mă privească simulând absențe și întoarceri de cap întâmplătoare, trecându-și tot ca din întâmplare - în nădușeala din compartiment - mâinile spre tâmple, făcându-și vânt cu palmele, inabile eforturi de disimulare, trădând o inteligență insuficient exersată. Este foarte greu de precizat de ce anume mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
puținii funcționari ai primăriei care nu făceau politică, deși explicația îi rămăsese neînțeleasă, părându-i nerațională. Avea o mintea ageră, ajutată de școala evanghelică pe care o urmase în copilărie și lecturile ce-i străjuiseră în tinerețe singurătatea, născută de absența soțului prea zelos cu îndatoririle de serviciu, lecturi pe care memoria i le trezea la viață și de care făcea caz când se ivea prilejul, iar dacă nu se ivea îl născocea ea însăși printr-o abilitate a vorbirii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în 1945, când îmbrăcat pentru prima dată în roba magistraturii (împrumutată atunci de la unul din judecătorii tribunalului, anume pentru solemnitatea ce urma), depusesem în fața lui și a întregului corp jurământul profesional de care conștiința mea urma să fie legată, ca și cum absența legiuitului jurământ ar fi obnubilat conștiinței funcționalitatea ei genetică - jurasem să fiu nepărtinitor, să respect legea. Dar cum ar fi putut fi altfel? O singură obligație fusese omisă din conținutul jurământului: să fiu uman, de aceea, sub cristalul de pe birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
trei trandafiri artificiali, ale căror tulpini păreau crescute din semiobscuritatea dimprejur. Mă gândeam să-i spun să rămână pentru că gerul de-afară... dar ea, ghicindu-mi gândul răsărit acum după cinci ani și jumătate, întinse mâna și mă cutremurai de absența ei caldă. - „Am să rămân” îmi spuse. Recunoscui în flexiunile vocii din iunie 1941.” Nu s-a schimbat nimic, „gândii bucuros, înviorat, și o auzii răspunzându-mi. „Nimic, dragul meu... Ce-ar fi putut să se schimbe? Tu însuți spuneai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a ceea ce aș fi putut să fiu, dar până la urmă e totuna. M-aș întoarce, mi-a răspuns, o să vină o zi... Te uitai în ochii mei, vorbeai de nemurirea spiritului, de certitudinea reîntrupării lui, că noi înșine, după o absență de sute sau mii de ani, ne-am întâlnit în existența noastră de atunci”. Îi auzeam vocea foarte aproape, modulațiile vorbirii erau calde, le deslușeam într-o emoție reținută. - „Cinci ani și ceva, rostii, și nu mă împac nici acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
-l cunosc. Ne cunoaștem din tren: poate v-aduceți aminte... astă vară. Dar nu știam că sunteți judecător și mai ales că locuiți în casa mătușii mele. - Mi-aduc aminte, confirmai, cum să nu! și-i sărutai mâna, observându-i absența verighetei. Apoi, către doamna Pavel: De unde să bănuiesc că vă e nepoată? Ce coincidență! - Da, nepoată, rosti grăbită, vădit mândră doamna Pavel. Apoi completă la fel de mândră: nepoată dinspre frate-meu care a murit acum patru ani, iar soția la doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
al orașului, în timp ce tu locuiai în centru, în timp ce tatăl tău... Toate astea sunt prostii, desigur prostii, dar așa gândeam atunci, acum nu mai are nici un sens, ce sens ar mai putea să aibă când ne iubim și acum după atâta absență și ne vom iubi totdeauna cu aceeași credință ca și atunci? Singura întrebare este când și unde ne vom mai întâlni. Nimeni nu cunoaște această lege.” Vorbind, începu să-și miște, balansându-l, înainte și înapoi, piciorul cu talpa goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
rațiunea rugăciunii lui pentru iertarea păcatelor încă neivite, și încântarea mea, nu știu. Dar acum el nu mai era, biserica mi se păru goală... În numele Tatălui și-al Fiului... Crucificarea era singurul lucru concret în marea icoană din față, pentru că absența bunicului în ochii căruia mă privisem altădată lărgise acum spațiul bisericii parcă spre infinit. Isus, pictat, stătea cu mâinile bătute în cuie pe lemnul orizontal al crucii, fața Lui era căzută în bărbie ca durerile acestei lumi, iar picioarele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cunoștințe. Simțise, probabil, că este privit și se întoarse spre mine, dar în clipa aceea, printr-o coincidență, ușa se deschise fără vreo avertizare, și El, făcând câțiva pași, se ivi din nou lângă mine după o atât de lungă absență. Și cum să nu mă bucur? - Știu că ai nevoie de mine, îmi spuse. - De unde știi? îl întrebai. - Fiindcă totdeauna la răscruci ai avut nevoie de mine. Căutam dezlegări pe care nu le găseam. Societatea mergea înainte ca și cum nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Eram străin de vorbirile lor, printr-o nespus de dulce lene a neparticipării. Interveneam totuși din când în când în conversația dintre ei (în bună parte un monolog al doamnei Pavel), nu ca să nu las impresia unei înstrăinări voite, o absență fals superioară, ci ca să nu mi se observe starea de bine pe care o simțeam în preajma Anei, ca pe o plajă larg desfăcută la soare. Și nimeni nu observă, în afara Anei care trăia o anume neliniște aureolată ce-o simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
depărtare de timp. O anomalie a sucit anii din drumul lor firesc. Așa gândesc de multe ori când singurătatea țipă prea mult. Iarna zăpezile acoperă câmpul, vara e o frumusețe, dar tu ești departe. Simt deseori nevoia comunicării cu tine; absența ta e o rană. Acum tata e în pământ, Lung care venea zilnic la noi, era ca și o rudă, e și el în pământ. Ce dreptate e asta? Și eu stau și veghez. Te întrebi ce veghez? Totul ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
hotare, deprinși cu lupta politică și membri ai unor partide influente, care facilitaseră accesul la putere al Partidului Comunist în înțelegerea că fac parte dintr-un Front Unit. Transformarea socialistă a proprietăților acestora nu era o chestiune simplă, iar în absența acesteia nu funcționa modelul sovietic dictat de înclinarea într-o parte. Acesta este fondul economico-socio-politic al invitării dr. Petru Groza în China în 1954. Șeful statului român era invitat să dea o mână de ajutor în soluționarea unei probleme majore
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
S.C.E.) care a însemnat mult pentru Europa, atunci când aceasta nu putea încă întrezări viitorul și care, în ce ne privește, pentru prima dată după cel de-al Doilea Război Mondial, readucea România în diplomația europeană după o lungă perioadă de "absență" a intrat pentru români într-un anonimat aproape total. Rareori mai poți citi sau auzi pe cineva vorbind despre O.S.C.E., ca, de altfel, și despre alte organizații internaționale, care au făcut, iar unele dintre ele fac încă istorie. Or
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]