9,035 matches
-
disc model Bjork-Shiley și St. Jude. Din punct de vedere al materialului biologic se disting actualmente proteze allogrefe, xenogrefe (valve porcine) și autogrefe (operația descrisă de Donald Ross în 1967). Valvuloplastia aortică, abandonată timp de câteva decenii, a revenit în actualitatea medicală, devenid licită la tineri și copii mai ales după explozia tehnologică din cursul anilor ’90 care a permis dezvoltarea tehnicilor minim-invazive (valvuloplastia percutană) în chirurgia cardiacă. Abordul minim-invaziv (toracoscopic) este posibil în prezent în toate tipurile de intervenții chirurgicale
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
și protezare valvulară, fiind grevate de rezultate superioare tehnicilor clasice, inclusiv în cazul patologiei valvulare aortice. Dezvoltarea chirurgiei robotice după anul 2000 permite realizarea întregii game de intervenții cardiace în condiții superioare tehnicilor clasice și toracoscopice. În continuare rămân de actualitate cei „10 factori” notați de Kenneth K. Keown în 1981 la Panel Discussion of Cardiac Anaesthesia and Surgery at the Annual Meeting of the Canadian Anaesthetists' Society, care au dus la progresul tratamentului stenozelor aortic: Etapele istorice majore privind abordul
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
zid Între profesorul de la catedră și elevul din bancă, anihilat În libertatea lui, iar În cel de-al doilea caz, o libertate nedirijată la fel de periculoasă pentru personalitățile În formare ale elevilor. „Relația clasică: profesor autoritate, elevdependență nu mai este de actualitate și nu are efect benefic. Relația comunicativă trebuie să fie o interlocuțiune a două minți” (Stroe apud Cornel Hăvârneanu, Crina Duță, Agresivitatea În școală, pg. 62). Profesorul trebuie să fie permanent preocupat de crearea de situații propice dezvoltării personalității elevilor
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Oltița Camelia CUZA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2179]
-
Ropceanu, Radu Scraba, Ștefan Marinescu, Ioan Cunțan. Proza publică V. Stâncă, Radu Ignătescu, Gh. Ionașcu, Dragoș Vicol, Florin Deculescu, Neculai Tăutu, E. Boteanu. Articolele de critică literară sunt semnate de Nicolae Neagu și Gh. Ionașcu. Revista mai include articole științifice, actualități din viața străjerească, umor, jocuri. M.V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288166_a_289495]
-
se substituie un profesor de țară, Ciobanu, căruia doi colegi răuvoitori, Pădureanu și Munteanu, îi urzesc moartea social-profesională, destituirea pentru imoralitate, pe când oaia năzdrăvană e o fetiță cu care protagonistul are relații erotice vinovate ș.a. -, mitul e revitalizat pe coordonatele actualității. Secvența finală, memorabilă, reprezintă o nuntire cosmică tulburătoare, construită în registrul carnavalescului tragic și al onirismului alegoric, replică la alegoria morții din finalul baladei folclorice. Cuvântul nisiparniță (1994), carte bilingvă (textul începe în limba română, treptat apar tot mai frecvent
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
precum și formule anterior repudiate ori evitate (scriitura așa-zis realistă, parodierea romanului polițist, recursul la arsenalul mitului modern despre extratereștri și OZN-uri ș.a.) sunt orchestrate în această trilogie flamboaiantă, care oferă o relevantă aplecare asupra unor chestiuni fundamentale ale actualității, dar și de totdeauna, înscrise sub semnul postmodernismului radical. Deși începe ca un jurnal, Călătorie neizbutită (1998) conține pasaje cvasipamfletare, citate din intervenții publicistice ale unor preopinenți, fiind o carte de reflecție morală cu referire la o polemică în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
RL, 1999, 25; Dicț. analitic, II, 134-136, III, 168-170, 394-397, IV, 422-424, 595-597; Glodeanu, Incursiuni, 151-155, 270-276; Nicolae Bârna, Demiurgul postmodern, F, 2000, 9; S. Damian, Aruncând mănușa, București, 2000, 207-233; Dicț. esențial, 842-844; Dimisianu, Lumea, 159-185; Ion Simuț, Arena actualității, Iași, 2000, 174-181; Tudorel Urian, Proza românească a anilor ’90, București, 2000, 60-64; Ion Vartic, Din mansarda dlui Teste pe targa lui Gracchus, APF, 2001, 5; Octavian Soviany, [Dumitru Țepeneag], CNT, 2001, 35-37, 40, 43, 44, 46-52, 2002, 15, 36
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
întreg cortegiu de mici meseriași. Mercier îl pune în scenă în Nevoiașul (L'Indigent) pe un biet țesător, iar în Dezertorul (Le Déserteur, 1770) pe un tânăr soldat, condamnat la moarte pe nedrept pentru dezertare. Piesa este de o strălucită actualitate, căci dezertarea este unul din flagelurile vieții militare din Vechiul Regim. Mercier vrea să sensibilizeze publicul față de soarta nefericiților care fug de sub drapel, nu din lașitate, nici din lipsă de patriotism, ci pentru că s-au lovit de nedreptățile superiorilor lor
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să-și ancoreze el piesele în realitatea contemporană. Dacă Minna von Barnhelm cunoaște, în 1767, un succes răsunător, asta se datorează faptului că această piesă, a cărei acțiune se desfășoară imediat după Războiul de Șapte ani, este de o arzătoare actualitate. Când Frederic II lasă la vatră corpul franc, odată cu revenirea păcii, germanii se confruntă cu problema crucială a demobilizării. Printre acești militari aflați deodată fără ocupație există și firi violente, dar și ofițeri merituoși ruinați, precum Comandantul Tellheim. Goethe, care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să sublinieze caracterul german al acestei piese, în care putem citi retrospectiv anunțul unirii germane. Lessing, pe care tragedia îl plictisește, crede că autorul dramatic, dacă vrea să-l impresioneze pe spectator, trebuie nu numai să-și inspire subiectele din actualitate, dar să și aducă în scenă oameni aparținând societății de mijloc. Destinul regilor și al eroilor, prea diferit de cel al oamenilor de rând, nu ar putea interesa spectatorul. "Numele de prinți și de eroi pot da unei piese de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
într-un mod sensibil și conform cu natura. Eroii mei erau oameni, și nu semizei, pasiunile lor aveau gradul de noblețe potrivit rangului lor, dar făceau umanitatea să pară așa cum o cunoaștem, și nu exagerau în privința viciilor și virtuților." Îndrăgostit de actualitate, Goldoni este un observator fără pereche, fin clinician, ca și tatăl său care profesa medicina, priceput în cunoașterea sufletului uman prin studiile sale de drept și prin meseria de ajutor adjunct la Cancelaria criminalității, pe care a exercitat-o la
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
teatrului."46 Un număr oarecare de trupe lucrează pe acest model în anii 70, Théâtre de la Salamandre, fondat de Gildas Bourdet, Théâtre de l'Aquarium, de către Jacques Nichet. Unele spectacole se nasc din transpunerea unor texte narative, recitite în lumina actualității politice. Așa se întâmplă în special cu Războaiele pichrocoline (Les Guerres pichocrolines), după Rabelais, creat de Gildas Bourdet; altele sunt produsul unei veritabile creații colective, pornind de la anchete făcute de comedianți. Astfel în 1976, La Vieille Lune tient la jeune
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
multor scriitori, cărți, reviste și cenacluri ar fi fost alta „dacă păstrau un mai viu și instinctiv contact cu pământul obârșiei noastre” și subliniază: „Noi mergem în pas cu viața. Cu viața neamului nostru, românesc.” În articolul O altfel de actualitate a literaturii și artei (2/1939), elogiind autohtonismul, Cezar Petrescu combate modernismul cosmopolit, pe seama căruia sunt puse erorile și eșecurile culturale din epocă: „Literatura și arta au pregătit un climat. Au pus în circulație principiile specificului nostru național și ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
de bilanț ( În pragul celui de-al doilea an), periodicul ignoră „trecătoarele tulburări ale timpului, pentru a urmări afirmarea seninelor puteri ale spiritului omenesc”. Abandonarea oricărui angajament ideologic și a partizanatului politic nu înseamnă totuși o diminuare a implicării în actualitate - dovadă stau rubricile „Evenimente culturale”, „Portretul săptămânii”, „Între șvarț și călimară”, „De la A la Z”, „Răsfoind revistele” -, ci doar acea libertate care i-a îngăduit R.l. să devină una dintre cele mai vii și mai complete publicații ale momentului. Extrem de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
pe un ton ferm, în articolul-program, principala dorință a revistei este de a atrage atenția asupra situației dificile a românilor sud-dunăreni, a căror identitate etnică și culturală era în pericol. În acest scop, G. publică numeroase articole pe teme de actualitate, însemnări, informații, extrase din conferințele unor politicieni importanți (Iuliu Maniu, Al. Vaida-Voevod), dar și texte despre istoria, tradițiile, limba și literatura aromânilor: George Murnu, Românii din Peninsula Balcanică, Theodor Capidan, Românii nomazi și Coborârea oilor la șes, I. Goschin, Din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287335_a_288664]
-
1899. Mai scrie în „Revista literară”, „Revista olteană”, „Familia”, „Biblioteca familiei”, „Vatra”, „Revista nouă”, „Vieața” „Adevărul” și „Universul”. În 1885-1886 a făcut parte din comitetul de redacție al revistei „Analele literare”. A murit de ftizie. Schițele lui S. sunt mediocre (Actualități, Memoriile unui cățel, Monologul unui papagal), chiar dacă uneori imaginile sunt foarte sugestive, ca în Artă sau De teamă. Încearcă, de data asta cu mai mult succes, și notația satirică (Cartoful, Popa Cinzeacă). O parte din proză și-a strâns-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]
-
nuvela Nenorocirile unui slujnicar sau Gentilomii de mahala, apărută mai întâi în „Revista Carpaților” (1861). Înrudită îndeaproape cu fiziologia, specie cu o prezență distinctă în scrisul românesc de la mijlocul secolului al XIX-lea, nuvela indică orientarea autorului către realitatea (și actualitatea) autohtonă. Opțiunea privește o categorie morală și socială dezavuată de mulți alți scriitori, întru totul caracteristică vremurilor tulburi, de tranziție. Autorul pare să aibă în preajmă (și nu numai aici) diatribele lui I. Heliade-Rădulescu împotriva ciocoilor și a ciocoismului, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
1981, 25; Nicolae Vasilescu-Capsali, Etape către o monografie, LCF, 1981, 47; Dan Simonescu, „Contribuții la istoria literaturii române vechi”, „Scânteia”, 1981, 12 100; Mihai Ungheanu, Interviuri neconvenționale, București, 1982, 155-171; Aurel Martin, „Accente și profiluri”, CNT, 1983, 32; Al. Dobrescu, Actualitatea lui Maiorescu, CL, 1983, 8; Corneliu Vadim Tudor, „Accente și profiluri”, SPM, 1983, 38; Dan Ciachir, O deviză: restaurarea omului, LCF, 1983, 51; Mihai Ungheanu, Exactitatea admirației, București, 1985, 181-202; Ion Cristoiu, Lumea literaturii, București, 1986, 80-83; Ilie Purcaru, Literatură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
o mică parte a patrimoniului narativ care trebuie să fi circulat Încă din epocile foarte Îndepărtate; faptul că astfel de texte au fost copiate cu acuratețe ne garantează nu numai că amalgamul de credințe pe care le conțin Își păstrase actualitatea, ci și că textele trebuie să se fi recitat În ocazii ceremoniale deosebite, după cum ne indică În mod clar unele Însemnări din colofoane. În sfârșit, nu trebuie uitată prezența În religia ugaritică a unei puternice componente hurrite, dovedită fie de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
asemenea, și rolul primar pe care trebuia să-l aibă fiica regelui În ceremoniile funebre În cinstea suveranului defunct, În timp ce elementele de cunoaștere rituală menționate În texte Își găsesc un corespondent precis În documentația rituală și arheologică (elemente care confirmă „actualitatea” textului În cultul practicat la Ugarit). Mitul lui Aqhatxe "Aqhat" povestește tot despre un rege fără fii, Danilxe "Danil", care reușește să aibă cu ajutor divin un moștenitor de parte bărbătească, Aqhat, Înzestrat cu toate virtuțile. Tânărul crește și devine
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prezentă la Pitagora și Heraclit și care va reapărea cu Empedocle, Socrate și Platon. Nu este Însă vorba de abjurarea mitologiei, ci de necesitatea regândirii și reinterpretării ei. Nu este pusă În discuție atât funcția povestirilor mitice, cât lipsa de actualitate a conținuturilor lor, supuse revizuirii Întrucât ele nu mai pot reprezenta un pol eficace de orientare. În Încercarea de a concilia perspectivele naturaliste ale fizicii ioniene cu tradiția mitică, la sfârșitul veacului al VI-lea Î.Hr., Theagenes din Rhegium
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a consacrat ca obiect al unei practici de cult orgiastice. În acest cult, pe de o parte Galli, credincioși eunuci consacrați În totalitate zeiței prin actul sângeros al mutilării, Îl fac simțită prezența, celebrându-l ca pe o imagine În actualitatea rituală, iar pe de altă parte, credincioșii obișnuiți, bărbați și femei, Îl celebrează atât În forme publice, cât și prin rituri cu caracter rezervat sau clar ezoteric. În perioada imperială este atestată practica unor misterii În care Attisxe "Attis" deține
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În G³th³ și pentru o escatologie individuală, dar nu una pentru sfârșitul lucrurilor sau a timpului, din moment ce repetarea actului ritual perpetuează Întoarcerea eternă și Își limitează obiectivele la interesele și aspirațiile actorilor și beneficiarilor săi individuali: ritualul este locul unei actualități reînnoite neîncetat, În cadrul căreia se realizează tranziția Între cosmogonie și escatologie (Kellens, 1991a, p. 51), conform unei teze ilustrate acum treizeci de ani de M. Molé (1963). În ceea ce privește escatologia individuală, consensul este aproape general: cu siguranță, G³th³ nu sunt sărace
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
e cu totul altfel, Apusul de soare se amână, Iosif și amanta sa, toate puse în scenă aici. Ca animator al Teatrului „Eugène Ionesco”, B. intenționează, după propria-i mărturisire, să monteze „întreaga operă a acestui mare maestru [...] de pe pozițiile actualității”, ceea ce, pe plan literar, echivalează cu șansa de a ridica dramaturgia din spațiul basarabean, sleită de un realism terestru, la forme dinamice de expresie. Piesele sale refuză patosul optimist, promovat de sistemul totalitar, valorificând situații instabile și grotești, proprii teatrului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285966_a_287295]
-
sunt cernute, că unghiul de vedere și încadrarea sunt atent studiate și chiar secvența imaginilor și momentul în care ne sunt prezentate nu sunt întâmplătoare, ci după strategii bine elaborate. E adevărat totuși că pentru noi o înregistrare filmată a actualității este întotdeauna un fragment de actualitate. Avem impresia că nu există distanță între fotografie și realitatea fotografiată. II. Istoria antică și „Pietà” a lui Michelangelo Deși ar fi oportun, nu doresc să discut despre această convingere a noastră. Vreau în
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]