17,588 matches
-
să fie fericiți și să existe... Când veți trece prin Slatina, întrebați de cofetăria La atletul albanez și nu veți regreta vizita făcută! ALT CAPITOL: HAVANUL După nu multe, dar câteva acțiuni reușite de dat Realizarea Sinelui (copii - mulți copii, adolescenți pe rotile sau cu bicicleta, tineri îndrăgostiți în trecere pe platou, bătrâni suferinzi și-n căutare de leacuri miraculoase, români, țigani... toți au gustat din amrut-ul oferit de Mama Divină - noi n-am făcut decât să fim acolo) seara, ne-
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
se consolau cu ideea că lasă că ne descurcăm noi, vom putea să aranjăm ceva. A.M.P. : Reproșul meu nu se referă la felul în care au gândit ei, pentru că fiecare gândește cum vrea, cu totul inacceptabil este că niciunui adolescent nu ar trebui să-i fie impusă o decizie legată de ce drum să urmeze în viață dacă situația nu o cere în mod absolut. Eu am luptat contra deciziei lor doi ani. Și apropo de chestiunile de refugiu al odraslelor
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
este bine să decizi pentru alții, pentru că niciun raționament nu este impecabil și nu poate prevedea toate consecințele. V.A. : Admit că asta e morala poveștii. A.M.P. : Evident. Dar cu atât mai mult să îi impui voința ta unui adolescent care câștigă olimpiadele, ia toate pre‑ miile și despre care toată lumea știe, în mod indiscuta‑ bil, că are anumite talente într-o anumită zonă. Și așa, până la vârsta de 14-15 ani, am încercat foarte mult să-i mulțumesc pe părinții
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Iconar nr.6/1997, p.24, Rădăuți) * Muguri (19241926), scrisă și editată inițial la șapilograf, de un grup de elevi de la Liceul „Eudoxiu Hurmuzchi” din Rădăuți, sub îndrumarea profesorilor și cărturarilor Ilie Vișan și Emanoil Isopescu. În fruntea ei un adolescent precoce și foarte promițător, mișcânduse cu har în poezie, proză, teatru și creația critică. Mort înecat la 19 ani, Mihai Horodnic avea să rămână în memoria tuturor, precum Nicolae Labiș mai târziu, simbolul geniului fulgerat de destin, vestitorul generației poetice
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
El, conducînd partidul, firesc conduce țara Căci noi prin Ceaușescu redevenirăm noi", afirmă avîntat Adrian Păunescu în zeci și sute de strofe, precum o uzină care produce pe stoc, versuri pe care doar activiștii dacă le mai citeau. Le ascultau adolescenții, de voie-de nevoie, la Cenaclul intinerant "Flacăra". Totul, pentru tovarășul Păunescu, în umbra cîrmaciului, devenea apoteotic: "Uniți-vă cuvinte, cu toată bucuria, Cu forța, cu tandrețea, cu gîndul tuturor Trăiască libertatea! Trăiască România! Trăiască Ceaușescu! Și bunul lui popor! De unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
desigur, gustări de toate felurile, dar și restaurante, iar în 1936 se deschide tot aici și marele Muzeu al Satului. Chiote de copii te asurzeau din mulțimea de călușei, leagăne, mașinuțe și avioane, care se ridicau și se învârteau, în timp ce adolescenți bezmetici încercau labirin- tul cu oglinzi, peșterile sau zidul morții pentru motocicliști. În Cișmigiu, pensionarii jucau de zor table sau șah, copiii veneau să admire păunii și lebedele, iar tinerii se plimbau cu bărcile pe micuțul lac înconjurat de sălcii
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ia loc la masa lui, fără să răspundă. Și cu asta, încheie rapid încă două versuri Fernic, s-a rezolvat și cu banii pe luna asta. — Sunt pentru domnișorul Cristian ? — Ei, drace, pentru Cristian, sunt numai mizerii. D-astea, de- adolescenți, râde el. Cinci piese, nu-ți zic pentru cine, hoțomane, că-mi iei pâinea de la gură... Cinci mi-a cerut, cinci i-am făcut în nici două ore, sunt atât de proaste încât nu vreau să-mi apară nici numele
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
apucat deodată de braț și a tresărit : — Ați cântat Inimă pribeagă ! Greșesc ? Liniște. Inima lui Cristi explodează. — Nu asta ați cântat pe scenă ? Nu Inimă pribeagă ? Îmi amintesc ! Erați cred mult mai tânăr ca acum, mult mai crud, erați un adolescent. Și cineva v-a poftit pe scenă, nu îmi amintesc ce-i drept foarte bine cum au decurs evenimentele, dar știu ! Știu că ați cântat Inimă pribeagă ! Cin’ să te-nțeleagă, Inimă pribeagă ? Singur tu ai rămas Cântec fără glas
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și, când a făcut-o, visele pe ea au chemat-o. Dar s-a odihnit și așa, stând mai mult întins și proiectând-o cu mintea pe tavanul gol, având fluturi în stomac, de parcă ar fi fost din nou un adolescent care descoperea dragostea. Nu mai trăise de mult cu atâta inten- sitate. Nu mai avusese de mult o zi așa plină, în care până și fiecare culoare a fost parcă mai aprinsă, iar o amețeală ciudată și o ușoară amorțire
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să-l personalizez atât de mult și să-l schimb și să-l adaptez, ajungând astăzi ceea ce sunt ? Pentru că m-am îndrăgostit de el din prima clipă când l-am auzit. Și nicidecum nu era la modă cât eram aproape adolescent, nu aici cel puțin. Cucerea Parisul, Bucureștiul mai avea de așteptat. Nici nu ajunsesem în capitală și eram în plină dragoste cu tangoul. Mi se făcea pielea de găină cum puneam mâna pe câte-un disc proaspăt ajuns din Franța
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
tot mai colorați, poartă cravate ori prea mari, peste curea, ori prea mici și înguste, de preferat de altă culoare decât sacoul în carouri sau pantofii din piele, cu bot lat și cu talpă extrem de groasă, care scârțâiau. Pentru noii adolescenți, costumele scumpe, elegante și rafinate ale lui Cristian Vasile, Jean Moscopol, Titi Botez sau Zavaidoc încep să pară tot mai bătrânicioase. Un nou gen de sexualitate plutește în aer, prin hainele tot mai strâmte, mai scurte și mai decoltate ale
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sau pe Fernic făcându-se praf, odată cu prăbușirea avionului. El, care ieșea seară de seară cu o gașcă de prieteni, de actori, de muzicanți sau de studenți, se plimba acum tot mai des singur, rătăcea buimac pe străzi ca un adolescent speriat care nu știa pe ce cale s-o apuce. Nici femeile nu-l mai impresionau ca altădată. Poftele carnale apăreau și dispăreau și erau tot mai lipsite de dragoste. Mergea din cafenea în cafenea, stătea ore în șir privind
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Nimic nu s-a legat de la cap la coadă și mulți oameni au dispărut din viața mea, fie că i-am împins eu, copleșit de iubirea lor, fie pentru că destinul lor s-a sfârșit. Iartă-mă, mamă, sunt încă un adolescent credul și rătăcit. Și mi-e teamă că asta nu se va schimba prea curând, ba mai mult, că voi rămâne așa pentru totdeauna. Nimeni nu e perfect, iubitul meu, cu toții suntem aici să greșim și să învățăm. Iar dincolo de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Negoițescu, scriindu-și la München, În R.F. a Germaniei, această „istorie”, anunțată cu ani Înainte În România, ne-a dăruit o sinteză cu mult sub așteptări, pripită, subiectivă În sensul rău al cuvântului, marcată de obsesiile și extravaganțele literare ale adolescentului terbilist și „genialoid” ce fusese!...Ă Deoarece, pentru a reveni Încă o dată la psihologie - poate și la o „psihologie a succesului”! -, dintre cele două categorii, a posibilului și a probabilului, este indubitabil faptul că prima o influențează categoric pe a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sa, poate, se Îndreaptă Încă o dată spre „ea”, acea putere care, numai ea, poate „schimba lumea”! Un vis pierdut, și noul șef de stat, noul președinte, Încă zăpăcit de zarul formidabil al istoriei, stă „acolo sus” absolut pierdut, ca un adolescent care se lovește pentru prima oară de „realitatea dură”, cinică, cu cioburile visurilor sale pure și avântate În jurul său. Să fie acesta prețul puterii și... bărbat este doar acela care e capabil de a-l plăti, indiferent de pierderi, indiferent
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
face ca omul, individul să se lovească de „realitate”, după ce el de multă vreme este deja „realitate”. Și atunci... ce Înseamnă, Încă o dată, acest cuvânt, acest concept, cum zic filosofii?! Pentru mine, cel puțin, mai ales pentru veșnicul și incorigibilul adolescent care am fost, realitatea desemna o noțiune vagă, confuză, complet contradictorie. Realitate avea și trupul meu, de realitate, Însă mai bine zis de autoritatea ei, se bucurau adulții acelei vremi, și pentru că ei, În mintea și firea mea hipersensibilă, Îmi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de puține ori pervertind datele și criteriile realității până Într’acolo Încât, duși de „alcoolul și febra creației”, ajungem chiar să ne Îndoim de existența „ei”, a acestei dominante, tiranice realități. În această neobișnuită Întârziere a puberului și apoi a adolescentului care am fost În categoria numită a Posibilului m-au ajutat, e drept, talentul sau drogul lecturii, care mi-a apărut precoce; pe când aveam În jur de șase ani, am Început de pe o zi-pe alta să citesc cu rapiditatea unui
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fi „solidar” cu acele pulsiuni ale tânărului care am fost, moment existențial În care umanul Își arată fața cea mai limpede, aptă de riscuri - aptitudinea de risc este o formă a unei „agresivități pozitive”, creatoare de reale valori, uneori! -, acel adolescent sau tânăr care Încă are capacitatea de „a ieși din el”, de a-și depăși egoismul și individualitatea Îngustă, capabil de arăta și de a exersa un organ, o disponibilitate pentru „celălalt” - un „celălalt” care este fie un grup, o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
la Paris, Sadoveanu și Rebreanu „coboară” la București?Ă „Norocul” de a fi fost desemnat de la vârsta de șaisprezece ani ca „dușman de clasă” al noii orânduiri „revoluționare”! Ce „onoare” mi se făcea, mie, unui umil și dizgrațios de timid adolescent, fiu al unui mărunt preot unit, adolescent catapultat peste noapte Într-un no man’s land inventat ad-hoc de noua, brutala și „voioasa” putere, aruncat, de fapt, În acea „singurătate” din care nu va mai ieși decât În scurte „respirații
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
București?Ă „Norocul” de a fi fost desemnat de la vârsta de șaisprezece ani ca „dușman de clasă” al noii orânduiri „revoluționare”! Ce „onoare” mi se făcea, mie, unui umil și dizgrațios de timid adolescent, fiu al unui mărunt preot unit, adolescent catapultat peste noapte Într-un no man’s land inventat ad-hoc de noua, brutala și „voioasa” putere, aruncat, de fapt, În acea „singurătate” din care nu va mai ieși decât În scurte „respirații sociale”, decenii la rând! O singurătate „făcută
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
un prieten matur care să-mi pună În mână anumite cărți, să-mi insufle anumite idei sau care să mă avertizeze la „frecventarea” altora, dăunătoare. În vara lui ’69 am făcut parte dintr-o delegație cinematografică care Întovărășea filmul Răutăciosul adolescent la festivalul de la Moscova, film la care eu am scris scenariul. Acolo, În URSS, Împreună cu colegii Într-o vizită În Nord, În orașul Leningrad, pe vremea aceea - azi, Petersburg -, am Întîrziat În amplul muzeu al Ermitajului. Printre alte mari săli
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
deoarece, nu În puține cazuri, această vârstă ascunde avataruri și eșecuri formidabile, iar nu puțini nu par a fi Înzestrați cu minimum de cinism necesar pentru a Înfrunta adulții și rigorile socialului și se auto-suprimă. (Se știe, rata sinuciderilor la adolescenți este mare.Ă Eu am identificat tinerețea - tinerețea mea, se’nțelege! - cu un labirint, iar vârsta matură, care mi-a adus legitimarea aspirațiilor ambițioase puberale - cu un cerc. Nu, nu am fost fericit În „labirintul tinereții” - Bacovia e mai aspru
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
negri, catifelați și „slabi”, a trebuit „să ridice scutul” și să Învețe pe propria-i piele fața rece a urii, arbitrariului, chiar și a unui anume sadism, individual și de grup. O „izbitură” dură peste orbitele adesea candide ale unui adolescent, dar o bună lecție asupra oamenilor și asupra vieții sociale, de parcă, Într-adevăr, atunci când mă credeam „persecutat” de forțe Înalte, traumatizat de o „neînțelegere dureroasă și hâdă”, eram de fapt un răsfățat al sorții: ea mă arunca precoce În „luptă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu numai prin agresivitatea asiaticilor sau a columbienilor În a trafica această substanță „miraculoasă” care-ți dă acces la alte lumi sau la o „altă lume”, dar și prin detașarea, vezi chiar indiferența, cu care autoritatea parentală Îi lasă pe adolescenți să-și aleagă, precoce, anturajul sau un anumit mod de viață. Cuvântul „libertate” pentru care au luptat Europenii și Americanii a devenit un fel de totem, un cuvânt passe-partout, pe care Îl poate revendica oricine, creând un fel de anarhie
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
se Îndoiește că „Înnoirile” pe care Breban le aduce prozei românești sunt autentice, reale, valoroase! Și care, implicit, se Îndoiește că textele mele, ample, ar putea constitui o „operă”!Ă Apoi, după „ruptura social-politică”, regăsindu-mă din nou În poziția adolescentului aproape anonim și aproape marginal social, au izbucnit marile teme obsesive, cum le numesc eu, În cele patru romane pe care le-am publicat În acest timp „mizerabil, confuz și splendid, uluitor de prolific”. Îngerul de gips, În ’72, cu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]