12,606 matches
-
exemplu, albul a reprezentat dintotdeauna curățenia sufletească, puritatea și neprihănirea (miresele se îmbrăcau în alb, reginele purtai albul ca doliu!) și alături de negru, era culoarea imperială. Nu vi se pare curios că nici un partid nu adoptă culoarea albă? Știți de ce ? Albul se murdărește mai repede, se observă și bate la ochi. Și culoarea roșie are o carieră îndelungată; de pe mantiile și sandalele imperiale, din agora aristocrației antice grecești, a fost preluată de cei cărora le era prohibită. Și nu e de
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Fântâna”, „Giușca” și altele, dar să fie atenți la piedică, să n-o fure cineva, ca să facă vrăji, că atunci s-ar putea întâmpla, când ne e lumea mai dragă, să ne apară defunctul în stare de strigoi, îmbrăcat în alb. De va fi să se întâmple acum, în postul Sfintei Marii, va trebui să facem polocanie, să spălăm străchinile și lingurile și să le urcăm în podul Palatului Victoria, ca aceia care vin, să nu se înfrupte, să mănânce de
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
public. În legătură cu afacerea cu avioanele de luptă și cu piesele de schimb s-a scris și s-a jucat o scenetă în care erau demascate hoția, prostia, incompetența, indiferența din perioada interbelică. Pe o foaie de comandă scria negru pe alb, între piesele necesare pentru avioanele achiziționate, 300 belerege. Foaia de comandă a fost aprobată de multe capete care, pentru a nu părea neștiutoare, nu au întrebat ce-s acele belerege și la ce folosesc, până când un maistru-mecanic a lămurit chestia
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
guvernare, șantajând pe această temă P.D.ăL.-ul care s-ar vrea înșurubat la putere și după 2012. Lumea nu știe că U.D.M.R.-ul, în bună tradiție secuio-maghiară, de subminare a unității naționale, vrea să vadă înscris negru pe alb, în lege, dreptul ca istoria și geografia să fie predate în limba maghiară, după manuale din Ungaria, așa după cum de fapt se predă în școlile ungurești plătite de statul român. Să mai adăugăm că, în legea lui Funeriu, limba română
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
model de gândire despre felul În care credea că ar trebui să arate o companie de exploatare a aurului. În 1989, șansa i s-a arătat. A pășit Într-o bătălie de preluare a unei companii ca un cavaler În alb și a ajuns acționar majoritar al unei mine vechi și cu un potențial scăzut din Ontario. Nu era tocmai un vis devenit realitate. Piața aurului era slăbită. Operațiunile miniere costau foarte mult. Minerii au intrat În grevă. McEwen a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
s-a spus că la sfârșitul perioadei de contract, În funcție de calitatea muncii lor, fie vor primi un contract pe termen lung, fie se vor alege cu o diplomă post-doctorală din partea Centrului de Cercetare Microsoft Asia. Da, ați citit negru pe alb. Guvernul chinez a acordat companiei Microsoft dreptul de a emite diplome pentru studii post-doctorale. Din cei 20 de angajați inițiali, doar 12 au rămas la Microsoft. Anul următor au fost testați aproape 4.000 de candidați. După aceea, afirmă Lee
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
hobby-uri pe care nu ni le putem permite. Nu-mi vine În minte nimic mai laș și mai ne-american decât această replică. Dragi patrioți, dragi susținători ai răspândirii democrației În lume, trăiți În consonanță cu doctrina verde! Roșul, albul și albastrul de pe drapelul național s-au colorat În verde. TREISPREZECE Globalizarea regională Revoluția culturală e pe cale să Înceapă Cartea mea din 1999, The Lexus and the Olive Tree (Lexus-ul și măslinul), a Încercat să descrie forțele care globalizau lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
ploile și bruma, destule-amenințări și vântul cu de-a sila frunzișul mi-l despoaie, eu îmi îngraș culcușul cu fiecare foaie și strâng nădejdi ascunse spre marile chemări... Când viscolul și-nghețul mă bat și mă usucă, mă-mpodobesc cu albul zăpezilor din astre și mă visez un înger cu aripi mari, albastre, sau plămădesc sămânța, din care mâine-n soare va crește-o nouă viață spre Viața viitoare. Când ies în primăvară, din iarna încercării, îmi limpezesc tot smârcul ce
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cinstită; în spatele ei se poate ascunde o cursă. A pune pe cineva în această postură e periculos, indiferent dacă urmarea ar fi bună sau rea, fiindcă i-ai răpi libertatea deliberării și hotărârii proprii. Tu ai iscăli o poliță în alb? Copilul insista să-mi explice că nu avea să-mi știrbească personalitatea sau să-mi anuleze voința și libertatea personală, era un act de dragoste, care să răspundă grijii mele pentru ei. Am cam înțeles ce voiau. Totuși l-am
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cu emoție. Înviere! Închisoarea Jilava - 1950; - Fraților mei care au murit, dar sunt vii Duh drept, Duh sfânt, Atotstăpânitor domnește peste mine întru aceste Înalte și Sfinte și Tăcute zile, în care corcodușii, măceșii, porumbarii și-au pus pe frunte albul, parfumul și dulceața împodobind mormântul comun în care viața s-a îngropat de vie ca Viața lui Iisus. Străjerii, făcând pază în Noaptea minunată, au așteptat ca ucenicii, furându-L, să mintă c-a înviat Iisus... Și neștiind că moartea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Învierii Lui! În Dimineața-Înaltă și Caldă a Primăverii nici piatra, nici pecetea, nici paznicii, nici Moartea n-au biruit Viața!... Mărturiseau tăcute Miresmele Luminii, împodobind mormântul... și Îngerul de pază!... De-aceea, corcodușii, măceșii, porumbarii și-au pus pe frunte albul, parfumul și dulceața... Vestind că-n moartea noastră este ascunsă Viața! Și florile... nu mint! Stare de mare tensiune După Sfintele Paști au început plecări masive la tribunale, pentru judecări și rejudecări, în vederea pregătirii loturilor de muncă forțată pentru Canal
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
lună de zile în Moscova și de aici la Ungheni, unde ne-au luat în primire grănicerii români, care ne-au dus la București. Aici ne-au anchetat și ne-au cerut ca în schimbul eliberării să iscălim o poliță în alb, pentru banii de la Banca elvețiană; după doi ani suma era frumușică. Fiindcă nici unul nu a vrut să iscălească, am fost condamnați între 10 și 15 ani închisoare. După recursul respins, ne-au adus aici. Eu alerg după voi prin toată lumea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Crainic, sămănătorismul "nu era suficient de ortodox". Legiunea era pătrunsă de misticism ortodox, nu de "mistica" naționalistă a lui Iorga. Imaginea istoriei românilor constituia pentru Legiune o pasiune constantă și perpetuă. Ei vedeau în ea doar două culori: negru și alb. Aceasta era viziunea lor și asupra lumii. Sacrificiul constituia un element primordial. Așa se explică puternicul cult al morților din cadrul mișcării. Unii aveau repulsie față de acest lucru, considerîndu-l morbid. Părea poate așa din postura avantajoasă a salonului madamei Lupescu. Dar
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
de noapte, își ținea poșeta strâns lipită de piept și tremura ușor. Arăta ceva mai slabă. Părul bogat, pufos, castaniu deschis ca scorțișoara îi cădea pe umeri liber și încâlcit, iar briza i-l sufla, lăsând să i se vadă albul pielii capului. Obrajii îi erau foarte împurpurați, dar stătea perfect dreaptă și se uita la mine, iar gura roșie, de culoarea cărămizii arse, era fermă, exprimând bravură: o nobilă fecioară aflată înaintea execuției. Și Lizzie arăta mai bătrână, oricum mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
era o oră potrivită și omenească pentru o vizită. În realitate, le întrerupsesem masa de seară. Pentru a-mi amăgi acest înspăimântător interval, am început să mă uit prin cameră. Un bovindou spațios, cu un prag lat, semicircular, vopsit în alb, înconjurând tot cuprinsul ferestrei, oferea o vedere parțială asupra satului și o priveliște grandioasă a golfului și a mării. Pe pragul ferestrei, alături de o vază mare cu trandafiri, se afla un binoclu puternic, din cele costisitoare. Marea, poleită de lumina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ardezie ale acoperișurilor să proiecteze mici umbre, iar zidurile văruite ale caselor păreau argintate. M-am dus la biserică și am aruncat o privire înăuntru. Era goală și cuprinsă de înserare, îmbălsămată de parfumul trandafirilor care păreau o învolburare de alb în aerul prăfos, încețoșat. Am ieșit din nou afară și am petrecut câtva timp privind diferitele corăbii de pe pietrele de mormânt, reliefate de razele piezișe ale soarelui. Întorcându-mă în stradă, mi-a dat prin gând că „Leul Negru“ era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mică, mobilată cu un divan, un scaun, un scrin. Lumina soarelui făcea să strălucească florile roșii de pe draperiile necăptușite. Odaia mirosea a mobilă nouă, proaspăt lăcuită, a praf și a încăpere nefolosită. Divanul-pat, acoperit cu o cuvertură cadrilată, albastru cu alb, era, evident, încă deranjat după o noapte de somn. Pe perete se afla fotografia colorată a unui motan. Ben intră după mine, închise ușa și, o clipă, mi-a fost teamă de el. Spațiul era strâmt. Nu m-a poftit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-i așa? L-am văzut pe Titus privindu-l fix pe James, de parcă l-ar fi recunoscut. Nu, dar mi-ai pomenit tu de el, nu-ți amintești? Ah, da... O băutură, James? înainte să pleci. — Mulțumesc, orice. Vinul ăsta alb care-i deschis. — Noi îl bem cu suc de coacăze, interveni Titus. — Sunteți văr dinspre mamă sau dinspre tată, se interesă Gilbert, care ținea întotdeauna la precizia amănuntelor. — Tații noștri au fost frați. — Charles pretindea că n-are nici un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de iubirea mea. Am intrat în camera de baie și m-am uitat la pata din cadă. Pe urmă, în sfârșit, am zărit un indiciu interesant. De sub marginea linoleumului, care se întindea până la perete, apărea o aproape imperceptibilă dungă de alb. M-am aplecat și am tras. În acel loc fusese ascunsă o scrisoare, vârâtă sun linoleum. Am scos-o cu grijă și m-am uitat la ea. Era ultima mea misivă adresată lui Hartley, și nedeschisă. Am examinat-o câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
unde porțiunea panelată se termina, deasupra podelei, printr-o vergea de lemn. Erau o sumedenie de crăpături între panele, unele parțial acoperite cu vopsea. Crăpătura aceasta era scurtă, doar de vreo șase centimetri și în ea se găsea ceva: ceva alb, care ieșea puțin afară. Cu răsuflarea tăiată, amețit de amintire, am străbătut camera și am tras afară din crăpătură o bucată de hârtie. Era foaia pe care, când m-am deșteptat după “înec“, scrisesem lucrul acela extrem de important, pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
măi. Mă, și tu zici că nu te-o bătut! Și zice: Măi, așa m-o bătut ca pe hoții cei de cai. Eu te-am întrebat frumos, că eu mi-am dat seama că tu nu te plimbi dejeaba, alb la față, că n-ai stare să stai pe loc. Măi, zice, m-o bătut de am crezut că toate le-o rupt în mine. La anchetă ce vă punea să recunoașteți? Că am discutat cu ei... Și să vedeți
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
am gândit: Măi tată mă, ce fac? Mă duc acasă, n-o să fiu capabil să-mi câștig existența. ăștia mă nenorocesc pe viață... Atunci la ce să mai trăiesc? Și am zâs: Dați-mi vă rog hârtie să semnez în alb, și complectați dumneavoastră cum vreți și cum doriți. Și așa am făcut. Altă scăpare n-am avut. N-am mai putut suporta. Că am zis că degeaba îmi dă drumul afară, că nu-s capabil să-mi câștig existența. Și
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Zic către el: O, Dumnezeu vă deie sănătate! Odată zice către mine: Auzi, la ce condamnare te aștepți? Da’, zic, în primul rând de ce să mă condamne? Că n-au pentru ce. Cum să nu aibă? De ce ai semnat în alb? Cea mai mare prostie... N-am putut rezista... N-am mai rezistat și gata. N-am avut altă scăpare. O trebuit din cele două rele pe cea mai puțin rea, fiindcă nu e tot una și cu stomacul deplasat... și
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
La prânz Radu Mihai și colonelul Gorjan. După-amiaza la castel cu mama și Elisabeta. Acolo și Zettler, care pleacă. Ora 6½ cina, Stătescu și soția, Radu Mihai. Seara cu mama. Frig. Duminică, 13/25 septembrie Viscol cu zăpadă. Frig, totul alb în munți. Ora 9 biserică și cor. Mama puțin răcită, rămâne în cameră, noi luăm dejunul la ea. După-amiaza cu mama, scris. Seara câteva persoane la masă. Luni, 14/26 septembrie Vreme oribilă, frig și umezeală. Nici o cură. Ora 9
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
aranjează. Miercuri, 4/16 noiembrie Mohorât și ploios. Din păcate s-a constatat că boala kronprințului este canceroasă; el rămâne deocamdată la San Remo. Împăratul și împărăteasa Rusiei merg la Berlin. Rămas acasă, scris, toată ziua viscol cu zăpadă, totul alb. Ora 5 colonelul Bibescu la București. Seara biliard à quatre. Ninge. Joi, 5/17 noiembrie -6°R, senin, vânt rece. Orele 10-12 promenadă. Venit generalul Anghelescu, pentru a-și lua rămas-bun la ieșirea din funcția de ministru de război. Brătianu
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]