13,659 matches
-
Lenin Declarația colectivă a corpului diplomatic. Președintele Comisarilor Poporului și Zalkind au încercat, în zadar să repună în discuție conflictul ce izbucnise între trupele ruse și trupele române, pentru a demonstra că vina era, în întregime, imputabilă acestora din urmă. Ambasadorul Statelor Unite și cu mine am refuzat categoric să ascultăm astfel de explicații. La un moment dat, cum eu insistam asupra arestării unui diplomat prin încălcarea imunității sale, Lenin mi-a răspuns că „pentru un socialist, existența mai multor mii de
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
rasa slavă și vă scuip în față !” Când mă ridicam să mă duc să-l calmez pe dl. Spalaïkovitch, Lenin îl fixa cu ochii săi oblici, cu același surâs stereotip, iar Zalkind mi-a spus cu grație: „Lăsați, lăsați, domnule ambasador, nouă ne place mai mult această exprimare brutală decât limbajul diplomatic !” Întrevederea a luat sfârșit după ce ni s-a promis că a doua zi dimineță ni se va comunica răspunsul Comisarilor Poporului. Aveam cu toții sentimentul că partida era câștigată și
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
tânăr inginer curtenitor și instruit, însoțit de un marinar cu figură de brută care nu știa să scrie și să citească și nu pricepea nimic. După câteva minute a venit acolo dl. Diamandi care mi-a spus: „Veniți, veniți, domnule ambasador, să vedeți în ce fel trateză Comisarii Poporului pe un reprezentant al unei puteri străine !” M-a condus într-un reduit unde stătuse o zi și două nopți. Treptele pe care am coborât și podeaua celulei păreau să indice că
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
regimului, Zalkind a publicat un proces-verbal, conform căruia dl. Francis ar fi promis să remită d-lui Diamandi și guvernului român un protest contra agresiunii săvârșite de armata română, căreia i-au căzut victimă diviziile ruse ale frontului din Sud-Vest. Ambasadorul Statelor Unite a publicat o dezmințire categorică, precizând că eliberarea domnului Diamandi a fost obținută fără condiții (subl. ns.) [...] Guvernul maximalist căuta ocazia de a se răzbuna pe români. Doreau să pună mâna pe Tezaurul român, de o valoare de 600
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
e stare de spirit româno-sârbească, româno-europeană, româno-universală încât vorbind despre el vorbim despre noi. Nichita iubindu-vă pe voi, poeții din Banatul sârbesc a făcut să ne deveniți și voi intimi, ca poezia lui... Nichita Stănescu s-ar fi vroit ambasador al României la Belgrad. A declarat-o, îi plăcea foarte mult această idee, își imagina o "poartă a sărutului" pe granița româno-sârbească. Înainte de a-i iubi pe poeții români din Banatul sârbesc, Nichita s-a îndrăgostit de poezia poeților sârbi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
bunicii mei trăiau la New York și bineînțeles că năzuiam să mă alătur rudeniilor de acolo. Tocmai atunci războiul din Vietnam era "evenimentul" timpului și Suedia, împreuna cu URSS și alte țări socio-comuniste, era foarte angajată în critica vehementă a Statelor Unite. Ambasadorul american la Stockholm a fost rechemat la Washington și mie, la Ambasada Americană care trebuia să-mi acorde viza de emigrare în USA, mi s-a spus că nu se poate să o primesc deoarece eram considerat refugiat politic în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a corectitudinii politice, atât de tiranizantă pe axa Washington-Marea Moartă. Cât privește imagina României peste hotare, dusă în cîrcă de reprezentanții săi, astuția sugerată de patafizician pentru îmbunătățirea ei, iat-o: să se aleagă ca președinte, premier, ministru de externe, ambasadori doar Americani, Nemți, Spanioli, Englezi și Francezi! Aceștia, vorovind impecabil limbi streine, s-ar descurca admirabil peste fruntarii și ar da o înaltă idee despre capacitățile comunicaționale din baștinalul nostru. Eu, dac-aș hi dictator luminos, având de partea mea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pentru totdeauna/ fie că le publici acum sau peste o mie de ani/ valoarea lor rămâne aceeași.../ nu te putem lăsa să ieși la lumină în întregime/ așa cum ești tu în deplină intimitate/ ar sări în aer sediile tuturor ministerelor/ ambasadorii tuturor statelor s-ar simți ofensați în numele popoarelor lor/ și și-ar retrage hârtiile aurite de acreditare/ apariția ta integrală în epocă ar modifica clima pe glob/ ar topi calotele glaciare, pustiurile lumii toate ar înflori/ s-ar înfăptui noua
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
oaspeții țărilor române și îndeosebi ai Moldovei. La 13 februarie 1755, Inochentie, episcopul de Huși și o parte a populației l-a întâmpinat pe contele polon August, mare șambelan de Lituania, solul extraordinar al Poloniei. În călătoria sa în Moldova, ambasadorul polon, contele Mniszech a vizitat Iașul, apoi s-a deplasat de-a lungul Prutului, oprindu-se pentru scurt timp în satul Ghermănești (la circa 20 km de Huși), unde l-au întâmpinat 150 de soldați. A trecut pe lângă Codrii Tigheciului
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
sosit în Moldova, principele a murit, iar contele F. V. Rostopcin a fost invitat ca secretar de Saimonov, unul din împuterniciții ruși la Congresul de Pace de la Iași. Într-o scrisoare (7 octombrie 1791, Iași) adresată lui Simeon Romanovici Voronțov (1744-1832), ambasadorul Rusiei (1784-1806) la Londra, contele F. V. Rostopcin, scria: „Am sosit la Iași, unde boala (malarie sau friguri, n.a.) se răspîndise peste tot; toată lumea se îmbolnăvea, dar nimeni nu murea. Prințul Potemkin, muncit de gândul morții (pentru că la Galați, la îmmormântarea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
în gradina sa. A fost surprins fu-mând și condamnat la închisoare de Inchiziție cu acuzația că "doar Satana poate da omului puterea de a scoate fum pe gură"! Tutunul ar fi fost adus în Franța, la 1559, de către Jean Nicot, ambasador la Lisabona. Regina Caterina de Medici l-a folosit pentru tratarea migrenelor, fiind cunoscut ca atare și ca "iarba reginei". Pe "Filiera engleză", tutunul ar fi fost adus în Anglia de către Sir Walter Raleigh, navigator englez, explorator al coastelor Americii de Nord
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
fiind cel care, la 1735, folosește pentru prima oară termenul de "nicotină". În încadrarea tutunului, botanistul suedez s-a folosit de numele diplomatului francez Jean Nicot (1530-1600), cel de care este legată aducerea tutunului din Portugalia în Franța, la 1559. Ambasador la Lisabona în perioada 1559-1561, cu misiu-nea specială de a intermedia căsătoria din-tre prințesa Margarita de Valois (6 ani) și moștenitorul tronului lusitan, Sebastian (5 ani), Nicot, ca un bun diplomat nu s-a întors la Paris "cu mâna goală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
cunoscutul și împătimitul fumător de havane, ministrul de externe Corneliu Mănescu, ce nu se sfia să îndrepte fumul havanei nici chiar în nasul primului secretar al P.C.R., Nicolae Ceaușescu! Se știe că "tovarășul ministru'' era aprovizionat regulat cu havane de către ambasadorul Cubei la București! Vorbind de tutun și diplomați, iată în final o remarcă privind impactul descoperirii tutunului, aparținând lui Salvador de Madariaga (1886-1978), ministru, ambasador al Spaniei (SUA și Franța), și reprezentant permanent la Liga Națiunilor, istoric și scriitor, autor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
al P.C.R., Nicolae Ceaușescu! Se știe că "tovarășul ministru'' era aprovizionat regulat cu havane de către ambasadorul Cubei la București! Vorbind de tutun și diplomați, iată în final o remarcă privind impactul descoperirii tutunului, aparținând lui Salvador de Madariaga (1886-1978), ministru, ambasador al Spaniei (SUA și Franța), și reprezentant permanent la Liga Națiunilor, istoric și scriitor, autor, printre altele, a lucrării "Vida del muy magnifico señor Don Cristobal Colon" (1940): "Columb nu l-a găsit pe Marele Han și nici imperiul său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
acesteia, "având ca punct de referință apa, element natural comun al celor două culturi", Castillo de la Real Fuerza în colaborare cu Muzeul istoric din Rotterdam au prezentat expoziția documentară "Piet Hein și Flota Noii Spanii"! Dând curs amabilei invitații a ambasadorului Olandei, cu care eram în excelente relații, am fost prezent într-o superbă după-amiază la vernisaj. Ca istoric și "căutător de pirați în ape cubaneze", eram totuși puțin intrigat de acțiunea respectivă. De ce? Castillo de la Real Fuerza, edificiul cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Herman van Hooff, directorul Reprezentanței Regionale pentru America Latină și Caraibe a UNESCO, cunoștință mai veche din perioada misiunii mele diplomatice la Montevideo. I-am dat curs nu numai din rațiuni protocolare, având în vedere bunele relații cu van Hooff și ambasadorii țărilor africane prezenți la vernisaj, ci și interesul absolventului Facultății de Istorie a Universității din Iași pentru această temă atât de tristă din trecutul umanității. Exponatele panouri documentare, fotografii, statistici, documente, piese originale din secolele sclaviei lanțuri, butuci de lemn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
am ales vaporul pentru întoarcerea la Montevideo. Legănat de ape și de cântul monoton al motoarelor am avut suficient timp să retrăiesc cele văzute pe ecran. Despre Che și motocicleta lui aveam să fiu surprins la Montevideo de doi colegi: ambasadorul Argentinei și ambasadoarea Cubei. Ambasadorul Republicii Argentina în Republica Orientală a Uruguayului, era la Montevideo o "instituție", având în vedere relațiile "seculare", când mai bune când mai rele dintre cele două state vecine. M-a primit într-o vizită amicală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
la Montevideo. Legănat de ape și de cântul monoton al motoarelor am avut suficient timp să retrăiesc cele văzute pe ecran. Despre Che și motocicleta lui aveam să fiu surprins la Montevideo de doi colegi: ambasadorul Argentinei și ambasadoarea Cubei. Ambasadorul Republicii Argentina în Republica Orientală a Uruguayului, era la Montevideo o "instituție", având în vedere relațiile "seculare", când mai bune când mai rele dintre cele două state vecine. M-a primit într-o vizită amicală la somptuasa sa reședință din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
deschidă pe "Calle Echevarriarza", la doar câțiva pași de Ambasada României. La vizita obișnuită de prezentare a ambasadoarei cubaneze, bineînțeles că am folosit ocazia pentru a depăna "povești cubaneze". Făcusem o excursie cu soția în 2003 în Cuba așa că... "tovarășa ambasador" s-a arătat încântată de așa un "vecin" și având în vedere că eram și vice-președinte al Corpului Diplomatic, am stabilit un dialog "fructuos" pentru ambele părți, permițându-mi și unele întrebări "tabu" cu privire la Che, plecarea lui în Congo și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
fie executat la Higuiera la 9 octombrie de către sergentul bolivian Jaime Teran. A existat inițial o variantă care prevedea transferarea lui Che la o bază militară americană din Panama, soluția "finală" fiind se pare convenită în dimineața dinaintea execuției de către ambasadorul american la La Paz, Douglas Henderson și președintele Barrientos. Într-un interviu acordat în 1977 revistei "Paris Match", Jaime Teran avea să declare: "când am intrat Che era așezat pe o bancă și când m-a văzut m-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
lupta contra combatanților și capturarea lor, un rol important l-au jucat experții militari americani și agenții CIA, documente ale Departamentului de Stat, Pentagonului și CIA declasificate după 30 de ani, confirmând cele de mai sus. Între acestea telegrame ale ambasadorului american la La Paz, Douglas Henderson către Departamentul de Stat, ale consilierului preșidențial Walt Rostow către președintele Lyndon Johnson, ale agenților CIA din Bolivia, angrenați în misiune împotriva combatanților, prezenți inclusiv la evenimentele de la Higueira și Vallegrande. De menționat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
el în CV o "cariera diplomatică". Din lipsă de bani și având "prieteni la Externe", aceștia l-au ajutat să ocupe diverse posturi de consul în destinații "exotice" Colombo, Rangoon, Singapore, Buenos Aires, Ciudad de Mexico -, încheindu-și periplul diplomatic în calitate de ambasador al lui Allende la Paris. (nu știu "ce căuta neamțul în Bulgaria", dar m-am întrebat uneori ce căuta "Consulul Neruda" la Colombo, Rangoon, Singapore, unde nu întâlneai "picior" de chilian). Neruda a fost un poet-proletar, membru al Partidului Comunist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Pen Clubului din New York, primind, la inițiativa lui Castro, din partea confraților scriitori cubanezi, o scrisoare de "mustrare" pentru că a acceptat respectiva invitație. (azi toată lumea "de bine" regretând scrisoarea și mai ales tonul ei acuzator). Incidentul nu l-a împiedecat pe "Ambasadorul Neruda" în post la Paris să rostească o înflăcărată cuvântare cu prilejul "vizitei istorice" din 1971 a lui Fidel Castro în Chile. Lumini și umbre! Aterizând pe aeroportul José Marti din Havana am renunțat la Neruda, trecând la gânduri mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
conducere" fiind retrasă "in corpore" pe motive disciplinare în țară! În decembrie 2008 expirând mandatul de un an al colegului, misiunea Havana ar fi rămas din nou fără șef, în locul "rechemaților" nefiind trimiși înlocuitori! În fața "vidului de putere" la Havana, Ambasadorul Stelian Oancea, directorul Direcției America Latină din MAE m-a sunat solicitându-mă să salvez situația "relațiilor bilaterale"! Mi-a venit să surâd! Fusesem șef de misiune în Chile, Brazilia și Uruguay, și cunoșteam că în ultimii ani America Latină, o regiune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Paris, Viena, Berlin, Londra, Roma... În ce privește relațiile cu Cuba, aces-tea erau ca și inexistente în toate domeniile, având doar de "salvat" o datorie de cca. 100 milioane dolari, despre care cubanezii nu voiau să discute nici măcar "ad calendas graecas"! De ambasadorul Stelian Oancea, excelent diplomat, om de cultură și spirit, mă legau vechi relații profesionale și de prietenie. Lucrasem ani buni împreună la Direcția culturală din MAE, fusesem amândoi "disponibilizați" din MAE în 1983 și rechemați în 1990, fusesem "vecini" în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]