9,452 matches
-
396, este prevăzută infracțiunea de prin ajutarea inamicului: "Fapta cetățeanului român care, în timp de război: a) predă teritorii, orașe, poziții de apărare, depozite ori instalații ale forțelor armate române sau care servesc apărării; b) predă nave, aeronave, mașini, aparate, armament sau orice alte materiale care pot servi purtării războiului; c) procură inamicului oameni, valori sau materiale de orice fel; d) trece de partea inamicului sau efectuează alte acțiuni care sunt de natură să favorizeze activitatea inamicului ori să slăbească puterea
Trădare () [Corola-website/Science/318759_a_320088]
-
of reason) ce ilustrează ciuperci atomice rezultate în urma exploziei bombelor atomice. Cu un titlu revelator, seria ne împovărează conștiința cu fapte făcute de om împotriva oamenilor și a naturii. În 2007 a apărut un studiu conform căruia, țările lumii dețin armament nuclear cu care ar putea distruge pământul de 12 ori. În 2006 lansează seria “Patrimoniu” (Heritage) în care abordează reproducerea unor lucrări celebre, de patrimoniu, în grafit. Printre artiștii vizați se numără: Constantin Brâncuși, Picasso, Goya, Caravaggio, Dante sau Van
Robert Longo () [Corola-website/Science/318809_a_320138]
-
de deținuți politici pentru începerea unui proces cu scopul dorit de comuniștii ajunși la putere prin înaltă trădare și cu nume de suprafață politică, ca un grup de ofițeri de la Regimentul de Gardă din Sinaia să fie învinuiți că ascunseseră armament pentru conservare, în vederea începerii unei lupte armate de respingere a trupelor sovietice la 15 ani de munca silnică la intervenția directă a Moscovei și acordul regelui în procesul „Sumanelor Negre”. În grupul militar au fost incluși următorii: generalii Aurel Aldea
Victor-Ionel Sassu () [Corola-website/Science/318835_a_320164]
-
anii 1979 și 1985, fiind predecesorul modelului TR-800. După evenimentele cunoscute sub numele de „Primăvara de la Praga”, Republica Socialistă România a adoptat o nouă doctrină națională de apărare: „apărarea patriei de către întregul popor”. Noua strategie necesita o industrie proprie de armament. În luna aprilie a anului 1968 este prezentat Consiliului de Apărare al țării un raport privind fabricarea tancurilor în România. La 13 octombrie 1972, acest raport este aprobat. Programul de fabricare în țară a unui tanc mijlociu românesc a fost
TR-580 () [Corola-website/Science/316071_a_317400]
-
conducere a focului suedez, fabricat sub licență. Din lipsă de fonduri, sistemul suedez nu a mai fost achiziționat, fiind dezvoltat unul românesc. TR-580 s-a dorit a fi un tanc produs într-un număr mic, pentru ca specialiștii și industria de armament autohtonă să capete experiență în fabricarea vehiculelor blindate grele. TR-77 era denumirea folosită pentru export. Țările din Vest foloseau denumirea M77 sau Model 1977 (abreviat M1977). Tancul este cunoscut în România sub denumirea de TR-580 sau TR-77-580. TR-580 a fost
TR-580 () [Corola-website/Science/316071_a_317400]
-
achiziționate pentru armata egipteană, ci pentru a fi trimise în Irak. Romtehnica a exportat însă tancuri din primul lot, fabricat ca material de instrucție, și nu a adaptat blindatele la clima din deșert. Tancurile aveau scurgeri cronice de lubrifianți, iar armamentul s-a dovedit a fi imprecis. Tancurile TR-580 exportate fuseseră deja în dotarea armatei române și au fost revitalizate înainte de livrare. Inițial, revitalizarea s-a realizat la unități și nu în fabrică. Timpul alocat revitalizării a fost prea scurt, iar
TR-580 () [Corola-website/Science/316071_a_317400]
-
abolită, proclamându-se „Republică Arabă a Libiei”. Cunoscut și pentru îmbrăcămintea sa oarecum excentrică și pentru ochelarii de soare pe care îi purta deseori, Gaddafi a dorit să devină un fel de Che Guevara al erei sale, dând refugiu sau armament elementelor radicale care se declarau antioccidentale sau antiimperialiste. În 1970 a expulzat practic pe toți italienii din Libia. În 1995 a expulzat cca 30.000 de palestinieni din Libia, ca reacție la acordul semnat dintre OEP și Israel. Gaddafi și-
Muammar al-Gaddafi () [Corola-website/Science/316229_a_317558]
-
apă. Din cauza numărului mare de tancuri fabricate și a vârstei acestui model, T-54/55 este un tanc ușor și ieftin de achiziționat. Deși acest model nu se poate compara cu tancurile principale de luptă moderne, prin modernizarea blindajului și armamentului din dotare se îmbunătățesc performanțele seriei T-54/55 până la punctul în care tancul nu poate fi ignorat pe câmpul de luptă. Seria de tancuri T-54/55 are însă numeroase defecte. Profilul redus al tancului este realizat cu un
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
față în stânga vehiculului și comandantul (care opera și echipamentul radio) în dreapta sa. Pe partea stângă a semișenilatului stăteau 3 soldați pe o banchetă, iar pe partea dreaptă era un soldat pe un loc individual și un rastel pentru muniție și armamentul din dotarea soldaților. Accesul se făcea în mod normal prin ușa din spatele vehiculului, dar soldații preferau să sară prin acoperiș pe câmpul de luptă. Echipajul era protejat la nevoie, în caz de vreme rea, de o prelată. Blindajul era format
SdKfz 250 () [Corola-website/Science/320118_a_321447]
-
față care proteja motorul și partea din spate care proteja echipajul și soldații. Blindajul era suficient pentru armele de calibru mic ale infanteriei sau schijele artileriei, dar semișenilatul era vulnerabil când era atacat de mitraliere grele, tunuri antitanc sau tancuri. Armamentul standard consta într-o mitralieră MG 34, cu scut de protecție, montată pe un pivot amplasat pe acoperișul echipajului. În spatele semișenilatului exista un piedestal pentru montarea unei alte mitraliere MG 34 pentru protecție antiaeriană sau pentru a fi folosită împotriva
SdKfz 250 () [Corola-website/Science/320118_a_321447]
-
asupra misiunii Papitalai Armatei a Opta Zonale din Rabaul, promițând un contraatac nocturn asupra pozițiilor acestora; dar acesta nu s-a concretizat. Japonezii s-au retras, iar colonelul Ezaki nu a mai trimis niciun mesaj. Misiunea de a opri focul armamentului greu japonez care păzea limanul Seeadler a căzut în sarcina contraamiralului Victor Crutchley și a Forței sale 74 (TF74), formată din crucișătorul greu , crucișătoarele ușoare și , și distrugătoarele , , și . Acestea au bombardat Insula Hauwei timp de o oră în ziua
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
în urmă trupelor sovietice. La începutul anului 1942, lipsurile au devenit evidente când pe Frontul de Răsărit au apărut în număr mare tancurile medii Ț-34 și tancurile grele KV-1. Industria germană de război nu putea aprovizionă Armata Română cu armamentul necesar combaterii noilor tancuri sovietice, fiindcă se confruntă la rândul ei cu un deficit de producție. Statul Major Român a decis construirea unei replici a țancului Ț-34, dar industria română, aflată încă în faza embrionara, nu avea resursele necesare
TACAM T-60 () [Corola-website/Science/320146_a_321475]
-
denumite "8.8 cm Flak 18 (Sfl.) auf Zugkraftwagen 18t (Sd.Kfz. 9)". Cabina echipajului și compartimentul motor erau acoperite complet de un blindaj ușor (14,5 mm). Acest lucru împiedica însă folosirea tunului când piesa era poziționată drept înainte. Armamentul era fixat pe o platformă dotată cu panouri laterale rabatabile pentru echipaj. Panourile necesitau fixarea unor brațe de sprijin pentru a susține greutatea tuturor membrilor echipajului. Vehiculul avea o greutate de 25 tone, lungimea de 9,32 metri, înălțimea de
SdKfz 9 () [Corola-website/Science/320192_a_321521]
-
transportă tunuri antitanc fără recul, rachete antitanc teleghidate sau mortiere. Acestea nu sunt, de obicei, concepute pentru a lua parte la o luptă directă, ci doar să efectueze manevre cu trupe spre/pe câmpul de luptă în condiții de siguranță. Armamentul din dotare este folosit de obicei în mod defensiv, iar blindajul asigură protecție doar în cazul armelor ușoare de foc ale infanteriei sau împotriva schijelor mai mici ale artileriei. Vehiculele pot avea roți (cu tracțiune integrală) sau pot fi șenilate
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
cu privire la forțele armate convenționale în Europa stipulează că: "Termenul transportor blindat de trupe înseamnă un vehicul blindat de luptă care este conceput și echipat să transporte o grupă de infanterie pentru luptă și care, de regulă, este înarmat cu un armament integrat sau organic, cu un calibru mai mic de 20 mm". În timpul Primului Război Mondial, când tancul a fost dezvoltat, vehiculul britanic Mark I a fost proiectat cu un mic compartiment pentru pasageri pentru a transporta trupe. Acest tanc poate fi considerat
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
suficient pentru protecția împotriva armelor mici de foc ale infanteriei și împotriva schijelor artileriei. Aproape toate tipurile de arme antitanc pot străpunge blindajul unui transportor blindat. Unele vehicule sunt dotate cu sisteme de protecție C.B.R.N. (chimic, biologic, radiologic și nuclear). Armamentul din dotare constă, de regulă, într-o mitralieră grea sau un tun automat de calibrul 20-30 mm montate deasupra vehiculului pe un pivot (protejat uneori de un scut) sau într-o turelă. Unele transportoare blindate pentru trupe pot fi echipate
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
sau un tun automat de calibrul 20-30 mm montate deasupra vehiculului pe un pivot (protejat uneori de un scut) sau într-o turelă. Unele transportoare blindate pentru trupe pot fi echipate cu lansatoare de rachete antitanc dirijate, însă de obicei armamentul din dotare este folosit în mod defensiv.
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
Bătăliei de la Kursk, unde au participat optzeci și nouă de vehicule. Deși eficient în luptele împotriva tancurilor sovietice, vehiculul blindat se comporta destul de prost în alte privințe. În varianta sa originală, vânătorii de tancuri Ferdinand nu aveau o mitralieră drept armament secundar, fiind vulnerabil la atacurile infanteriei. Deși acest lucru reprezenta un dezavantaj important, majoritatea pierderilor au fost cauzate de mine antitanc și defecțiuni tehnice. În aproximativ patru zile toți vânătorii de tancuri Ferdinand erau scoși din uz datorită problemelor tehnice
Elefant (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/320243_a_321572]
-
tancuri Ferdinand erau scoși din uz datorită problemelor tehnice și avariilor la șenile și suspensie cauzate de minele antitanc. Pierderile datorate acțiunilor inamice au fost foarte reduse, datorită protecției mari oferite de blindajul gros, vehiculul fiind aproape imun la focul armamentului sovietic. Majoritatea vehiculelor distruse sau capturate au fost abandonate de către echipaj datorită defecțiunilor. Multe autotunuri Ferdinand imobilizate au fost permanent abandonate, deoarece erau prea grele pentru vehiculele de tractare germane. Altele au fost pierdute datorită defecțiunilor apărute în timpul retragerii cauzate
Elefant (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/320243_a_321572]
-
de 3.000 m în 3,5 minute. De asemenea, se dorea testarea anduranței, avionul trebuia să reziste două ore la viteză normală și de la 6 la 8 ore în viteză de croazieră în modulul economic (ambele cu rezervoare detașabile). Armamentul trebuia să constea în două tunuri de 20 mm, două mitraliere de 7,7 mm și două bombe de 30 kg sau 60 de kg. Un set complet radio trebuia montat pe toate avioanele împreună cu un sistem radio de detecție
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
la fel de manevrabile și agile ale Armatei Japoneze, Nakajima Ki-27 și Ki-43, de către "Flying Tigers" (Tigrii Zburători) ai Grupului de Voluntari Americani (AVG). Piloții AVG fuseseră antrenați să exploateze la maximum avantajele avioanelor lor P-40: foarte robuste, înarmate puternic cu armament greu, relativ rapide în picaje și în luptele de la altitudine mică și cu un coeficient ridicat de rotații. O altă manevră tactică importantă a fost cea dezvoltată de locotenent-comandorul John S. "Jimmy" Thach, asa-numitul "Val Thach" în care avioanele
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
construcția mult mai convenționalului A6M5 a fost accelerată sub supervizarea celor de la Mitsubishi. Considerat varianta cea mai eficientă, modelul 52 a fost dezvoltat pentru a face față puternicelor avioane americane Hellcat și Corsair, superioare in principal datorită puterii motorului și armamentului. Varianta era o îmbunătățire modestă a lui A6M3 Model 22, fără aripi pliabile și cu aripi subțiate prin reducerea grosimii materialului permițând astfel viteze mai mari în picaj, la care s-a adaugat un sistem de eșapament imbunătățit. Se utilizau
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
fost adăugată o conductă lungă precum cea de pe Nakajima B6N Tenzan precum și o caserolă de elice mai mare — precum cea de pe Yokosuka D4Y Suisei cu motor Kinsei 62. Carcasa mai mare a obligat la eliminarea mitralierei de pe fuselajul frontal dar armamentul a rămas în rest neschimbat față de modelul 52 Hei (două tunuri de 20 și două mitraliere de 13 mm). Suplimentar, modelul 64 a fost modificat să susțină două rezervoare detașabile de doar 150 l pentru a permite montarea unei bombe
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
Sherman să fie superior modelelor de tancuri germane ușoare și medii existente în perioada 1939-1941, pe care armata germană le-a folosit și în perioada de final a celui de-al Doilea Război Mondial (cu toate că acestea au fost îmbunătățite ca armament și blindaj). Sherman a fost fabricat în număr mare și a fost coloana vertebrală a celor mai multe ofensive Aliate, începând de la sfârșitul anului 1942. La început Sherman-urile erau capabile să înfrângă tancurile germane relativ mici, ca de exemplu Panzer III și
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]
-
înfrângă tancurile germane relativ mici, ca de exemplu Panzer III și IV, pe care le-au întâlnit în luptele din Africa de Nord. Mai târziu Sherman a fost egalat de noul tanc mediu german Pz Kpfw IV, căruia i-a fost îmbunătățit armamentul și blindajul. Față de tancul german Panther, de 45 tone, Sherman era de cele mai multe ori depășit, și era cu totul inapt de a face față tancului german Tiger I, de 56 tone, și ulterior Tiger II, de 72 tone, suferind pierderi
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]