9,532 matches
-
celor care-l disprețuiesc sau ucid. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: Mic tratat de glorie, București, 1973; Cântec de trecut Akheronul, București, 1975; Martori oculari (în colaborare cu Eugen Seceleanu), Iași, 1976; O zi în natură, București, 1977; Uneori, plutirea, București, 1977; Biografia debuturilor, Iași, 1978; Respirație artificială, Cluj-Napoca, 1978; Pasaj de pietoni, București, 1979; Semne particulare, București, 1979; Nostalgii intacte, București, 1982; Adaptarea la realitate, Cluj-Napoca, 1982; De bună voie, autobiografia mea, Aarhus (Danemarca), 1986; Optional Future, tr. Marcel Corniș-Pop, Daphne (SUA
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
Nicolae Manolescu, Poezie intelectuală, RL, 1977, 22; Daniel Dimitriu, Poezii de dragoste, CL, 1977, 6; Cornel Regman, Poeți la al treilea volum, VR, 1977, 6; Nicolae Prelipceanu, „Generația - o ficțiune obligatorie” (interviu cu Dorin Tudoran), TR, 1977, 29; Dana Dumitriu, Biografia poetului, RL, 1978, 6; Nicolae Prelipceanu, „Biografia debuturilor”, TR, 1978, 15; Ion Vlad, Inscripții pentru discursul poetic, TR, 1978, 16; M. N. Rusu, „O zi în natură”, AFT, 1978, 3; Ștefan Aug. Doinaș, Levitație și transparență, F, 1978, 3; Mircea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
Daniel Dimitriu, Poezii de dragoste, CL, 1977, 6; Cornel Regman, Poeți la al treilea volum, VR, 1977, 6; Nicolae Prelipceanu, „Generația - o ficțiune obligatorie” (interviu cu Dorin Tudoran), TR, 1977, 29; Dana Dumitriu, Biografia poetului, RL, 1978, 6; Nicolae Prelipceanu, „Biografia debuturilor”, TR, 1978, 15; Ion Vlad, Inscripții pentru discursul poetic, TR, 1978, 16; M. N. Rusu, „O zi în natură”, AFT, 1978, 3; Ștefan Aug. Doinaș, Levitație și transparență, F, 1978, 3; Mircea Tomuș, „O zi în natură”, T, 1978
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
și transparență, F, 1978, 3; Mircea Tomuș, „O zi în natură”, T, 1978, 3; Al. Dobrescu, Gazetărie și poezie, CL, 1978, 4; Mihai Ursachi, „O zi în natură”, RL, 1978, 25; Adrian Popescu, Radiografia debuturilor, T, 1978, 6; Sorin Titel, „Biografia debuturilor”, RL, 1978, 30; Radu Săplăcan, O zi în natură cu Dorin Tudoran, VR, 1978, 9; Valeriu Cristea, Lectura devorantă, RL, 1978, 52; Daniel Dimitriu, Ares și Eros, Iași, 1978, 211-215; Iorgulescu, Scriitori, 160-163; Poantă, Radiografii, I, 268-272, II, 66-68
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
poetului, ECH, 1980, 11-12; Cristea, Faptul, 175-180; Doinaș, Lectura, 243-249; Sângeorzan, Conversații, 114-120; Zaciu, Lancea, 313-328; Iorgulescu, Critică, 79-81; Tomuș, Mișcarea, 160-163; Nicolae Prelipceanu, Nostalgii intacte, TR, 1982, 41; Simuț, Diferența, 181-184; Gheorghiu, Reflexe, 86-91; Titel, Cehov, 142-150; Dan Cristea, Biografia benevolă a poetului, „Agora”, 1988, 2; Mircea Mihăieș, [Dorin Tudoran], O, 1990, 34-36; Cristea, A scrie, 196-198; Florin Manolescu, Drumul spre sine, LCF, 1992, 26; Eugen Simion, Un poet incomod, L, 1992, 28; Convorbiri: Eugen Simion - Dorin Tudoran, CC, 1992
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
să-și aducă aminte de Spinoza sau de Kant. Aceștia au fost oameni pentru care o viață netulburată de evenimente exterioare, de drame personale a putut asigura ambianța propice unei reflecții tenace și prelungite.2 De îndată ce și-au recunoscut vocația, biografia lor nu a mai reprezentat decât o succesiune de pași prin care a luat naștere acea operă pe care au lăsat-o posterității. Viața lor a fost pe deplin acaparată și epuizată de exercițiul speculației pure. O viață „trăită în
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
pentru literatură, artă și filozofie se împletea strâns cu aspirația spre clarificarea întrebărilor de ordin existențial pe care și le pune omul instruit care gândește cu propria sa minte, fie el scriitor, artist, jurist, medic sau om de știință. Cercetătorii biografiei lui Wittgenstein sunt de acord că el a resimțit deosebit de puternic influența lui Kraus și a lui Weininger.12 Acești autori, atât de diferiți din multe puncte de vedere, erau de acord că epoca în care trăiesc este o epocă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
contează cu adevărat pentru 50 GÂNDITORUL SINGURATIC dumneavoastră un milimetru?» și mai înainte ca el să termine cădea un «da» atât de tare și energic, încât omul aproape se speria.“59 Wittgenstein nu a scris filozofie între 1918 și 1929. Biografia lui intelectuală este unică. Nici un autor important nu a încetat să fie activ în acest domeniu, chiar și pentru o perioadă scurtă de timp. Nici unul nu s-a gândit să renunțe definitiv la preocupări filozofice și nu a trebuit, așadar
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
minunată“. NOTE 1 Cât i-a stat în putință, Noica a imprimat aceeași direcție propriei sale vieți. Ca și cum deciziile sale nu ar fi spus totul în această privință, el a lăsat și o notă testamentară. Aceasta începe cu observația că biografia lui „n-are conținut în bună parte din voință proprie“ și se încheie cu mărturisirea: „Mi-am trăit viața în idee, fără rest, spre deosebire de alții care și-o sfârșesc cu un rest și care astfel merită să fie regretați. Sunt
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
întru devenire. Și tocmai pentru că profesoratul nu poate ajunge decât rareori la devenirea întru ființă, s-a spus că el este incompatibil cu filozofia.“ (Gabriel Liiceanu, Jurnalul de la Păltiniș, Humanitas, 1991, p. 253.) 5 Ray Monk, autorul celei mai ample biografii a lui Ludwig Wittgenstein, atrage atenția asupra a ceea ce numește „polarizare nefericită“ a interesului pentru persoana și pentru opera gânditorului: „Unii cercetează opera despărțită de viața lui, alții găsesc viața lui fascinantă, opera lui însă de neînțeles.“ (Acesta din urmă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
textului, în conjuncție cu impresia cititorului că acesta oferă clarificări de cea mai mare însemnătate, poate să dea socoteală de faptul că lectura lui îl va atrage și îl va respinge în același timp. Ray Monk, autorul celei mai cuprinzătoare biografii a lui Wittgenstein, scria despre Tractatus, într-o lucrare recentă: „Este în mod sigur una din cele mai enigmatice mostre de filozofie care a fost publicată vreodată: prea mistică pentru logicieni, prea tehnică pentru mistici, prea poetică pentru filozofi și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
transformare a culturii în civilizație. Credea că, în acest sens, din cartea lui Spengler se poate învăța ceva. Regretul după o epocă culturală apusă apare cel mai clar în opiniile lui Wittgenstein despre artă. Întrebat care este cea mai reușită biografie a lui Goethe, Wittgenstein a afirmat că lucrul cel mai bun despre Goethe l-a scris austriacul Franz 344 GÂNDITORUL SINGURATIC Grillparzer, un autor despre care auziseră foarte puțini oameni cultivați din Anglia. Muzica adevărată începea pentru Wittgenstein cu Haydn
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
mai vizibilă și fața mai puțin vizibilă a «Tractatus»-ului“. 21 B. Russell, My Philosophical Development, George Allen and Unwin, London, 1959, p. 165. 22 Vezi B. Russell, „Introduction“, în op. cit., p. 23. Târziu, la bătrânețe, într-un capitol al biografiei sale intelectuale consacrate 372 GÂNDITORUL SINGURATIC influenței pe care a exercitat-o Wittgenstein asupra gândirii sale, Russell va spune că ceea ce susținea el atunci a devenit între timp aproape un loc comun în logică și a calificat contestarea de către Wittgenstein
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
întoarcerii la „estetică pură”. Colaborează cu proza Em. Neuman (Ciocoi regățeni și elită ardeleana, fragment din românul Freud și Conul Costache), cu studii sunt prezenți G.H. Juvara, care semnează o serie de articole despre Titu Maiorescu și Junimea, precum și o biografie (Lascăr Catargi), N. Steinhardt (Admiratorii domnului Paul Valéry și Un mare critic burghez: d. Eugen Lovinescu), A. Gârdea (Elementul burghez în opera lui Thomas Mann). Apar recenzii despre Duminică Orbului de Cezar Petrescu, Oameni excepționali de F. Aderca ș.a. Rubrică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289185_a_290514]
-
C. A. Rosetti este urmată de restituirea jurnalului acestuia, într-o ediție din 1974 (Jurnalul meu), și, apoi, de aceea a corespondenței zgomotosului „Berlicoco” (C. A. Rosetti către Maria Rosetti, I-II, 1988-1998). Seria monografiilor continuă cu Opera vieții. O biografie a lui I. L. Caragiale (I-III, 1989-2001). Autorul reia, aici, documentația, procedând la o reconstituire meticuloasă, organizată cronologic, a existenței scriitorului, considerată o altă operă a celui care a trăit-o. Cartea rămâne un instrument de referință în caragialeologie, aducând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285900_a_287229]
-
București, 1970; Lucian Blaga. Dor și eternitate, București, 1971; La apa Vavilonului, București, 1971; Istoriografia literară românească de la origini până la G. Călinescu, București, 1973; Poezie. Destin, dramă, București, 1982; B. Fundoianu (Benjamin Fondane). Priveliștile poeziei, București, 1985; Opera vieții. O biografie a lui I. L. Caragiale, vol. I-II, București, 1989-1994, vol. III: I. L. Caragiale. Lumea operei, îngr. Ștefan Ion Ghilimescu, Pitești, 2001. Ediții, antologii: C. Cătană, Povești poporale din Banat, pref. edit., București, 1956; Grigore G. Tocilescu, Balade și doine, pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285900_a_287229]
-
Steinhardt, Monologul, 291-298; Grigurcu, Peisaj, I, 252-255; Dorina Grăsoiu, In memoriam Marin Bucur (1929-1994), RITL, 1994, 2; N. Georgescu, Călinescu își numără elevii, L, 1994, 8; Ștefan Bodea, Cartea vieții, RL, 1994, 30; Constantin Hârlav, Marin Bucur, „Opera vieții. O biografie a lui I. L. Caragiale”, RITL, 1995, 1; Cornea, Semnele, 160-168; Dicț. scriit. rom, I, 386-388; Alexandru George, Caragiale, București, 1997, 144-150; Micu, Scurtă ist., IV, 199; Petraș, Panorama, 155; Popa, Ist. lit., II, 829-830; Al. Th. Ionescu, Lumea operei lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285900_a_287229]
-
1995, 35; Monica Spiridon, Eseul bine temperat, R, 1995, 9-10; Sorin Tomuța, Foiletoane ex cathedra, O, 1997, 5; Horea Poenar, Xenogramele unui critic clujean, TR, 1997, 36-37; Paul Cernat, În anticamera sintezei, OC, 2000, 4; Carmen Mușat, Excurs hermeneutic și biografie ludică, OC, 2000, 15; Irina Petraș, Străinul de lângă mine, APF, 2000, 6; Petraș, Panorama, 134-139; Cătălin Ghiță, Eroicul în diacronie, APF, 2002, 4. D.C.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285815_a_287144]
-
pe alocuri, cochetând, rar, cu palierul teoretic, D. se dedă și exercițiului comparatistic (Vârstă și model în cultură: Heliade și Maiorescu). Alteori obține, conlucrând cu șansa, unele performanțe aparent de amănunt, dar prețioase pentru istoria literară (date noi privitoare la biografia lui Daniil Scavinschi, Al. Hâjdeu ș.a.). Dacă nu ar fi pus atâta statornicie în devotamentul ei pentru construcția lexicografică, D. ar fi putut, cu siguranță, realiza câteva cărți de exegeză istorico-literară. Stau mărturie articolele despre B. Delavrancea, N. Filimon, B.P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286852_a_288181]
-
singur scriitor: Ion Creangă. Studiul cel mai important, Ion Creangă. Măștile inocenței (2000), este precedat de monografia Bojdeuca „Ion Creangă” (1984) și de Povestea vieții lui Ion Creangă (1996). Construindu-și demersul de la autor înspre operă, comentatorul evită confuzia între biografia unui autor și „viața și opiniile personajelor” sale, ceea ce duce de regulă la biografii romanțate și la conturări pripite ale eului creator. El cercetează cu minuție și reordonează nuanțat documentele și actele oficiale, unele inedite, ajungând la definirea unei psihologii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288688_a_290017]
-
precedat de monografia Bojdeuca „Ion Creangă” (1984) și de Povestea vieții lui Ion Creangă (1996). Construindu-și demersul de la autor înspre operă, comentatorul evită confuzia între biografia unui autor și „viața și opiniile personajelor” sale, ceea ce duce de regulă la biografii romanțate și la conturări pripite ale eului creator. El cercetează cu minuție și reordonează nuanțat documentele și actele oficiale, unele inedite, ajungând la definirea unei psihologii creatoare și la schițarea etapelor unui destin uman adesea derutant pentru istoricii literari. Se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288688_a_290017]
-
el, proza și dramaturgia naturalistă reflectă realul obișnuit, cenușiul cotidian, situații consternante, apariții grotești, anomalii, drame și tragedii inerente vieții de toate zilele. Romane precum Germinie Lacerteux de Frații Goncourt, Thérèse Raquin de Zola, nuvela Boule-de-Suif a lui Maupassant conțin biografiile unor femei de rând, personaje din mulțimea așa-numiților de cei doi Goncourt „oameni care nu au istorie”. În general, atenția naturaliștilor e reținută de umanitatea anonimă, de straturile sociale de jos, de categoriile defavorizate, de lumea urbană periferică, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288369_a_289698]
-
intelectuale, traducerea tezei mele de la Paris, anunțat atunci în mod corect ca fiind "sub tipar", nu a mai apărut, din motive financiare, la Cronica (2002), o formă revizuită a manuscrisului fiind în pregătire. De asemenea, nici volumul "V. Conta - o biografie intelectuală" nu a mai apărut, din aceleași motive, la Junimea, ci, într-o formă revizuită, sub titlul V. Conta. Viața și opera abia în 2005, la Princeps Edit, iar Creative Iași nu este o carte de autor, ci un volum
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
un foarte important istoric al culturii secolului XVIII, plecat la Paris în 1991, astăzi cercetător și coordonator al departamentului de istorie de la prestigioasa "Bibliothèque Nationale de Paris". Cea mai recentă apariție editorială a sa, Les Cantemir (Edition Complexe, 2009), o biografie intelectuală a celor doi prinți Cantemir, (Dimitrie și Antioh), a fost considerată un adevărat eveniment de către specialiștii europeni. Lansarea ediției românești (Polirom, 2010) va însemna nu numai o revenire la Iași a fostului cercetător al Institutului de Istorie al Academiei
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ar putea decide revenirea la monarhie. Faptul că domnul Paul Lambrino, singurul bărbat de descendență regală, putea deveni un bun levier de forțat Casa Regală nu a trecut, desigur, neobservat pentru serviciile de spionaj ale dictaturii și, uitându-mă pe biografia colorată a acestui personaj, aș îndrăzni să spun că viața sa aventuroasă a luat brusc o turnură mai casnică și mai stabilă, cu o bunăstare crescută, după anul 1985, când, pe neașteptate, începe să devină extrem de interesat de rădăcinile sale
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]