11,853 matches
-
voia pe el, Erich Hackler. Nici familiile nu mai erau familii, ele nu-și mai țineau decât aparențele în poziție de drepți. În spatele fațadelor creșteau umbrele, deveneau tot mai lungi odată cu creșterea bunăstării, ura pândea în spatele regulilor profitului. Dar valorile călcate în picioare - căsătorie, morală și credința creștină - trebuiau cu orice preț ridicate din nou ca să se mențină drepte, așa cum fuseseră ferite și înainte de dezastrele trecutului, și mai ales ordinea trebuia să fie aceeași care conducea în „cercurile marii burghezii“, cărora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
antreu, fără să se fi mișcat ceva. Podeaua camerei de zi era acoperită cu covoare de mătase; acolo ne-a condus o slujnică după ce am mai sunat o dată. O parte din covoare erau așezate unele peste altele, înăbușind zgomotul pașilor; călcam moale, aproape pluteam. Covoarele aveau ceva strălucitor, de parcă ar fi luminat. Erau de culoare deschisă, într-o nuanță aurie, cu desene lejere, voioase: mănunchiuri de crengi presărând în lung și-n lat frunze și păsări, și aceste modele, culoarea, strălucirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pantaloni scurți. Sunt meticuloasă când vine vorba de talc și deodorant și cheltuiesc o avere pe mașinării de curățat dinții - în primul rând pentru că am fobie de dentiști. Am zis să-i fac pe plac lui Lynn și să-mi calc hainele. În mod normal, le dau cu puțină apă și le bag în uscător. E de-ajuns pentru mine și Mark. Adică, era. La ora 5, eram gata - gata pentru „întâlnirea“ mea și gata s-o omor pe mătușa Lynn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
faci asta singură. Dar nu am fost singură. Mătușa Lynn m-a ajutat să mă pregătesc. Amândouă își dădură ochii peste cap. Deci cu ce ai de gând să te îmbraci? întrebă Lisa. Alo! Nu observă nimeni că mi-am călcat hainele? Că port cea mai bună pereche de blugi și cea mai bună bluză (adică aceleași haine ca și la petrecerea origami, care nu l-au descurajat pe Ed, ba chiar, îndrăznesc să spun, l-au atras)? —Glumești! Lisa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
se îmbrace. — Vrei să-ți dau ceva de la mine? mă întrebă el. Cred că hainele sunt puțin cam prea șifonate ca să le mai porți. M-am privit în oglindă. Oricine și-ar fi dat seama că hainele respective fuseseră scoase, călcate în picioare și-n general abuzate în feluri care-n mod normal nu sunt asociate cu parcurile de distracții. Am roșit intens. Ed îmi aruncă o pereche de blugi și-un tricou curat. Dacă am fi fost într-un film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
nou. Lovind-o în cap pe fiica în vârstă de 6 ani a lui Tally, Jocasta, care la rândul ei îi trase un picior în genunchi fratelui ei în vârstă de 10 ani, Ellery. Am pășit cu grijă în hol călcând din greșeală pe Martha. În vârstă de 2 ani. Așa-i trebuia dacă plânsese tot timpul la nunta mea și-l făcuse pe Mark să nu-și mai dorească copii. Copiii erau doar în chiloți, încăierându-se pe podea, urlând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ele. Mă duc să aduc niște chips-uri, spuse Mark ridicându-se brusc. — Pot să aduc și eu ceva? întrebă Kieran disperat. Phil mă privea așteptând o replică spirituală sau un clișeu reconfortant. Eu eram cât pe-aci să-mi calc pe inimă și să-i spun ceva care să-l facă să se simtă bine, când se auzi soneria de la intrare. Era Lisa și se vedea că băuse. — Îmi pare extrem de rău să vă deranjez în mijlocul unei seri atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mormanul de gunoi. Am comis prin urmare, un dublu asasinat, încheie Omul cu ciocul de aramă și ți-l destăinuiesc, încredințat că niciodată nu vei avea cutezanța să mă denunți, tocmai tu, care de când te cunosc, trăiești uzurpând drepturile celorlalți, călcând peste cadavre, pentru ca să-ți însușești ceea ce nu ți se cuvine. - Stai să-ți citesc o poezie, îi replicai, scotocindu-mi febril buzunarele înțesate cu hârtii mototolite. Dar Omul cu ciocul de aramă făcu: „nu” din sprâncenele abia vizibile, pe fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Nădușeala îi dezlipise covrigeii neisprăviți ai mustății galbene, cu vârfurile pleoștite. Laura, neliniștită, îl imploră să se astâmpere. Dar tocmai în clipa aceea, el se repezi la țigancă, o înșfăcă de păr și o trânti de pe rampă jos pe podea, călcând-o în picioare. - Marcule, mă omori, gemea țiganca, fără să încerce măcar să se apere. Pe chipul ei se citea resemnarea martirei în fața destinului implacabil. Căutai mâna Laurei. Plânsul ei îmi dădu puterea s-o conduc spre ușă, de unde am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nu prea era al meu. Până și taxele de vamă și transport franco-București, domiciliu, au fost plătite de domnul Șvaițer, pe acre am izbutit să-l conving, expunându-i pe larg posibilitățile de plasament sigur în țara în care se calcă pe galbeni, se arde țițeiul supraabundent și în acre putrezesc grânele devenite neîncăpătoare în hambare și silozuri. - Crapul de patruzeci de chile se răstoarnă din năvod înapoi în Dunăre, i-a spus monstrul cu cap de dovleac, înăbușit în coșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu care scria poeme lipsite de rime și de înțeles, totuși fermecătoare prin calmul sufletesc și absurda alunecare a cuvintelor. Le citea indiferent și farmecul lor mă câștiga, când, obosit de a mai încerca să le pătrund tâlcul, mă pomeneam călcând ca pe un covor de mare preț, în care mi se înfunda încălțămintea, fără zgomot. Cu aceeași ușurință Robert s-a căsătorit la douăzeci de ani. Pe Vlasta a cunoscut-o când juca la belciuge. Era urâtă, avea patruzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dar dacă ai murit, să dai complimente tuturor a lor mei și să-i spui lui Marcu, că Țiganca s-a topit de oftică, patru săptămâni după elă Laura dispare prin tapet. Moartea trece dincolo și Hilda intră aproape goală călcând pe tocuri înalte și ținând mâinile într-un manșon negru. - Egon a murit la balamuc, spune ea distrată. Zicea că nu poate să se așeze pe scaun pentru că ar avea șezutul din sticlă. Medicii l-au găsit complet sănătos. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
despre carne se amestecă și sufletul, ca o lighioană strecurată fără motiv și de care, totuși, nu mă pot dezlega. Zadarnice îmi sunt străduințele, de atâția ani încoace”, - recunoscu Ferdinand Sinidis, răsucindu-și o țigară. ...Ca să-mi ucid sufletul, trec călcând peste cadavre pe drumul sterp și fără orizont al oamenilor de duzină. Pornesc cu gloata spre abator, ca o vită inconștientă. Asta nu înseamnă degradare, ci mai degrabă o încercare eroică de a străbate prin lume pe un drum greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
când rămân în urmă”. ...Și fiindcă veni vorba de sinucidere, Ferdinand Sinidis îmi vorbi de domnișoara Nora, care ocupase până mai deunăzi, camera cu numărul opt: Moștenise fata, din părinți, mania sinuciderii. Soră-sa mai mare, Herma, s-a lăsat călcată de o locomotivă, numai pentru că ținea mult să-i pârâie oasele, după ce încercă o viață întreagă să-și pocnească degetele mâinilor, fără să ajungă la un rezultat satisfăcător. Nora spunea că Herma mințise. Că auzise cu urechile ei cum, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
lui ar fi fost siluită, la timpul ei de vreun gardist, moșul Isidor ar fi trecut prin lume cu sângele albastru primenit, cu altoiul prins, și poate astfel dezlegat de blestemul beției. Marți, miercuri, joi și vineri, el cosea și călca șase perechi de pantaloni cu spor la lucru și cu o incomparabilă bună dispoziție. Sâmbăta nu lucra, oprit de legea lui și duminica era duminică. Luni spre ziuă ajungea de obicei acasă, cules de pe drumuri, după două zile de crâncenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dar credeam că numai țiganii fac una ca asta”. Băiețașul întinse apoi o mână după o zdreanță de abecedar, silabisind cu ușurință cuvintele tipărite cu litere cursive. Priveam dintr-un ungher încăperea în care dormeau înghesuite șapte ființe. Moșul Isidor călca un pantalon pe dungă. Amețit de mangalul nu destul de încins, se legase cu un ștergar în jurul frunții. Mirosul specific de atelier de croitorie, de stofă încinsă cu fierul supraîncălzit, mă înfășura într-o toropeală ciudată. Și atunci m-am revăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
e rău, bârfitor, încrezut și egoist. Într-un cuvânt posedă toate însușirile mele, dar mai are în plus abilitatea să-și ascundă aceste aptitudini naturale, chinuindu-se și complicându-și existența cu probleme absurde, a căror dezlegare o găsește, ori de câte ori calcă pe urmele mele. Afară de aceste preocupări destul de grave, el se pricepe să disece o ființă în patruzeci de părticele, cu inteligența specialității în materie de contraspionaj. Nu o dată l-am surprins scoțându-și degetele răsfirate și pline de sânge din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
sfătuiesc, să nu încerc sinuciderea cu capete de chibrituri dizolvate în spirt denaturat, căci are sângele imun. Pentru a nu fi semnalat în rubrica sinucigașilor, alături de o slujnică lăsată grea și părăsită apoi de un vagmistru, îmi sfătuiesc prietenul să calce, ca din greșeală, pe un cablu desprins de furtună și căzut pe un drum desfundat de ploaie. Sau să alunece „din nebăgare de seamă”, într-o prăpastie, împins acolo de o veche preferință. Numai că voi cunoaște adevărul, și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
educată, și că nu întrebuințează asemenea cuvinte. E suficient, totuși, ca Gloria să rostească vorbele „ceașcă”, sau să zicem „mărar”, ca și ceașca și mărarul să devină expresii triviale. ...Cuget câteodată foarte neliniștit, la orgoliul meu care ar putea fi călcat în picioare, dacă, prin absurd, Gloria va înțelege într-o zi, că borșul în care scuipă câteodată, e sângele ce mi se scurge în porții cotidiene. „Alerg spre Gloria. Iau primul tren, mă desluși Ferdinand Sinidis, continuând să-și strângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
capodoperă - mai ambițioasă și, de aceea, mai măreață decât Daisy Miller - și că Isabel Archer reprezenta triumful introspecției pentru un anume tip de tânără idealistă, cu imaginație bogată, sortită să fie nefericită. O singură dată, În tot schimbul de scrisori, călcă strâmb, când făcu referire la succesului propriului roman, Anne. Popularitatea sa În foileton fusese atât de mare, că editura Harper Îi dublase din proprie inițiativă onorariul și Îi promisese drepturi generoase de autor pentru viitoarea carte, chiar dacă ea fusese În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
foarte prezentabil, cu o bărbie puternică, voluntară, și un păr ondulat natural, căruia Îi iertai privirile satisfăcute aruncate când și când propriei imagini. Îl primi pe Henry Îmbrăcat Într-un costum gri deschis, cu o croială perfectă, cu dunga pantalonilor călcată subțire, după ultima modă, Îi strânse mâna și Îi oferi un scaun cu o curtoazie gravă. — Vă stau la dispoziție trei sferturi de oră, domnule James, Îi spuse el. Henry prezentă trei exemple din portofoliul său de piese și scenarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pentru servitori - anul acesta, Trixy și soțul ei veniseră cu cei trei băieți, iar Sylvia și Arthur cu primul lor născut, botezat George, după numele bunicului. Henry refuză politicos oferta unui pat la St Hilda’s Crescent, unde parcă mereu călcai pe nisip și scoici, unde lumea alerga permanent În sus și În jos pe scări, trântind uși și strigând după câte cineva, iar finul său, Guy, făcea toate acestea În rând cu ceilați. În schimb, Închirie vechiul apartament al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de puțină ordine, asta nu se poate nega, căci Îți Întinezi prietenii fizic și moral, făcându-i părtași la taina ta cu mult mai mult decât și-ar dori-o. Dar ce act de curaj, să fii capabil să Îți calci pe mândrie până acolo Încât să recunoști că jocul a devenit prea greu de jucat.“ Ce minte ascuțită avusese, sora lui mai mică! Cât trăise, Îi subestimase intuiția și spiritul. Acum parcă i se adresa, prin acest pasaj, de dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
rău. Într-un fel, asta a fost partea cea mai bună. Abia Îi schimbaserăm pe cei din Batalionul II În tranșeele de lângă Cambrin. În clipa aia nu se dădeau lupte, dar nemții mai trăgeau câte un mortier așa, ca să ne calce pe bătături. Unul a aterizat În tranșeea mea Într-o dimineață, după micul dejun. Nici n-am știut ce s-a-ntâmplat până nu m-am trezit În ambulanța de campanie și brancardierul mi-a spus ceva ce n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
un loc ce părea rupt din basme, direct în țara belșugului. În același timp, acolo își găsise de lucru o grupă de DPs, așa cum erau numite acele displaced persons, conform prescurtării inscripționate pe spate, și anume la spălat și la călcat rufe. O jumătate de duzină de tineri evrei, care numai favorizați de hazard supraviețuiseră în diferite lagăre de concentrare și care acum voiau cu toții să se ducă în Palestina, dar nu aveau voie. Ca și noi, erau uimiți de cantitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]