9,415 matches
-
singură lungime de undă "λ" și temperatura "T", poate fi scrisă sub forma: Aceasta este ceea ce (în esență) este comparat cu măsurătorile experimentale. Există doi parametrii care trebuie determinați din date, notați în forma utilizată azi ca: "h", ce reprezintă constanta lui Planck și "k", care este constanta lui Boltzmann. Ambele sunt acum noțiuni fundamentale ale fizicii, dar atunci nu aveau nici o semnificație. "Cuanta elementară de energie" este "hλ". Însă o asemenea unitate de măsură nu există în mod normal și
Cuantă () [Corola-website/Science/314659_a_315988]
-
T", poate fi scrisă sub forma: Aceasta este ceea ce (în esență) este comparat cu măsurătorile experimentale. Există doi parametrii care trebuie determinați din date, notați în forma utilizată azi ca: "h", ce reprezintă constanta lui Planck și "k", care este constanta lui Boltzmann. Ambele sunt acum noțiuni fundamentale ale fizicii, dar atunci nu aveau nici o semnificație. "Cuanta elementară de energie" este "hλ". Însă o asemenea unitate de măsură nu există în mod normal și nu este necesară pentru cuantificare. În timp ce cuantificarea
Cuantă () [Corola-website/Science/314659_a_315988]
-
Ponomarev). A decedat la 30 decembrie 1994. Lui Ivanenko îi aparține un număr de contribuții în teoria gravitației, fizica nucleului, electrodinamică, inclusiv electrodinamica cuantică. În anii 1926- 1927, împreună cu George Gamow și Lev Landau s-a ocupat de relația dintre constantele universale și dimensiunile și evoluția universului. În anii 1929-1930 a sugerat ideea geometrizării ecuației Dirac, pe care a realizat-o în colaborare cu Vladimir Fock. În anii 1932 împreună cu E. N.Gapon și concomitent cu Werner Heisenberg a propus modelul proton-neutronic
Dmitri Ivanenko () [Corola-website/Science/313540_a_314869]
-
fumega, producând nori de acid clorhidric și acid sulfuric. S-a demonstrat că acidul clorosulfonic este mai puțin acid decât HSO3F, dar că aciditatea sa este mai mare decât cea a acidului sulfuric. Cea mai puternică aciditate a acestuia, alături de constanta dielectrică mare (60), precum și alte proprietăți indică faptul că este un potențial solvent pentru un număr de soluți inorganici și organici. Încălzirea acestui acid determină descompunerea parțială în clorură de sulfuril, acid sulfuric, trioxid de sulf, acid pirosulfuric, acid clorhidric
Acid clorosulfonic () [Corola-website/Science/313649_a_314978]
-
care a avut o influență decisivă asupra formării sale. În literatura de specialitate din România, Nicolae Iuga este printre primii care lansează o dezbatere publică asupra ideii de Etica globala, aparținând teologului german Hans Kung. A avut o activitate publicistica constantă în revistele culturale din România, fiind cotat de către Andrei Marga ca fiind unul dintre cei mai importanți eseiști contemporani. Este membru al CIEM Madrid. În calitate de colaborator al acestui Centru de cercetare a elaborat și publicat în limba franceză cartea "Le
Nicolae Iuga () [Corola-website/Science/313713_a_315042]
-
Sanda Șandru, Hero Lupescu și Aida Abagief, face studii de profil în 2006, la Siena(Italia) cu Renato Bruson, în 2007, la Operă Națională București cu Leontina Ciobanu-Văduva și la Lübeck cu Berd Weikl. a debutat pe scena Operei din Constantă și în 2006 debutează că solista la Operă Națională București cu rolul titular din opera “Manon Lescaut” de Giacomo Puccini. Din repertoriul sau se pot enumeră roluri că: Este căsătorită cu baritonul Ionuț Păscu.
Madeleine Pascu () [Corola-website/Science/314075_a_315404]
-
descrie frecvențele din linia spectrală a unui element. În 1885, Johann Jakob Balmer (1825-1898) a arătat modul în care frecvențele unui atom de hidrogen depind unele de altele. Formula este una simplă: unde "formula 2" este lungimea de undă, "R" este constanta Rydberg iar "n" este un număr întreg ("n" =3, 4...) Această formulă poate fi generalizată pentru a se aplica și atomilor mult mai complicați decât hidrogenul, însă în această expunere ne vom limita a ne referi doar la hidrogen (din
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
infinit. A impus restricția că energia "E" a oricărui oscilator individual nu poate lua orice valoare arbitrară, ci este proporțională cu un multiplu întreg al frecvenței "f" a oscilatorului. Adică, unde "n" =1, 2, 3... Constanta proporțională h este numită "Constanta lui Planck." Una dintre aplicațiile directe ale acestei teorii este aflarea energiei fotonilor. Dacă valoarea lui "h" este cunoscută iar frecvența fotonului este de asemenea cunoscută, atunci energia fotonilor poate fi calculată. De exemplu, dacă un fascicol de lumină cade
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
înțelegerea modului în care lumina transportă energia ca multiplii unei entități numită cuantă de energie. În orice caz, analogia cu comportamentul unei unde este de asemenea indispensabilă în înțelegerea altor fenomene legate de lumină. În 1905, Albert Einstein a folosit constanta lui Planck pentru a explica efectul fotoelectric postulând că energia dintr-un fascicol de lumină se compune din valori discrete pe care el le-a denumit cuante de lumină, iar mai târziu le-a dat denumirea de fotoni. Conform acestei
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
de "wavicle" (o combinație între cuvintele englezești 'wave'-undă și 'particle'-particulă) pentru a face referire la ceea ce este cu adevărat natura luminii. În continuare, "undă" și "particulă" vor fi folosite în funcție de care aspect al mecanicii cuantice este în discuție. Constanta lui Planck prezintă energia pe care o undă de lumină o transportă ca o funcție a frecvenței sale. Un pas mai departe în dezvoltarea acestui concept a apărut în lucrările lui Bohr. El a folosit un model "planetar" pentru a
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
de undă posibile (și deci a posibilelor frecvențe) când raza unei orbite este deja cunoscută. În 1925 când Werner Heisenberg a dezvoltat complet teoria sa cuantică, calculele ce implicau funcții de undă numite serii Fourier au devenit fundamentale și astfel constanta redusă a lui Planck ("h"/2π) a devenit foarte utilă deoarece conține un factor de conversie care facilitează mult calculele. Mai târziu, când această constantă redusă a lui Planck a apărut în mod natural în ecuația lui Dirac a primit
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
cuantică, calculele ce implicau funcții de undă numite serii Fourier au devenit fundamentale și astfel constanta redusă a lui Planck ("h"/2π) a devenit foarte utilă deoarece conține un factor de conversie care facilitează mult calculele. Mai târziu, când această constantă redusă a lui Planck a apărut în mod natural în ecuația lui Dirac a primit o etichetare diferită și anume "constanta lui Dirac". De aceea, este potrivit a începe cu o explicație a ceea ce este această constantă, chiar dacă am menționat
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
2π) a devenit foarte utilă deoarece conține un factor de conversie care facilitează mult calculele. Mai târziu, când această constantă redusă a lui Planck a apărut în mod natural în ecuația lui Dirac a primit o etichetare diferită și anume "constanta lui Dirac". De aceea, este potrivit a începe cu o explicație a ceea ce este această constantă, chiar dacă am menționat deja motivele pentru care este convenabilă folosirea sa. Așa cum am specificat mai sus, energia oricărei unde este dată de către frecvența sa
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
târziu, când această constantă redusă a lui Planck a apărut în mod natural în ecuația lui Dirac a primit o etichetare diferită și anume "constanta lui Dirac". De aceea, este potrivit a începe cu o explicație a ceea ce este această constantă, chiar dacă am menționat deja motivele pentru care este convenabilă folosirea sa. Așa cum am specificat mai sus, energia oricărei unde este dată de către frecvența sa multiplicată cu constanta lui Planck. O undă este o serie de vârfuri și goluri. Într-o
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
De aceea, este potrivit a începe cu o explicație a ceea ce este această constantă, chiar dacă am menționat deja motivele pentru care este convenabilă folosirea sa. Așa cum am specificat mai sus, energia oricărei unde este dată de către frecvența sa multiplicată cu constanta lui Planck. O undă este o serie de vârfuri și goluri. Într-o undă, un ciclu este definit ca revenirea la aceași poziție ca de exemplu din vârful unei creste în vârful următor. Un ciclu este de fapt exprimat matematic
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
este unghiul pentru care lungimea circumferinței cuprinsă între laturile lui este egală cu raza cercului.) De vreme ce un ciclu are 2π radiani, atunci "h" împărțit cu 2π lasă spre a fi utilizat doar radianul. Deci, împărțind "h" cu 2π obținem o constantă care, atunci când este multiplicată cu frecvența unei unde, arată energia undei în jouli per radian. Constanta lui Planck redusă se scrie în formulele matematice ca "ħ" și se citește ca "h-barat". Constanta redusă a lui Planck permite calcularea energiei unei
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
un ciclu are 2π radiani, atunci "h" împărțit cu 2π lasă spre a fi utilizat doar radianul. Deci, împărțind "h" cu 2π obținem o constantă care, atunci când este multiplicată cu frecvența unei unde, arată energia undei în jouli per radian. Constanta lui Planck redusă se scrie în formulele matematice ca "ħ" și se citește ca "h-barat". Constanta redusă a lui Planck permite calcularea energiei unei unde în unități per radian în loc de unități per ciclu. Aceste două constante "h" și "ħ" sunt
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
radianul. Deci, împărțind "h" cu 2π obținem o constantă care, atunci când este multiplicată cu frecvența unei unde, arată energia undei în jouli per radian. Constanta lui Planck redusă se scrie în formulele matematice ca "ħ" și se citește ca "h-barat". Constanta redusă a lui Planck permite calcularea energiei unei unde în unități per radian în loc de unități per ciclu. Aceste două constante "h" și "ħ" sunt pur și simplu factori de conversie între unitățile de energie și cele de frecvență. Constanta redusă
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
în jouli per radian. Constanta lui Planck redusă se scrie în formulele matematice ca "ħ" și se citește ca "h-barat". Constanta redusă a lui Planck permite calcularea energiei unei unde în unități per radian în loc de unități per ciclu. Aceste două constante "h" și "ħ" sunt pur și simplu factori de conversie între unitățile de energie și cele de frecvență. Constanta redusă a lui Planck este folosită mai des decât "h" (constanta lui Planck) în formulele matematice ale mecanicii cuantice din mai
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
h-barat". Constanta redusă a lui Planck permite calcularea energiei unei unde în unități per radian în loc de unități per ciclu. Aceste două constante "h" și "ħ" sunt pur și simplu factori de conversie între unitățile de energie și cele de frecvență. Constanta redusă a lui Planck este folosită mai des decât "h" (constanta lui Planck) în formulele matematice ale mecanicii cuantice din mai multe motive, unul dintre ele fiind și acela că viteza unghiulară sau frecvența unghiulară este de obicei măsurată în
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
în unități per radian în loc de unități per ciclu. Aceste două constante "h" și "ħ" sunt pur și simplu factori de conversie între unitățile de energie și cele de frecvență. Constanta redusă a lui Planck este folosită mai des decât "h" (constanta lui Planck) în formulele matematice ale mecanicii cuantice din mai multe motive, unul dintre ele fiind și acela că viteza unghiulară sau frecvența unghiulară este de obicei măsurată în radiani pe secundă deci utilizând "ħ" care folosește de asemenea radiani
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
în jurul unui nucleu. Existența acestor orbite poate fi dedusă analizând linia spectrală produsă de un atom. Bohr a explicat existența orbitelor pe care electronii le pot ocupa corelând momentul unghiular al electronilor din fiecare orbită "permisă" cu valuarea lui h, constanta lui Planck. El a spus că un electron aflat în cea mai joasă orbită are un moment unghiular egal cu h/2π. Fiecare orbită superioară celei de bază va conține acei electroni care au momentul unghiular egal cu un multiplu
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
superioară celei de bază va conține acei electroni care au momentul unghiular egal cu un multiplu întreg al celui de pe orbita de bază. El a descris electronii ca fiind asemănători planetelor aflate pe o orbită solară. Astfel, el a definit constanta lui Planck ca un element fundamental care generează cerințe speciale la nivel subatomic și asta explică spațiul existent între orbitele electronilor. Bohr a considerat o revoluție completă a unui electron pe orbită ca fiind echivalentă unui ciclu dintr-un oscilator
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
un oscilator și care este similar unui ciclu dintr-o undă. Numărul de revoluții pe secundă este (definește) ceea ce numim frecvența acelui electron aflat în acea orbită. Impunerea ca frecvența electronilor de pe fiecare orbită să fie un multiplu întreg al constantei lui Planck h, permite existența doar a anumitor orbite și de asemenea stabilește mărimea lor. Bohr a generalizat Formula lui Balmer pentru hidrogen înlocuind împărțitorul în valoare de 1/4 cu o pătratul unei variabile: unde λ este lungimea de
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
doar a anumitor orbite și de asemenea stabilește mărimea lor. Bohr a generalizat Formula lui Balmer pentru hidrogen înlocuind împărțitorul în valoare de 1/4 cu o pătratul unei variabile: unde λ este lungimea de undă a luminii, "R" este Constanta lui Rydberg pentru hidrogen și întregii n și m se referă la orbitele între care electronii pot tranzita. Această generalizare descrie mult mai multe linii spectrale decât au fost detectate anterior iar confirmarea experimentală a acestui fapt a venit ulterior
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]