9,274 matches
-
succes să-l ucidă pe Kornblow, frumoasa Beatrice Reiner (Lisette Verea) fiind și ea angajată inițial de Stubel pentru a-l ademeni pe Kornblow. Înainte ca Stubel să fugă cu un avion încărcat cu comoara, Kornblow, prietenii săi dar și domnișoara Reiner invadează camera lui Stubel de la hotel ca să se strecoare de mai multe ori în valizele sale și în dulapuri pentru a-i despacheta bagajele, iar Stubel începe să creadă că înnebunește. Arestați pe baza unor acuzații false, Kornblow, Corbaccio
O noapte la Casablanca () [Corola-website/Science/332990_a_334319]
-
Domnișoara Christina este o nuvelă fantastică scrisă de Mircea Eliade și publicată pentru prima oară în anul 1936 de către Editura „Cultura Națională” din București. Nuvela este inspirată din folclorul românesc și marchează o orientare a literaturii lui Mircea Eliade în direcția
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
de la 1907 și se preschimbase în strigoi își exercită apucăturile vampirice asupra locuitorilor din zona învecinată. Ea încearcă o reîntoarcere în lumea oamenilor prin intermediul dragostei, transformându-se din nou în femeie, dar vraja malefică este ruptă de un tânăr. Nuvela „Domnișoara Christina” a stat la baza a două filme omonime românești adaptate după această operă literară: "Domnișoara Christina" (1992) și "Domnișoara Christina" (2013). Specia literară a scrierii este disputată de critici. Astfel, „Domnișoara Christina” este considerată de unii critici (Ov.S. Crohmălniceanu
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
Ea încearcă o reîntoarcere în lumea oamenilor prin intermediul dragostei, transformându-se din nou în femeie, dar vraja malefică este ruptă de un tânăr. Nuvela „Domnișoara Christina” a stat la baza a două filme omonime românești adaptate după această operă literară: "Domnișoara Christina" (1992) și "Domnișoara Christina" (2013). Specia literară a scrierii este disputată de critici. Astfel, „Domnișoara Christina” este considerată de unii critici (Ov.S. Crohmălniceanu, Sorin Alexandrescu, Angelo Mitchievici) ca roman (așa cum fusese subintitulată în prima ediție publicată), în timp ce alții o
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
în lumea oamenilor prin intermediul dragostei, transformându-se din nou în femeie, dar vraja malefică este ruptă de un tânăr. Nuvela „Domnișoara Christina” a stat la baza a două filme omonime românești adaptate după această operă literară: "Domnișoara Christina" (1992) și "Domnișoara Christina" (2013). Specia literară a scrierii este disputată de critici. Astfel, „Domnișoara Christina” este considerată de unii critici (Ov.S. Crohmălniceanu, Sorin Alexandrescu, Angelo Mitchievici) ca roman (așa cum fusese subintitulată în prima ediție publicată), în timp ce alții o consideră nuvelă. Pictorul bucureștean
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
vraja malefică este ruptă de un tânăr. Nuvela „Domnișoara Christina” a stat la baza a două filme omonime românești adaptate după această operă literară: "Domnișoara Christina" (1992) și "Domnișoara Christina" (2013). Specia literară a scrierii este disputată de critici. Astfel, „Domnișoara Christina” este considerată de unii critici (Ov.S. Crohmălniceanu, Sorin Alexandrescu, Angelo Mitchievici) ca roman (așa cum fusese subintitulată în prima ediție publicată), în timp ce alții o consideră nuvelă. Pictorul bucureștean Egor Pașchievici sosește în septembrie 1935, invitat de domnișoara Sanda (fiica cea
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
de critici. Astfel, „Domnișoara Christina” este considerată de unii critici (Ov.S. Crohmălniceanu, Sorin Alexandrescu, Angelo Mitchievici) ca roman (așa cum fusese subintitulată în prima ediție publicată), în timp ce alții o consideră nuvelă. Pictorul bucureștean Egor Pașchievici sosește în septembrie 1935, invitat de domnișoara Sanda (fiica cea mare a doamnei Moscu), la conacul familiei sale din Câmpia Dunării. Atmosfera de aici este sinistră: proprietatea pare lăsată în paragină, servitorii o părăsesc alungați de prezențe nevăzute, animalele pier în mod straniu. Cei care locuiesc în
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
au gesturi bizare. Doamna Moscu are un comportament somnambulic și îi ignoră deseori pe oamenii din preajma ei, în timp ce fetița Simina dovedește o perversitate precoce. Cei doi musafiri, pictorul Egor și profesorul arheolog Nazarie, află curând că conacul este bântuit de domnișoara Christina, sora mai mare a doamnei Moscu, ce fusese omorâtă în evenimentele tulburi din timpul Răscoalei de la 1907. Tânăra femeie avea porniri sadice și nimfomane, fiind amanta vechilului pe care-l împingea să săvârșească fapte de o cruzime bolnăvicioasă. În timpul
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
de a le împărți averea, îndemnându-i să o siluiască, iar vechilul a împușcat-o din gelozie. Trupul femeii nu a mai fost găsit, iar oamenii susțineau că ea s-ar fi transformat în strigoi. Portretul în mărime naturală al domnișoarei Christina, pictat de Mirea, îi fascinează pe musafiri, iar Egor își exprimă dorința de a repicta tabloul în stilul său propriu. Într-una din nopți, domnișoara Christina pătrunde în visul lui Egor și își mărturisește dragostea sa pentru el, spunându
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
susțineau că ea s-ar fi transformat în strigoi. Portretul în mărime naturală al domnișoarei Christina, pictat de Mirea, îi fascinează pe musafiri, iar Egor își exprimă dorința de a repicta tabloul în stilul său propriu. Într-una din nopți, domnișoara Christina pătrunde în visul lui Egor și își mărturisește dragostea sa pentru el, spunându-i că-l va iubi „cum niciodată n-a fost iubit vreun muritor”. Ea îl anunță că va veni la el în fiecare noapte mai întâi
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
a doua apariție în noaptea următoare. Egor se logodește cu Sanda într-o încercare de a o apăra de influența malefică a strigoaicei și a persoanelor aflate sub influența ei (doamna Moscu și Simina). Cea de-a treia apariție a domnișoarei Christina este reală, dar delirul dragostei se întrerupe brusc atunci când Egor simte rana sângerândă și se trezește ca dintr-un vis. El o respinge cu brutalitate pe Christina (care-l blestemă să se mistuie de dorul ei pentru tot restul
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
În același timp, profesorul Nazarie și doctorul Panaitescu o urmăresc pe Simina, fiind martorii plecării Christinei cu o trăsură fantomă. Țăranii din sat se adună la locul incendiului, iar Egor îi îndeamnă să-l însoțească în conac, unde distruge portretul domnișoarei Christina, apoi îndeplinește ritualul tradițional al uciderii strigoiului, străpungându-i inima cu un drug de fier. Uciderea definitivă a Christinei cauzează moartea Sandei și a Siminei, în timp ce doamna Moscu se prăbușește definitiv în nebunie. Egor privește conacul ce arde și
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
că nu dispune de un timp suficient pentru a-l rescrie și finaliza. În aceste condiții, a hotărât să scrie „un roman scurt, fără legătură cu „atmosfera” ciclului "Întoarcerea din Rai", iar, pe de altă parte, fără incidențe autobiografice”. Nuvela „Domnișoara Christina” a fost scrisă de Mircea Eliade în toamna anului 1936 în doar două săptămâni. Scriitorul mărturisea în memoriile sale că era obsedat de multă vreme de drama persoanelor ce au murit tinere, fără a-și putea împlini aspirațiile spirituale
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
iubesc oamenii în modalitatea lor încarnată”. Mircea Eliade a avut întotdeauna o înclinație către fantastic, existând antecedente de acest fel („mari simboluri confuze, mari elanuri lirice, exprimate cu o ciudată și nebuloasă forță”) încă de la primele manifestări literare ale sale. „Domnișoara Christina” este o experiență literară nouă, dar preia ecouri fantastice din scrierile mai vechi ale autorului, amplificându-le către alte orizonturi. Volumul "Domnișoara Christina" a fost publicat la sfârșitul toamnei anului 1936 de către Editura „Cultura Națională” din București, după ce publicistul
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
mari elanuri lirice, exprimate cu o ciudată și nebuloasă forță”) încă de la primele manifestări literare ale sale. „Domnișoara Christina” este o experiență literară nouă, dar preia ecouri fantastice din scrierile mai vechi ale autorului, amplificându-le către alte orizonturi. Volumul "Domnișoara Christina" a fost publicat la sfârșitul toamnei anului 1936 de către Editura „Cultura Națională” din București, după ce publicistul Isaiia Răcăciuni, secretarul literar al editurii, fusese încântat de titlu și de subiect și ceruse să citească manuscrisul. Succesul public a fost însă
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
limitele prea strânse ale propriului tău spirit”. Cartea a devenit curând ținta atacurilor jurnalistului N. Georgescu-Cocoș, redactorul revistei „Neamul Românesc” (fondată de Nicolae Iorga și care circula în special în mediul universitar), care reproducea zilnic fragmente scoase din context din „Domnișoara Christina” despre precocitatea sexuală a Siminei, acuzându-l pe autor de pornografie în scopul de a provoca indignarea opiniei publice și eliminarea scriitorului din învățământ. Campania declanșată în presă a produs o deviere în receptarea scrierii, fiind împiedicate discuțiile obiective
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
un scandal public prilejuit de tipărirea în presă a unui comunicat oficial scris de Constantin Kirițescu, director general în Ministerul Instrucției Publice, prin care Mircea Eliade era acuzat că ar fi autorul anumitor scrieri „pornografice”; acuzația se referea la nuvela „Domnișoara Christina”. Potrivit scriitorului, Ministerul urmărea prin acel comunicat să obțină o solicitare publică pentru excluderea lui Eliade din învățământul universitar. Mircea Eliade a dat în judecată Ministerul Instrucției Publice pentru calomnie, cerând o despăgubire simbolică de un leu. Sute de
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
și a ajuns să creadă că nuvela sa este lipsită de valoare. Într-o însemnare din 26 ianuarie 1943, Mircea Eliade își exprima speranța că publicul și opinia critică vor redescoperi mai târziu valoarea nuvelei: „Recitesc, pentru o nouă ediție, Domnișoara Christina. Sunt surprins de valoarea ei. Cartea aceasta, pe care n-o mai răsfoisem din 1936, când am scris-o și am publicat-o, mi se părea ratată, sugestionat și eu de corul criticilor și a unora dintre prieteni, care
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
o considerau fie perversă, fie erotică, fie de un fantastic factice. Azi, îmi dau seama că mă înșelasem și sunt sigur că, în douăzeci sau cincizeci de ani, cartea aceasta va fi redescoperită”. Trecerea timpului a stins scandalul mediatic, iar „Domnișoara Christina” a început să fie analizată în mod obiectiv și revalorizată. Volumul a fost reeditat în anul 1943 de Editura Contemporană din București, după care opera literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
analizată în mod obiectiv și revalorizată. Volumul a fost reeditat în anul 1943 de Editura Contemporană din București, după care opera literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist. Nuvela „Domnișoara Christina” a fost inclusă apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București, reintrând astfel în circuitul public. O nouă recitire a „Domnișoarei Christina” după încă douăzeci de ani i-a
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist. Nuvela „Domnișoara Christina” a fost inclusă apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București, reintrând astfel în circuitul public. O nouă recitire a „Domnișoarei Christina” după încă douăzeci de ani i-a produs autorului unele regrete că nu a abordat toate aspectele spirituale ale întâmplării, iar din acest motiv textul nu ar fi suficient de clar. „Ar fi trebuit, poate, să insist mai mult
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
de ani i-a produs autorului unele regrete că nu a abordat toate aspectele spirituale ale întâmplării, iar din acest motiv textul nu ar fi suficient de clar. „Ar fi trebuit, poate, să insist mai mult asupra sensului secret al Domnișoarei Christina: un «spirit» care încearcă să-și recupereze condiția carnală, răstoarnă toate legile Firii. De aici oroarea, spaima, imoralitatea pe care o provoacă orice «apariție». Simina, fetiță de 9-10 ani, se comportă ca o femeie sexualicește matură, datorită raporturilor ei
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
care încearcă să-și recupereze condiția carnală, răstoarnă toate legile Firii. De aici oroarea, spaima, imoralitatea pe care o provoacă orice «apariție». Simina, fetiță de 9-10 ani, se comportă ca o femeie sexualicește matură, datorită raporturilor ei «spirituale» cu «spiritul» Domnișoarei Christina. Simina provoacă aceeași «oroare» ca și apariția fantomei care nu voia să se despartă de pământ”, nota într-o însemnare datată 26 iulie 1965 din "Jurnalul inedit". Tema principală a „Domnișoarei Christina” o reprezintă conflictul fantastic generat de confruntarea
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
sexualicește matură, datorită raporturilor ei «spirituale» cu «spiritul» Domnișoarei Christina. Simina provoacă aceeași «oroare» ca și apariția fantomei care nu voia să se despartă de pământ”, nota într-o însemnare datată 26 iulie 1965 din "Jurnalul inedit". Tema principală a „Domnișoarei Christina” o reprezintă conflictul fantastic generat de confruntarea a două supraforțe, Viața și Moartea. Cele două supraforțe sunt reprezentate de două grupuri de personaje: cele benefice (Egor, Nazarie, doctorul și țăranii din sat) și cele malefice (strigoaica domnișoara Christina și
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
principală a „Domnișoarei Christina” o reprezintă conflictul fantastic generat de confruntarea a două supraforțe, Viața și Moartea. Cele două supraforțe sunt reprezentate de două grupuri de personaje: cele benefice (Egor, Nazarie, doctorul și țăranii din sat) și cele malefice (strigoaica domnișoara Christina și aliatele ei: doamna Moscu, Simina, fetița posedată, vizitiul etc.). Personajul Sanda nu poate fi inclus într-o singură tabără, ci aparține alternativ ambelor tabere. În mod obișnuit, viii și morții rămân în lumi diferite, care nu comunică între
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]