9,399 matches
-
avers, bustul lui Cuza în profil spre stânga este încadrat de inscripția circulară ALECSANDRU IOAN I CUZA-VODĂ 1820-1873 (fig. 78av). Reversul poartă inscripția pe douăsprezece rânduri, încadrată într-un cerc perlat (fig. 78rv): 1866-11 FEBRUARIE-1906 / 40 DE ANI / DE LA ABDICAREA DOMNITORULUI / ÎN FAVOAREA UNEI DINASTII STREINE, SUB A SA MĂREAȚĂ DOMNIE / S-AU SĂVARȘIT / UNIREA PRINCIPATELOR 1859/ SECULARIZAREA AVERILOR MÂNĂSTIREȘTI 1863/ ÎMPROPRIETĂRIREA / ȚĂRANILOR / 1864. Medalia apare cu atât mai interesantă cu cât este primul document în metal care-i glorifică faptele, realizat
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
DINASTII STREINE, SUB A SA MĂREAȚĂ DOMNIE / S-AU SĂVARȘIT / UNIREA PRINCIPATELOR 1859/ SECULARIZAREA AVERILOR MÂNĂSTIREȘTI 1863/ ÎMPROPRIETĂRIREA / ȚĂRANILOR / 1864. Medalia apare cu atât mai interesantă cu cât este primul document în metal care-i glorifică faptele, realizat după moartea domnitorului. Tot în 1906, la Iași, se realizează prin turnare o plachetă (zinc, 105/78 mm) cu specific artizanal, care prezintă chipul destul de reușit al domnitorului Cuza, orientat spre dreapta, cu mustață și barbișon. Cuza este îmbrăcat în tunică militară cu
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
interesantă cu cât este primul document în metal care-i glorifică faptele, realizat după moartea domnitorului. Tot în 1906, la Iași, se realizează prin turnare o plachetă (zinc, 105/78 mm) cu specific artizanal, care prezintă chipul destul de reușit al domnitorului Cuza, orientat spre dreapta, cu mustață și barbișon. Cuza este îmbrăcat în tunică militară cu două ornamente pe piept și guler înalt cu broderie. Din informațiile pe care le deținem, placheta (fig. 80unifață) a fost rodul inițiativei celor care lucrau
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
aurit) s-a îngrijit familia de comercianți Elias Șaraga din Iași, la o firmă din străinătate cu care era în relații de afaceri (fig. 82av și 82rv redau în desen proiectul inițial al medaliei). În 1912, cu ocazia dezvelirii statuii domnitorului Al.I.Cuza din piața centrală a orașului Iași, a fost bătută o medalie, din aur, argint și bronz, de mai multe dimensiuni, cu și fără toartă. Aversul prezintă bustul lui Cuza privit din față, încadrat de două inscripții semicirculare
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
11 FEBRUAR 1866. După cum se vede este gravat greșit 5/24 FEBRUAR, în loc de 5/24 IANUARIE (fig. 83av). Reversul medaliei înfățișează impunătoarea statuie din Piața Unirii, încadrată de inscripția CUZA VODĂ. Deasupra statuii - o altă inscripție semicirculară: ROMÂNIA RECUNOSCĂTOARE MARELUI DOMNITOR ROMÂN (fig. 83rv). Exceptând greșeala de pe avers, medalia redă, cu simț al proporțiilor și finețe în execuție, impozanta statuie care domină centrul orașului Iași de mai bine de un secol. Din cele 12 medalii închinate lui Cuza în perioada 1873-1914
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
mai fost dedicate medalii timp de aproape o jumătate de veac. Și au fost cel puțin două ocazii importante: în 1920, la centenarul nașterii sale și în 1934, la împlinirea a 75 de ani de la Unirea Principatelor. Abia în 1959 domnitorul Al. I. Cuza apare, cum era și normal, pe medalia Centenarului Unirii Principatelor (fig. 84av și 84rv), în 1960, împreună cu Mihail Kogălniceanu, pe medalia Centenarului Universității din Iași, iar în 1984, pe o medalie de expoziție filatelică, care prin efigie
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
Cuza (fig. 88av). Credem că în actualitate se abuzează de prezența lui Cuza pe unele medalii care fie nu aduc noutăți ale portretului medalistic, fie sunt copii palide ale celor de pe vechi medalii, fie prezintă imagini cu expresii ale feței domnitorului care nu încântă privirea celui care le contemplă. Prezentăm, în final, câteva considerații cu privire la imaginea medalistică a lui Al.I.Cuza în ansamblu. Prima reprezentare medalistică a chipului domnitorului Unirii - cea cu favoriți bogați și mustață, cu privirea jumătate dreapta
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
celor de pe vechi medalii, fie prezintă imagini cu expresii ale feței domnitorului care nu încântă privirea celui care le contemplă. Prezentăm, în final, câteva considerații cu privire la imaginea medalistică a lui Al.I.Cuza în ansamblu. Prima reprezentare medalistică a chipului domnitorului Unirii - cea cu favoriți bogați și mustață, cu privirea jumătate dreapta, în care Cuza apare în mantie îmblănită peste tunică cu epoleți cu franjuri împletite nu s-a impus. Aceasta apare doar pe medaliile din perioada 1859-1862. Portretul medalistic care
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
medaliile de expoziție din 1864-1865. În afară de chipul acolat cu altele de pe medaliile din 1911 și 1960, se mai realizează două portrete medalistice pe medalia semicentenarului din 1909 și pe cea a monumentului din 1912. Se impun câteva precizări în legătură cu imaginea domnitorului de pe medalia din 1912. Expresia feței de pe aceste medalii este discutabilă. Discutabilă este și vestimentația militară a bustului. Sunt detalii, dar nu suficiente (din moment ce nu se poate observa steaua mare de pe epoletul vizibil), că ținuta militară respectivă (gulerul, franjurile și
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
și efigia, apare pe două medalii. Ele sunt dedicate de cetățenii din Turnu Măgurele și respectiv județul Dîmbovița marelui om de stat. Prima PENTRU MĂREȚUL FAPT DIN 2/14 MAIU 1864 și a doua PENTRU AGERA ESSECUTARE MĂREȚELOR CUGETĂRI PRINȚULUI DOMNITOR ALESSANDRU IOAN I DE LA 2 MAIU 1864 cum precizează inscripțiile de pe reversul celor două medalii. Numele Kogălniceanu mai apare pe o medalie a Expoziției Universale de la Paris din 1867. Nu putem preciza dacă cel recompensat a fost marele om de
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
Al. I. Cuza le-am prezentat medagrafic în periplul istoric de mai sus. Vom face acum câteva considerații privind chipul medalistic al lui Kogălniceanu. Pe medalia din 1911, după cum s a putut observa, acesta este acolat protocolar cu cel al domnitorului Al.I.Cuza și, pentru a respecta această cerință, profesorul de desen ornamental de la Școala de Arte și Meserii Celesti Fabio, cel care a conceput medalia, a trebuit să-l plaseze pe Kogălniceanu în prim plan. Plasamentul dă posibilitatea privitorului
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
ea Începe o era nouă În care mai trăim, ea Înseamnă Începutul maturității noastre artistice.” Între 1678 și 1725, arta românească a cunoscut o fază de Înflorire artistică și culturală creându-se un stil caracteristic, denumit “stil brâncovenesc”, după numele domnitorului Constantin Brâncoveanu (1688-1714). Această perioadă a artei românești reprezintă un ultim moment de sinteză și Înflorire a artei postbizantine Într-o epocă În care arta rusească, sârbă sau greacă, la fel ca și arta din Principatele Române, era Încă fidelă
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Gabriela Petronela Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92318]
-
având patru turnuri de aerisire. Turnul porții străjuiește intrarea În curte. În el se poate urca pe o scară exterioară. Biserica „Sfântul Gheorghe”, ctitorită de Constantin Brâncoveanu și terminată În 1688, cu puțin timp Înainte ca ctitorul ei să devină domnitor, se află În afara zidurilor palatului, lângă turnul porții. Asemănator Palatului de la Mogoșoaia, Palatul Brâncovenesc de la Potlogi prezintă un foișor cu scara exterioară În partea din față a construcției, iar În partea din spate se observă existența unei loggie, căreia i-
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Gabriela Petronela Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92318]
-
Regulamentului Organic, iar după doi ani face parte din Obșteasca Extraordinară Adunare pentru revizuirea Regulamentului Organic. Cam tot de pe atunci este mare logofăt al Dreptății. În 1838 devine prezident al Sfatului Consultativ, în 1844 - membru al Înaltului Divan. Destituit de domnitorul Gheorghe Bibescu, injustiția avea să se repare în 1847, când va fi numit membru la Înalta Curte de Justiție. Ca efor, participă la întocmirea regulamentului școlilor și se îngrijește de trimiterea în străinătate a primilor bursieri români. Refugiat la Brașov
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]
-
iar în 1659 este episcop de Roman. În epoca păstoririi la Roman se naște probabil prietenia sa cu Miron Costin, precum și aceea cu Dositei Notara, viitorul patriarh al Ierusalimului, pe care îl întâlnește în 1664, la Curtea din Iași a domnitorului Eustratie Dabija. După 1665 începe să versifice D. și psaltirea tipărită la Uniev în 1673. Ajuns mitropolit al Moldovei în 1671, el va sprijini în anii următori politica antiturcească a lui Ștefan Petriceicu. Împreună cu domnitorul silit să părăsească țara după
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
la Curtea din Iași a domnitorului Eustratie Dabija. După 1665 începe să versifice D. și psaltirea tipărită la Uniev în 1673. Ajuns mitropolit al Moldovei în 1671, el va sprijini în anii următori politica antiturcească a lui Ștefan Petriceicu. Împreună cu domnitorul silit să părăsească țara după lupta de la Hotin (11 noiembrie 1673), se refugiază în Polonia, în februarie 1674. La începutul anului 1675 el revine în Moldova, unde, după o detenție de câteva luni în mănăstirea Sf. Sava din Iași, redobândește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
1673), se refugiază în Polonia, în februarie 1674. La începutul anului 1675 el revine în Moldova, unde, după o detenție de câteva luni în mănăstirea Sf. Sava din Iași, redobândește scaunul de mitropolit, probabil la intervenția lui Dositei Notara pe lângă domnitorul Dumitrașcu Cantacuzino. Urmează pentru D. un deceniu de intensă și sistematică activitate de traducere și tipărire a cărților de cult în limba română. Necesitatea consacrării limbii poporului în serviciul liturgic este înțeleasă de el, ca și, mai înainte, de Varlaam
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
debutului său literar. De sub tiparul reînființat la Iași, la „Trei Ierarhi”, cu ajutorul meșterului Vasile Stadnicki din școala tipografilor de la Uniev, apare apoi, în 1679, pentru început în condiții modeste, Dumnezăiasca liturghie, tradusă din grecește. Prin intermediul lui Ionașcu Bilevici, sol al domnitorului Gheorghe Duca în Rusia, D. obține sprijinul lui Nicolae Milescu și al patriarhului Moscovei, Ioachim, pentru cumpărarea unei noi tipografii. După cum rezultă și din scrisorile schimbate între Iași și Moscova în 1679, Milescu, deși „despărțit prin spațiu”, se dovedește a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
1683, poate și un Octoih rămas neterminat, atribuit de asemenea lui D. În ianuarie 1684, în timpul scurtei reveniri în scaunul țării a lui Ștefan Petriceicu, mitropolitului i se încredințează o misiune diplomatică în Rusia, de unde, pregătit să accepte suzeranitatea țarului, domnitorul nădăjduia să primească în schimb ajutor împotriva turcilor. D. este reținut însă la Kiev, unde, invocată fiind carantina împotriva unei epidemii de ciumă, este interogat și constrâns să aștepte răspunsul la petiția adresată țarului. Declarația pe care o face în fața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
aceeași neclintită speranță în izbânda popoarelor creștine asuprite în luptă comună împotriva „agarenilor” întâmpină D. campania din Moldova a regelui Sobieski, în 1686, an ce va marca însă dramatic ultima perioadă a existenței sale. Expediția eșuează și mitropolitul, care, spre deosebire de domnitorul Constantin Cantemir, trecuse fățiș de partea polonilor, este nevoit să se retragă și el odată cu oștile regelui, ce părăsesc la 15 septembrie capitala Moldovei, incendiată. La plecare, lua cu sine, poate din ordinul regelui polon, moaștele Sf. Ioan cel Nou
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
prezență în Polonia pare a conveni la un moment dat regelui în raporturile, lipsite de cordialitate, cu Constantin Cantemir) nu va mai fi cu putință. Anii din urmă îi sunt umbriți de numeroase suferințe: grija pentru tezaur, somațiile repetate ale domnitorului Constantin Cantemir de a reveni în patrie și imposibilitatea de a le da ascultare, anatema patriarhului Constantinopolului (după sinodul convocat la Iași în 1688, D. este excomunicat și depus din treaptă), ostilitatea clerului catolic și unit din Zolkiew, nesiguranțele și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
față de bovarism, romanul ei istoric este polemic - aproape fățiș - față de falsa atribuire de virtuți eroice, frecventă în epocă. Evenimentul istoric demitizat este Unirea Principatelor, figura istorică redusă la modeste dimensiuni umane - este cea a lui Alexandru Ioan Cuza. Alegerea ca domnitor în ambele principate a acestui obscur personaj, care nici măcar nu figurase pe lista posibililor candidați la domnie, apare ca rezultatul luptelor pentru putere între diversele partide boierești. Intrigile de culise, sforăria bizantino-fanariotă sunt reconstituite într-o strălucită panoramă ficțională a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
asupra importanței actului Unirii. Articolele erau scrise, majoritatea, de D. Bolintineanu. El deținea, ca și la „Poporul suveran”, rubrica „București” căreia, de la numărul 16, i-a dat titlul „Principatele Unite”. Alegerea de deputați pentru adunarea care urma să hotărască persoana domnitorului, lărgirea dreptului de vot, libertatea tiparului sunt subiectele principale. Gazeta a anunțat cu entuziasm știrea alegerii lui Al. I. Cuza ca domn al Moldovei, tipărind și discursul rostit de M. Kogălniceanu cu acest prilej. Când Al. I. Cuza este ales
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286660_a_287989]
-
I. Cuza ca domn al Moldovei, tipărind și discursul rostit de M. Kogălniceanu cu acest prilej. Când Al. I. Cuza este ales domn și în Țara Românească, Bolintineanu elogiază evenimentul (O pagină frumoasă în istoria țării). Publicația a susținut pe domnitor în toate reformele întreprinse (reorganizarea armatei, secularizarea moșiilor mănăstirilor închinate, împroprietărirea țăranilor), prin paginile lui I. Ghica (Reflecții politice), Cezar Bolliac (Unitatea României), Radu Ionescu (Unirea, o eră de progres) și reluând studiul lui N. Bălcescu, Despre starea soțială a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286660_a_287989]
-
Nicolae, care - mândră de evghenia neamului ei - pretindea că s-ar fi înrudit cu Maria Tereza. Copilul a fost crescut de mamă, căci în 1797 Elena Dudescu se despărțise de soțul ei. În 1799 Alecu Văcărescu este răpit de arnăuții domnitorului Alexandru Moruzi și aruncat în închisoarea din Tulcea, unde a și murit. Emigrantul francez Félix Colson a fost primul dascăl al lui V. În 1804, însoțit de un dascăl-epitrop grec, Zaharia, era trimis la Viena pentru învățătură. Aici deprinde germana
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]