KorAP: Find »[drukola/base=dramă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...358 359 360 ...501 >

12,502 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859

exegeza bacoviană, propunerea este nouă mai ales prin caracterul ei tranșant și dovedește capacitatea lui Bacovia de a provoca mereu alte perspective critice. Căutând să aflăm însă mai îndeaproape cum este definit "complexul Bacovia", citim următoarele: ""complexul Bacovia" este tocmai drama singurătății ființei la care te silește existența (viața haină, cum îi zice poetul). Singurătatea vieții l-a trimis în singurătatea morții, care s-a dovedit a nu fi pacea visată. Nunta n-a mai avut loc, poetul a rămas nelumit

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
asta trebuie descoperită importanța lui extraordinară. La el, totul stă sub semnul negativului, dar Bacovia n-a fast un nihilist zgomotos de felul lui Nietzsche sau al lui Ivan Karamazov, eroul lui Dostoievski. El a trăit criza omului european prin drama lui permanentă care a coincis cu o conjuncturală depărtare de creștinism, iluzionat de marxismul tinereții. Și e semnificativ că Bacovia reface toate iluziile omului modern, culminând cu ideea că s-ar putea pune în locul iubirii creștine poema roză a iubirii

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
teme și motive din panoplia simbolistă, transpuse în dicțiune lirică. În amestecul de umbră și lumină, peisaj vesperal prielnic imaginilor și situațiilor stranii, un călugăr visează un cod coordonator, deși e un "patriarh al magiei negre"; doi pensionari comentează o dramă amoroasă; un nebun "mânca și cânta după gramofon" etc. De simbolism și implicit de reverberațiile poematice se îndepărtează prin ironie și tentația parodicului. Convenția lirică se atenuează tot mai mult în Impresii de roman, prin apariția unor nuclee epice și

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
și afirmațiile provocatoare, cum este aceea conținută în comentariul poeziei Plumb, în care Th. Codreanu vede un Luceafăr de "semn întors", concentrat în doar două catrene. Altfel spus, este "istoria hiperconcentrată a incompatibilității iubirii în raportul dintre Eros și Thanatos. Drama hyperionică provine din faptul că unul dintre parteneri este mort în raport cu celălalt sau viu în același raport" (pag. 188). De altfel, mai tot timpul autorul acestui substanțial studiu este conectat la o înaltă temperatură polemică: se distanțează, interpretează, nuanțează, corectează

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
fi cunoscută, lucrarea sa literară l-ar ridica la o apreciere comparabilă cu a marilor corifei, de l-aș numi, pe alte dimensiuni, numai pe Rainer Maria Rilke, pe când așa, încuiat sub lacătul limbii române, Bacovia își trăiește, în continuare, drama de autentic și grandios "provincial". "Helis" (Slobozia), nr. 7-8, iulie-august 2006 FRAGMENTELE LUI LAMPARIA, CRAIOVA, FUNDAȚIA "SCRISUL ROMÂNESC", 2002 Edgar PAPU Un gânditor aforistic Am preciza, mai curând, printr-o întregire: "un tânăr gânditor aforistic". Așa ne putem face o

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
ai literaturii autorități în filosofie, semiotică, psihanaliză etc. Exemplificăm: Scopul marilor artiști nu este arta, ci omul; Din păcate, omul e pe cale să devină o finalitate fără scop; Cuvântul această povară a gândului; Vezi prea mult și poți prea puțin drama oricărui creator; Cărțile mari seamănă cu furtuna; celelalte sunt vânt; Literatura mare e destin, nu carieră; Proletcultul "salvarea" culturii prin execuție; Lacrimile nu creează. Ele sunt creație; În artă, narcisismul e fecund; în morală, e o catastrofă; Geniul adult cu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
care, la români, face casă bună cu politica și minciuna. Prin vasta întindere a lecturilor din literatura română și universală precum și prin profunzimea acestora, Theodor Codreanu mă face să afirm odată cu Vladimir Streinu că citind Fragmentele lui Lamparia "încerc o dramă de inteligență". Pentru orele de dirigenție, aceste învățături ale lui Lamparia către fiul său din primul secol al mileniului al III-lea" sunt o sursă inepuizabilă de educație estetică, etică, politică și patriotică: ce bogăție de suflet! Ce furtună de

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
interesante că poate fi citită cu folos de oricine. Lamparia se oferă de Cicerone și cine-l urmează în expediția sa fragmentată, are un avantaj sigur: poate coborî la orice stație dorește. "Axioma" (Ploiești), nr. 2, februarie 2004 BASARABIA SAU DRAMA SFÂȘIERII, CHIȘINĂU, EDITURA FLUX, 2003. PREFAȚĂ DE MIHAI CIMPOI: UN CRITIC AL ÎNTREG SPAȚIULUI CULTURAL ROMÂNESC; GALAȚI, EDITURA SCORPION, 2003, EDIȚIA A DOUA [REVĂZUTĂ ȘI ADĂUGITĂ]; GALAȚI, EDITURA "PAX AURA MUNDI", 2004, EDIȚIA A TREIA [REVĂZUTĂ ȘI ADĂUGITĂ] Mihai CIMPOI

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
valorile ce se creează în Țară, cât și în Basarabia și în exil. Perspectiva dinafară lipsește, el fiind un implicat, un spirit lucrând înăuntrul culturii, care refuză tranșant calitatea de martor. Chișinău 28.II.1998 Prefață la vol. Basarabia sau drama sfâșierii N. GEORGESCU Înțelepciunea marginii Domnul Theodor Codreanu este una dintre personalitățile tutelare ale culturii române de azi și dintotdeauna. În calitate de prozator, poet [sic], cugetător, lingvist preocupat de stilistică, politolog și sociolog, dar mai ales de critic și istoric literar

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
este mai bun, mai demn, mai autentic și mai înălțător în tradițiile culturii noastre. Ne recunoaștem în opera lui și în acțiunile publice care îl definesc. Tocmai prin raportare la personalitatea științifică și morală a domnului Theodor Codreanu, Basarabia sau drama sfâșierii, ultima sa carte, ne apare ca o mărturie cutremurătoare, dar necesară, despre anotimpurile, tensiunile și tragediile de infinite proporții ale epocii pe care o străbatem. Este o carte de sociologie politică, sociologia națiunii și sociologia culturii care constată și

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
al responsabililor noștri. Iată, într-adevăr, o altă caracteristică a înțeleptului: pe când intelectualul se adresează maselor, aducând lumina de sus în jos, înțeleptul vorbește cu vârful piramidei, dă sfaturi regilor, nu cavalerilor. Cartea recentă a lui Theodor Codreanu Basarabia sau drama sfâșierii, Editura "Flux", Chișinău, 2003, este tocmai o judecată continuă a elitelor românești, nu pentru ceea ce au făcut în istorie, ci pentru ceea ce s-au opus ca să se facă, pentru ceea ce au zădărnicit de un secol și mai bine în

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
blestemat" să țină de două arheități în același timp, să învețe două limbi, să respire în două culturi etc. Dacă înțeleg bine teoria lui Theodor Codreanu, această "sfâșiere" lăuntrică și conștientă ar însemna resemnarea în dualitate și de aici vine drama: formele statale impun acest intelectual dublu ca model de existență a statului însuși. Nu mai e loc de alegere, de dedublare temporară, ci individul este obligat să fie simultan atras de către cele două arheități și să se păstreze în această

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
bine de ani încontinuu de trupul de martir al lui Ioan Vodă cel Cumplit, fără a dori să-l sfâșie, ci doar să-l țină pironit, răstignit în punctele cardinale. Și totuși, ne arată Theodor Codreanu, aceasta nu este o dramă eternă: sunt mulți intelectuali, mai ales scriitori, care au optat și s-au mântuit. Ei au o singură patrie limba română și se exprimă în istoria și prezentul literaturii române. Desigur, ei se întâlnesc, în aceasta patrie dobândită, cu fenomenul

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
izvoare de intelectuali care se vor alege către o arheitate sau alta. Așa cum Ardealul a roit, de-a lungul secolelor, în Europa și mai ales în Americi, așa cum Valahia și-a întins plasa în toți Balcanii: acestea n-au fost drame ale sfâșierii, ci fenomene istorice, definiții ale râului prin raportare la izvor. Iată, într-adevăr, încă o trăsătură a omului înțelept: el este încrezător în viitor, spre deosebire de intelectual, care e prăpăstios prin definiție, adică ori faci ca el, ori pier

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
sau hibrid, ci poate doar să fie sau să nu fie, iar existența și-o definește romanic, ca toate celelalte țări românești, pentru că se trage de la Râm, nu din altă parte. "Argeș", nr. 22, iulie 2003 Mircea DINUTZ "Basarabia sau drama sfâșierii" Mult timp m-am minunat de ce Theodor Codreanu, cărturar cu incontestabile merite în exegeza eminesciană, o prezență intelectuală pregnantă în viața Moldovei (în toată cuprinderea ei spirituală), comentator avizat de poezie, proză, critică din perspectivă estetică, filozofică și ontologică

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
ceea ce se întâmplă, la inflația de experimente și experimentatori, la goana după succese imediate cu muncă cât mai puțină, talent cât a dat Domnul și cititori într-o generație viitoare, dar mai ales după ce am citit această carte, Basarabia sau drama sfâșierii, patetică prin titlu și mesaj, am început să înțeleg. Momentul ontologic superior, punctul de plecare al prezentei apariții editoriale nu putea fi decât Eminescu, "cel dintâi care a înțeles soarta istorică a Basarabiei ca pe o cheie a destinului

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
considerat a fi realizat definitiv în favoarea unei sincronizări (exterioare) grabnice și necondiționate. E mai mult decât ne putem permite. "Saeculum", nr. 6, octombrie 2003 Mara Magda MAFTEI Literatură-document de cea mai bună calitate De la istorie, politică și literatură, Basarabia sau drama sfâșierii. O lucrare armonioasă semnată de Theodor Codreanu. România a avut și va avea până la sfârșit un destin tragic, exacerbat de acest dar dumnezeiesc de a excela în umilință. Basarabia a stat o vreme dreaptă. Basarabia nu va mai fi

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
presupune o societate intrată în al treilea val civilizațional. De aceea, până la un punct, postmodernismul autohton este un fenomen mimetic, iar cel basarabean o umbră a umbrei, dat fiind că se dorește o "sincronizare" cu optzecismul din țară". Basarabia sau drama sfâșierii stă sub semnul lui Eminescu. Însuși Cioran, ignorându-și apartenența la un spațiu anume, recunoaște în Eminescu unul dintre marii scriitori ai lumii, păcat de strâmtoarea limbii române care nu i-a rezervat niciodată posibilitatea de-a ieși în

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Despre Theodor Codreanu, cunoscut critic literar, prozator și eseist de la Huși, Nicolae Dabija nota într-un editorial din "Literatura și arta" că "scrie despre noi ca și cum am fi o Țară". Meritata apreciere se referă, firește, și la volumul Basarabia sau drama sfâșierii, o selecție de eseuri și reflecții ale autorului despre multe câte se întâmplă în aspect politic și cultural, atât în cel de-al "doilea stat românesc", cât și pe ambele versante ale Carpaților. În acest sens e cu adevărat

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
creștinesc adevăr, să știe și să conștientizeze toată suflarea românească din Basarabia, că "acolo unde a lovit palma jandarmului sau cuvântul neghiobului, rușinea n-o poate spăla cnutul imperial, oricât de mângâietor s-ar arăta, ci numai sărutul maicii Românii." Drama celuilalt Mircea, adică M. Druc, e de altă natură, pentru că "structura lui intelectuală e a celui vindecat de complexul sfâșierii". În pofida acestui fapt, însă, el "a fost tratat la Chișinău și la București cu măsura "sfâșiaților", în calitate de agent al românismului

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
niște exponenți ai "ultimei generații sfâșiate", Th. Codreanu se lansează cu aceeași acribie în investigarea destinului cultural al Basarabiei, afectat și el de "complexul sfâșierii". Acest aspect al fenomenului necesită un studiu separat, dar în general despre cartea Basarabia sau drama sfâșierii s-ar putea spune că este un remediu incontestabil împotriva acestui specific sindrom al conștiinței sfâșiate de la sfârșitul secolului XX, investigat pe cultura și civilizația românească și identificat de ilustrul cercetător de la Huși, prozatorul și eseistul Theodor Codreanu. Nu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
același an în două ediții: prima la editura "Flux" din Chișinău, a doua la editura "Scorpion" din Galați, din simplul motiv că pacienții cu aceeași diagnoză conștiința identitară afectată există cu prisosință pe ambele maluri ale Prutului. Volumul Basarabia sau drama sfâșierii e stringent necesar să ajungă în cât mai multe mâini, paginile să-i fie parcurse de cât mai mulți ochi, iar textul să-i fie sorbit de cât mai multe suflete însetate de lumină tămăduitoare, mai ales că autorul

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
să părăsim imaginea burlescă a acelui Pagliaccio care râde și plânge la comandă, gesticulând ca o marionetă în lumina rampei cu scopul unic de a-i face să râdă pe distinșii spectatori din staluri și de la galerie. Se pare că drama eroilor lui Caragiale începe și se continuă dincolo de dușumeaua scenei, în culisele neluminate și primejdioase ale teatrului. Sunt și alți comentatori care au intuit ecourile abisale ale părintelui Titircă Inimă Rea. Cioculescu a trecut, cu grație, pe lângă, dar investigația lui

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
fiecare capitol al cărții că a pricepe mesajul creației caragialiene nu e un demers facil; cunoașterea întregii opere oferă prilejul înțelegerii ideilor, deseori ascunse. Răscoala din 1907 îl așază pe autorul momentelor și schițelor în rândul celor profund îndurerați de drama poporului român. 1907 din primăvară până în toamnă nu e un simplu pamflet cum s-a afirmat, ci un eseu pe o temă tragică care îl apropie de C. Stere. Caragiale se leagă inclusiv de visul unirii teritoriilor românești într-o

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
așezată. Cine e de vină că se așază sus pe scenă "smintiții" și "nebunii"? Noi îi trimitem acolo, că nu avem pe alții, ei ne reprezintă. De altfel nu e o onoare că lumea întreagă trimite unde nu trebuie "nebunii". Drama e generală, iar Caragiale nu face decât s-o așeze în starea ei comică, dacă nu tragică. Noi trăim momentul și călărim într-o tranziție perpetuă pe cai de lemn. Numai așa e posibil ca "moftul" să fie "starea noastră

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]