10,806 matches
-
unul dintre garanții originali ai securității Poloniei, fiind astfel unul dintre primele state care au declarat război Germaniei. În 1940, după bătălia Franței, guvernul francez capitulat, ceea ce a dus la apariția regimului de la Vichy și a Forțelor Franței Libere din exil. Forțele Franței Libere, sau "Comitetul Național Francez", un grup cu baza la Londra, condus de Charles de Gaulle, a fost înființat în 1940 pentru a menține alianța cu Anglia și pentru a lupta Franța ocupată de Germania. Forțele Franței Libere
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
presiunilor, Norvegia a încercat să-și păstreze neutralitatea, dar a fost atacată și ocupată de Germania pe 9 aprilie 1940 ca parte a Operațiunii Weserübung. Guvernul norvegian a fugit din capitală și după două luni de lupte a plecat în exil în Anglia, de unde a continuat lupta. După ce a ocupat țara, gemanii au început să producă componente de mare importanță ale bombei atomice, în principal apă grea. O operațiune anglo-norvegiană de distrugere a instalțiilor de la Uzina de apă grea "Norsk Hydro
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
cheamă pe călăul Pu Tin-Pao. O sclavă, Liu, cere ajutor fiindcă bătrânul ei stăpân a căzut. Un tânăr vine să-l ajute pe bătrân și îl recunoaște ca fiind tatăl lui, Timur, fostul rege al Tătarilor care a luat calea exilului după ce dușmanii l-au înfrânt. Așadar, tânărul străin este de fapt un prinț despre care s-a crezut că a fost ucis în război. Timur îi povestește fiului lui că Liu este singura ființă care i-a rămas credincioasă în
Turandot () [Corola-website/Science/307634_a_308963]
-
după ce dușmanii l-au înfrânt. Așadar, tânărul străin este de fapt un prinț despre care s-a crezut că a fost ucis în război. Timur îi povestește fiului lui că Liu este singura ființă care i-a rămas credincioasă în exil. Prințul Tătar o întreabă pe Liu motivul acestei fidelități și ea spune că ea se datorează faptului că Prințul i-a zâmbit cândva, cu mult timp în urmă. Luna răsare, Prințul Persan trece prin mulțime în drumul său spre execuție
Turandot () [Corola-website/Science/307634_a_308963]
-
intrat în declin și nu s-a mai bucurat de un sprijin la fel de puternic ca înainte. Inițial, cu sediul stabilit la Ctesiphon, Patriarhia Nestoriană s-a mutat la Bagdad în secolul al VIII-lea. Din 1960, Patriarhia se află în exil în Chicago din cauza unor probleme religioase. În prezent, Biserica Răsăritului întrunește comunități importante, dar minoritare, doar în Siria, Irak și Iran.
Nestorianism () [Corola-website/Science/307658_a_308987]
-
al XlX-lea” (1899), alta este un „Dicționar geografic al Basarabiei” apărut în colecția „Dicționarele geografice ale provinciilor romîne în afară de Regat”. În localitatea Dolna, la 55 km vest de Chișinău, se găsește Conacul „”, vizitat adeseori de Aleksandr Pușkin, aflat în exil în Basarabia, între anii 1820-1823. Aici, el cunoaște mai aproape cultura și tradițiile localnicilor și se împrietenește cu familia Ralli-Arbore. Se spune că tânărul Pușkin anume aici se îndrăgostește de țiganca Zamfira, căreia îi dedică câteva poezii. La conacul familiei
Zamfir Ralli-Arbore () [Corola-website/Science/307703_a_309032]
-
Suedia, Israel, Federația Rusă, SUA, Bulgaria, Albania, Turcia, Țara Galilor, Macedonia, Republica Populară Chineză ș.a. În romanele și eseurile sale descrie o serie de destine umane aflate sub teascul ocupației străine, motivul care revine mereu fiind numit de scriitoare "acasă - în exil". Tema recurentă a cărților sale este exilul geografic și încercarea de a-și afla o patrie în poezie, „semnată tot cu... nume străin. În vreme ce primul e traumă iremediabilă, poezia, chiar scrisă sub un nume adoptat, îi oferă o patrie”. Scriitoarea
Aura Christi () [Corola-website/Science/307701_a_309030]
-
Turcia, Țara Galilor, Macedonia, Republica Populară Chineză ș.a. În romanele și eseurile sale descrie o serie de destine umane aflate sub teascul ocupației străine, motivul care revine mereu fiind numit de scriitoare "acasă - în exil". Tema recurentă a cărților sale este exilul geografic și încercarea de a-și afla o patrie în poezie, „semnată tot cu... nume străin. În vreme ce primul e traumă iremediabilă, poezia, chiar scrisă sub un nume adoptat, îi oferă o patrie”. Scriitoarea a susținut turnee, recitaluri publice și conferințe
Aura Christi () [Corola-website/Science/307701_a_309030]
-
Mitul viului", eseuri (2013); "Cercul sălbatic", roman, ediția a II-a revăzută (2013); "Casa din întuneric", roman, ediția a II-a revăzută (2013); "Trei mii de semne", jurnal de scriitor (2014); "Coasta lui Apollo", jurnal de scriitor (2014), "Acasă - în exil", polemice (2014), "Noaptea străinului", roman, ediția a II-a revăzută (2015), "Sculptorul", roman, ediția a III-a revăzută (2015); "Orbita zeului" (2016) ● Premiul pentru poezie al Ministerului Culturii, 1993; ● Premiul pentru poezie al Academiei Române, 1996; ● Premiul pentru poezie al Uniunii
Aura Christi () [Corola-website/Science/307701_a_309030]
-
Aura Christi sau utopia negativă, în Poezia, nr. 4, 2000; - Irina Petraș, Aura Christi: „Aș vrea să mă descriu cum mi-aș descrie mâna privită îndelung”, în Contemporanul. Ideea Europeană, nr. 9, 2 martie, Anul X, 2000; - Tatiana Rădulescu, Labirintul exilului, în Viața Românească, nr. 11, 2001; - Traian T. Coșovei, Vulturi de noapte sau o nouă dimineață a romanului, în Contemporanul, nr.1-2, 2002; - Irina Petraș, Fata de hârtie, în Apostrof, nr. 2, 2005; - Henri Zalis, în Posedați de originalitate, Contemporanul
Aura Christi () [Corola-website/Science/307701_a_309030]
-
Cicerone George D. Poghirc (n. 20 martie 1928, Pogana, județul Vaslui - d. 15 aprilie 2009) a fost un clasicist român, specialist în lingvistică generală, indo-europenistică, indianistică și istoria religiilor, profesor universitar și membru marcant al exilului românesc. s-a născut la 20 martie 1928, în com. Măscurei (astăzi com. Pogana, Vaslui), într-o familie de învățători. Și-a făcut școala primară în comuna Iana (1935-1939). A intrat apoi la Liceul militar din Chișinău, ultima clasă liceală
Cicerone Poghirc () [Corola-website/Science/307767_a_309096]
-
din urmă în 1991, prietenie pecetluită parcă prin colaborarea la "The Encyclopedia of Religion" a lui Mircea Eliade, în care cei doi semnează împreună șapte articole. Cunoscută este deasemenea și prietenia sa cu Cioran și cu alte mari figuri ale exilului românesc. Se știe mai puțin însă că studentul său cel mai drag, care - cât a fost în țară - i-a fost mâna dreaptă, atât la catedra de clasice cât și la Asociația de Studii Orientale, cu care a rămas mereu
Cicerone Poghirc () [Corola-website/Science/307767_a_309096]
-
laici au fost trimiși la judecată, deseori au fost găsiți vinovați și condamnați la închisoare sau la moarte. Mărturisirile de vinovăție, erau de multe ori smulse cu ajutorul torturii. O mare parte a adversarilor lui Laud au preferat să plece în exil, decât să rămână în țară persecutați și rău văzuți. În perioada "reorganizării" religioase a lui Laud, au plecat primele grupuri masive de coloniști în Noua Anglie. Primii ani ai guvernului personal a lui Carol au fost caracterizați de pace și
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
să judece nobilii regatului, în jurisdicția sa aflându-se cazurile penale precum crima, violul și trădarea, dar și disputele feudale ordinare, așa cum erau recuperarea sclavilor fugiți, vânzarea sau cumpărarea fiefirilor sau încălcarea îndatorilor feudale. Pedepsele variau de la confiscarea moșiilor și exilul până la pedeapsa capitală. Primele legi ale regatului au fost date, cel puțin după cum spune tradiția, în timpul scurtei domnii a lui Godfrey de Bouillon, dar e mai probabil ca un cod coerent de legi să fi fost promulgat doar de Baldwin
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
lui sunt caracterizate de unduiri insistent desenate, îmbinând realismul cu fantezia. În anul 1550 principii protestanți care luptă împotriva împăratului Carol al V-lea vor fi înfrânți în bătălia de la Mühlberg, principele-elector saxon, Johann Friedrich este silit să plece în exil, la Augsburg și apoi la Innsbruck. Lucas Cranach îl însoțește. Din această perioadă datează "Autoportretul", realizat la vârsta de aproape optzeci de ani, din care rezultă hotărîrea și forța de creație, rămase neclintite. Revenit în 1552 la reședința din Weimar
Lucas Cranach cel Bătrân () [Corola-website/Science/306577_a_307906]
-
mai puternici. După ce s-a întors la Constantinopol, Basiliskos s-a ascuns în biserica Sfânta Sofia pentru a scăpa de furia poporului și de răzbunarea împăratului. În urma medierii Verinei, Basiliskos a obținut iertarea împăratului, și a fost pedepsit doar cu exilul la Heraclea Sintică, în Tracia. În 471 și 472, Basiliskos l-a ajutat pe Leon I să scape de influența germanică de la curte, contribuind la uciderea "Magister militum"-ului alan Aspar. Moartea lui Aspar a provocat o revoltă în Tracia
Basiliskos () [Corola-website/Science/306606_a_307935]
-
Magister Officiorum" Theoctistus, fostul medic al lui Basiliskos, era frate cu unul dintre călugări și astfel, delegația a obțiunt o audiență la Basiliskos, și, cu susținerea lui Theoctistus și a împărătesei, l-au convins pe Basiliskos să-i readucă din exil pe patriarhii monofiziți exilați. Basiliskos i-a reîntronizat pe Timotei Aelurus și pe Petru Fullo, și, la îndemnul primului, a emis la 9 aprilie 475 o circulară ("Enkyklikon") episcopilor prin care le cerea să accepte ca valide doar primele trei
Basiliskos () [Corola-website/Science/306606_a_307935]
-
implicați în evenimete au fost uciși în scurtă vreme. Alexius Ducas a fost capturat de latini și a fost executat în Constantinopol. La scurtă vreme, și Alexius al III-lea a fost prins de Bonifaciu și a fost trimis în exil în sudul Italiei. Bonifaciu a fost înfrânt de despotul Epirului, Ducas, rudă a lui Alexius Ducas, iar Regatul Tesalonicului a trecut din nou sub suzeranitatea bizantină în 1224. La un an de la cucerirea Constantinopolului, împăratul Baldwin a fost înfrânt la
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
moartea regelui Filip al II-lea în1223, pe tronul Franței s-a suit Ludovic al VIII-lea. În 1224, liderul cruciat Amaury de Montfort a abandonat orașul Carcassonne și a fugit. Fiul lui Raymond-Roger de Trencaval s-a reîntors din exil și a ridicat pretenții asupra întregii regiuni Carcassonne. Amaury de Montfort și-a cedat titlurile asupra zonei Languedoc în favoarea regelui Ludovic al VIII-lea, care a acceptat donația. În 1225, Raymond-fiul a fost excomunicat. Regele Ludovic al VIII-lea a
Cruciada Albigensiană () [Corola-website/Science/306655_a_307984]
-
condus o răscoală militară în 1240, dar a fost învins la Carcassonne în octombrie și mai apoi el și adepții cathari au fost asediați în Montréal. Aici, în scurtă vreme s-a predat, primind în schimb permisiunea să plece în exil în Regatul Aragonului. În 1242, Raymond de Toulouse a încercat să declanșeze o revoltă care să coincidă cu invazia a englezilor. Cum englezii au fost respinși rapid și acțiunea lui Raymond a eșuat. Cele mai puternice puncte de rezistență cathare
Cruciada Albigensiană () [Corola-website/Science/306655_a_307984]
-
reprimare a rezistenței românești din munți, la care a luat parte ori le-a comandat. De asemenea, el a condus direct ancheta la care a fost supus scriitorul disident Paul Goma, înainte ca acesta să fie silit să plece în exil la Paris. El a fost acuzat de poliție politică, fără ca această acuzație să aibă urmări de ordin penal. Totodată, Pleșiță a fost unul dintre cei mai vehemenți contestatari ai fostului său coleg din securitatea ceaușistă, gen. Ion Mihai Pacepa, cel
Nicolae Pleșiță () [Corola-website/Science/306698_a_308027]
-
de ani, i-a urmat lui Alexandru ca episcop de Alexandria, devenind cel de-al 20-lea patriarh al Bisericii din Alexandria, poziție pe care a avut-o timp de 45 de ani, din care 16 i-a petrecut în exil. În urma ridicărilor și căderilor influenței arianismului, Atanasie a fost alungat din Alexandria cel puțin de cinci ori, fiind readus în scaunul episcopal mai târziu. Din această cauză a fost numit "Athanasius contra mundum" sau "Atanasie împotriva lumii". S-a bucurat
Atanasie din Alexandria () [Corola-website/Science/306695_a_308024]
-
împotriva lumii". S-a bucurat de sprijinul papei Iuliu I (337-351), care l-a susținut contra arienilor. Apărător îndârjit al dreptei credinței în timpul crizei ariene, îndată după Conciliul Ecumenic din Niceea, a plătit rezistența sa eroică prin cinci perioade de exil, în care a fost trimis de împărații Constantin al II-lea, Constant, Iulian Apostatul și Valens. Atanasie avea stofă de luptător și, când era necesar să lupte cu adversarii săi, el era cel care pornea mai întâi la atac: "Îmi
Atanasie din Alexandria () [Corola-website/Science/306695_a_308024]
-
apărut viu și sănătos) nu aștepta în casă ca ei să vină și să pună mâna pe el, ci fugile sale uneori au fost adevărate lovituri de teatru, și el însuși le descrie cu multă vervă. Ultimele două perioade de exil le-a petrecut în pustiu, alături de prietenii săi pustnici, care, deși oarecum rupți de structurile sociale și bisericești normale, se simțeau bine în compania unui episcop autoritar și intransigent ca Atanasie. Pentru acești pustnici, vijeliosul episcop de Alexandria a scris
Atanasie din Alexandria () [Corola-website/Science/306695_a_308024]
-
Antonin (Kapustin), renumit bizantinolog și arheolog. În 1914, după izbucnirea primului război mondial, personalul rus a fost expulzat, iar biserica a fost rechiziționată de autoritățile otomane pentru militarii turci. După 1918 ea a intrat în posesia Biserici "rușilor albi" din exil. După întemeierea Israelului în 1948, patriarhia rusă din Moscova a luat biserica în controlul ei. Creștinii maroniți. originari din Liban au fost prezenți la Yaffa, se pare, încă din 1099, odată cu prima cruciadă. În 1855 doi călugari au fondat
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]