9,472 matches
-
În serialul de televiziune "Warehouse 13" a celor de la [[Syfy]], [[Jaime Murray]] realizează o portretizare feminină a lui Wells. Ideea serialului este că Helena G. Wells i-ar fi permis fratelui ei să fie creditat cu scrierea cărților ei de ficțiune, deoarece nimeni n-ar fi crezut că o femeie poate scrie asemenea povești fantastice. Principalele lucrări ale lui Wells sunt următoarele: [[Categorie:H. G. Wells| ]] [[Categorie:Nașteri în 1866]] [[Categorie:Decese în 1946]] [[Categorie:Absolvenți ai Imperial College London]] [[Categorie:Absolvenți
H. G. Wells () [Corola-website/Science/313844_a_315173]
-
Nimic nu contează” și viziunea sardonică asupra naturii umane reliefată în scrierile sale i-au atras porecla "Bitter Bierce". În ciuda reputației de critic feroce, Bierce este cunoscut pentru încurajarea tinerilor scriitori, inclusiv a poetului George Sterling și a scriitorului de ficțiune W. C. Morrow. Bierce și-a dezvoltat un stil de scriere distinct, cu un început abrupt, imagini sumbre, referințe vagi la timp, descrieri limitate, evenimente imposibile și teme de război. În 1913, Bierce a călătorit în Mexic pentru a exprimenta în
Ambrose Bierce () [Corola-website/Science/314882_a_316211]
-
vila Wazside în 1860. Hawthorne a murit în 19 mai 1864, lăsând în urmă soția și cei trei copii. Multe dintre scrierile lui Hawthorne au ca țintă Noua Anglie, multe opere cuprinzând alegorii morale de inspirație puritană. Lucrările sale de ficțiune sunt considerate ca făcând parte din mișcarea romantică, mai precis, din Romantismul Sobru. Temele sale au adeseori în centru răul înnăscut și păcatul umanității, iar operele lui transmit adeseori mesaje moralizatoare și au complexitate psihologică. Operele sale publicate includ romane
Nathaniel Hawthorne () [Corola-website/Science/314931_a_316260]
-
Franklin Pierce, înfățișându-l ca "un om cu preocupări pașnice" în cartea "Viața lui Franklin Pierce". Horace Mann a spus, "dacă el îl descrie pe Pierce ca fiind un om măreț sau curajos, va fi cea mai bună lucrare de ficțiune pe care a scris-o". În biografie, Hawthorne a lăsat deoparte obiceiul lui Pierce de a bea în ciuda zvonurilor despre alcoolismul lui și a accentuat convingerea lui Pierce că sclavia nu poate "fi remediată prin puterile umane" dar "va dispărea
Nathaniel Hawthorne () [Corola-website/Science/314931_a_316260]
-
sunt și inițialele diferitelor personaje ale lui Moorcock care sunt "Campioni Eterni", cum ar fi Jerry Cornelius, Jerry Cornell și Jherek Carnelian. În anii din urmă, Moorcock a început să folosească un alt pseudonim, "Warwick Colvin, Jr.", în special în ficțiunea "Second Ether". În 2008, ziarul "The Times" l-a nominalizat pe Moorcock în lista lor cu "Cei mai mari 50 de scriitori britanici de dupa 1945". s-a născut în London în anul 1939 și panoramă acestui oraș, în special zonele
Michael Moorcock () [Corola-website/Science/318457_a_319786]
-
din rândul aristocrației, zei și așa mai departe. Toate se încheie într-o notă care enunța deschis ideea că nimeni nu ar trebui să slujească vreun zeu sau vreun stăpân, ci să devină propriul stăpân." În afara faptului de a folosi ficțiunea pentru a explora viziunea sa politică, Moorcock este și un activist politic. Mai precis, pentru a "marginaliza balivernele care transformă femeile în obiecte și sugerează că femeilor le place să fie bătute", Moorcock a încurajat standurile W H Smith să
Michael Moorcock () [Corola-website/Science/318457_a_319786]
-
scriitori pentru convingerile lor politice. Printre țintele lui se numără Robert A. Heinlein și H. P. Lovecraft, pe ambii atacându-i într-un eseu din 1978. În acest esez, intitulat "Starship Stormtroopers", el critică o serie de autori canonici pentru ficțiunea lor "autoritarista", acuzându-l pe Lovecraft de viziunea antisemita, misogina și extrem de rasism din povestirile sale. Unele dintre operele lui Moorcock au criticat creștinismul, în special "Behold the Mân". Moorcock a permis unor alți scriitori să scrie opere a caror
Michael Moorcock () [Corola-website/Science/318457_a_319786]
-
mea: Stelele". Bester a publicat trei povestiri în 1958 și 1959, incluzând "The Men Who Murdered Mohammed" și "The Pi Man", ambele nominalizate la premiile Hugo. Timp de patru ani, între octombrie 1959 și octombrie 1963, nu a publicat deloc ficțiuni, concentrându-se pe munca pentru "Holiday" (unde a fost făcut editor senior), recenzând cărți pentru "The Magazine of Fantasy and Science Fiction" (între 1960 și 1962) și revenind la scenariile pentru televiziune. În 1959, Bester a adaptat pentru televiziune povestirea
Alfred Bester () [Corola-website/Science/320398_a_321727]
-
Pulbere de stele (1999) (titlu original "Stardust") este primul roman scris doar de Neil Gaiman și este însoțit, de obicei, de ilustrații realizate de Charles Vess. "Pulbere de stele" are un ton și un stil diferite de majoritatea prozelor de ficțiune ale lui Gaiman, fiind scris în tradiția fantasy englezească pre-J. R. R. Tolkien și călcând pe urmele unor autori ca Edward Plunkett și Hope Mirrlees. El povestește aventurile unui tânăr din satul Wall, care mărginește magica Lume a Zânelor. În
Pulbere de stele (roman de Neil Gaiman) () [Corola-website/Science/320445_a_321774]
-
alungați sub pământ de încălzirea globală și un guvern comunist, cărțile descriu o societate britanică a cărei reconstrucție începe cu ajutorul producției de tehnologie avansată. Cărțile sunt un amestec de speculații științifice, politice și sociale, cărora li se alătură elemente de ficțiune polițistă. Atât cărțile, cât și Hamilton, au fost ținta criticilor din cercurile literare SF din Marea Britanie pentru portretizarea foarte puțin atrăgătoare făcută unui guvern britanic de stânga. Hamilton a declarat în "SFX Magazine" că a ales acel cadru pentru cărțile
Peter F. Hamilton () [Corola-website/Science/320482_a_321811]
-
criminală dintr-o persoană. Criticul Groff Conklin a caracterizat "Omul demolat" ca "un roman magnific ... cel mai fascinant studiu de caracter pe care l-am întâlnit." Boucher și McComas au considerat romanul "o melodramă suprarealistă [și] un amestec magistral de ficțiune științifică și polițistă", evidențiind descrierea făcută de Bester unei "[societăți] nemiloase și ahtiate după bani, dominată și remodelată subtil de telepați" ca una extrem de bine realizată. Criticul Mark Reinsberg de la revista "Imagination" a criticat favorabil romanul, subliniind "excelenta descriere a
Omul demolat () [Corola-website/Science/320494_a_321823]
-
există un răspuns. În continuare, pornește să jaunteze de la o stea la alta, găsind lumi colonizabile. La sfârșit revine pe "Nomad", iar Poporul Savant îl recunoaște ca om sfânt. Romanul include câteva dintre primele descrieri notabile ale proto-științei și ale ficțiunii tehnologice, printre care portretizarea psionicii. Fenomenul "jauntării", numit după savantul care l-a descoperit (Jaunte) reprezintă teleportarea instantaneea folosind puterea gândului. Desoperirea acestei abilități distruge echilibrul economic dintre Planetele Interioare (Venus, Pământ, Marte și Lună) și Sateliții Exteriori (diverși sateliți
Destinația mea: Stelele () [Corola-website/Science/320495_a_321824]
-
Steven Poole a făcut recenzia cărții pentru "The Guardian" și a sugerat: "comparativ cu "Cicatricea", asemenea idei sunt tot mai puține și mai îngrijit elaborate. "Consiliul de Fier" pare mai blând, mai ușurat de greutatea bagajului politic. ... Cu toate acestea, ficțiunea fantasy este de obicei teribil de conservatoare, iar "Consiliul de Fier" - cu sindicalismul lui, ca și cu bisexualitatea ocazională a personajelor - atacă stilul medieval al genului". În concluzie: "A fost o experiență plăcută." Recenzia din "Washington Post" semnată Michael Dirda
Consiliul de Fier () [Corola-website/Science/322905_a_324234]
-
(cu titlul original The Scar) este al treilea roman scris de China Miéville, descris chiar de autor ca fiind o "ficțiune stranie". "" a câștigat în 2003 premiul British Fantasy Award și a fost nominalizat în 2003 la Premiul Arthur C. Clarke. Miéville câștigase ambele premii în 2001 cu romanul său, "Perdido Street Station", și a câștigat din nou, în 2005, Premiul
Cicatricea () [Corola-website/Science/322904_a_324233]
-
să construiască o acțiune incitantă cu spionaj și trădări." Încheie astfel: ""Cicatricea" demonstrează până la urmă destulă inventivitate și energie, strunite bine de o inteligență arhitectonică, arătând că Miéville este unul dintre cei mai creativi scriitori tineri din această zonă a ficțiunii."
Cicatricea () [Corola-website/Science/322904_a_324233]
-
și a imaginii sale în oglindă). Această presupunere a dus doar la câteva studii științifice, (Jean-Pierre Petit și Gabriel Chardin încă mai abordează problema), dar a fost folosită din plin ca o temă a științifico-fantasticului (vezi mai jos). Hiperspațiul, în ficțiune, este de obicei descris ca fiind o altă regiune a spațiului coexistentă cu universul nostru, în care se poate ajunge folosind un câmp de energie sau un alt dispozitiv (navă spațială, gaură de vierme, etc). Călătoria prin hiperspațiu este adesea
Univers paralel (ficțiune) () [Corola-website/Science/322928_a_324257]
-
euclidian este grupul euclidian iar pentru un spațiu Minkowski este grupul Poincaré. "Mașina timpului" (titlu original "The Time Machine") este un roman științifico-fantastic scris de H. G. Wells, publicat prima dată în 1895 care a inspirat (indirect) multe alte opere de ficțiune. Această narațiune de 32.000 de cuvinte (în original) este creditată pentru popularizarea conceputului de călătorie în timp, folosind un vehicul controlat. Termenul "mașina timpului", creat de Wells, este folosit la ora actuală pe scară largă pentru a numi un
Univers paralel (ficțiune) () [Corola-website/Science/322928_a_324257]
-
William Ford Gibson (n. 17 martie 1948, Conway, Carolina de Sud) este un scriitor canadian de origine americană. Romanele lui de ficțiune speculativă i-au atras numele de „profetul întunecat” al genului cyberpunk. Gibson a inventat termenul de „cyberspațiu” în povestirea sa „Burning Chrome” (1982) și a popularizat conceptul mai târziu în romanul său de debut, Neuromantul (1984). Închipuindu-și cyberspațiul, Gibson
William Gibson () [Corola-website/Science/322931_a_324260]
-
la școală și să ia bursă decât să muncească, s-a înscris la cursurile universității British Columbia (UBC), de unde a căpătat o diplomă în literatură în 1977. În timpul studiului literaturii, a fost expus unei game mai largi de opere de ficțiune decât ar fi avut posibilitatea în particular; Gibson recunoaște că a prins idei care i-ar fi fost inaccesibile în cultura științifico-fantastică, printre care înțelegerea postmodernismului. La această universitate a participat la primul lui curs de științifico-fantastic, la sfârșitul căruia
William Gibson () [Corola-website/Science/322931_a_324260]
-
Steven Poole afirmă că "All Tomorrow's Parties" a marcat metamorfoza lui Gibson „dintr-un isteț al științifico-fantastic-ului într-un fin sociolog al viitorului apropiat.” După "All Tomorrow's Parties", Gibson a început să adopte un stil literar mai realist - „ficțiune speculativă a trecutului foarte recent.” Criticul de literatură științifico-fantastică John Clute a interpretat această schimbare drept o recunoaștere din partea lui Gibson că științifico-fantastic-ul tradițional nu mai este posibil „într-o lume ce nu mai are un prezent coerent de la care
William Gibson () [Corola-website/Science/322931_a_324260]
-
septembrie, după ce scrisese cam 100 de pagini din "Pattern Recognition", Gibson a trebuit să rescrie povestea trecutului personajului principal, trecut care devenise brusc imposibil; a numit asta „cea mai stranie experiență pe care am avut-o scriind o lucrare de ficțiune.” Gibson consideră atacurile ca pe un punct nodal în istorie, „o experiență din afara culturii”, și „într-un fel... adevăratul început al secolului al XXI-lea.” Gibson este unul dintre primii autori care s-au folosit de evenimentele din 11 septembrie
William Gibson () [Corola-website/Science/322931_a_324260]
-
Pattern Recognition". O soartă similară a avut colaborarea lui Gibson cu regizorul japonez Sogo Ishii în 1991, filmul pe care-l plănuiau trebuia filmat în Kowloon, oraș care a fost demolat în 1993. Propunerile de adaptare a lucrărilor lui de ficțiune au fost frecvente, dar au avut un succes limitat. Două dintre povestirile lui Gibson, ambele din universul Sprawl, au fost adaptate pentru film: "Johnny Mnemonic" (1995) cu scenariul scris de Gibson și având pe generic pe Keanu Reeves, Dolph Lundgren
William Gibson () [Corola-website/Science/322931_a_324260]
-
articol, „Where The Holograms Go” pentru publicația "Wild Palms Reader". A Acceptat un alt rol în 2002, alături de Douglas Coupland în filmul de scurt metraj "Mon Amour Mon Parapluie" în care cei doi jucau rolul unor filozofi. În afară de filmele de ficțiune, , Gibson a fost personajul principal al documentarului biografic produs de Mark Neale în 2000 denumit " Nu există hărți pentru aceste teritorii". Filmul îl urmărește pe Gibson într-o călătorie prin America, în timp ce discută despre diverse aspecte ale vieții lui, despre
William Gibson () [Corola-website/Science/322931_a_324260]
-
Gibson meritul de a fi lansat mișcarea cyberpunk, ca „scriitor de importanță unică, original și cu har, cea a făcut întreaga mișcare să pară a fi originală și cu har.” Pe lângă rolul crucial jucat în cyberpunk și steampunk, operele de ficțiune a lui Gibson au fost caracterizate de istoriograful Dwayne A. Day drept unele dintre cele mai bune exemple de SF spațial (sau „SF solar”) și „probabil singurele care se ridică deasupra simplei nevoi de escapadă și care te provoacă la
William Gibson () [Corola-website/Science/322931_a_324260]
-
dezvoltare a Internetului, după publicarea romanului în 1984, întrebând „ce-ar fi dacă actul de a scrie o idee ar avea ca rezultat, de fapt, materializarea ei?” Tatiani G. Rapatzikou, expert în literatura lui Gibson, comenta, în "Motive gotice în ficțiunea lui ", asupra originii noțiunii de cyberspațiu: "„Viziunea lui Gibson, generată de apariția graficii computerizate și prezentată în creația sa drept «matrix», i-a apărut privind niște adolescenți care se distrau într-o sală de jocuri video. Încordarea lor fizică și
William Gibson () [Corola-website/Science/322931_a_324260]