12,214 matches
-
dar adăugând, pentru a stabili sensul persoanei, experimente teologice și filosofice din alte spații culturale decât cel căruia îi aparține Max Scheler, anume din Estul european, unde dominant este "apofatismul persoanei", nu cel al esenței, îi găsim pe cei doi filosofi și teologi greci, amintiți și în alte locuri ale lucrării de față: Chr. Yannaras și I. Zizioulas. Tocmai pentru că sensul de preeminență, acordat ființării umane, de cele mai multe ori pe temeiul desfășurării unor experimente filosofice devenite model de tematizare filosofică, nu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu are sens de intratemporalitate; prin urmare, nu există o problemă ca atare legată de reflexivitatea temporală (care are sens numai prin recunoașterea unei diferențe de identitate între timp și om, ceea ce nu este valabil în context heideggerian); reflexiv, la filosoful german, este doar Dasein-ul; și, cumva implicit, timpul, adică în măsura în care este el însuși Dasein-ul. 4.7. Ființa din perspectiva reflexivității temporale a ființării conștiente; ființarea conștientă ca ființare reflexivă temporal și deschisă către Celălalt; "semen" și "celălalt" Timpul este ființare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
discuție decât în sensul de a i se înfățișa puterea, așa cum s-a întâmplat de-a lungul timpului cu principiile gândirii formulate de logica clasică, îndeosebi cu principiul noncontradicției. În contextul de față poate primi un sens și ceea ce unii filosofi contemporani numesc "ființa ființării". Desigur, aceasta este timpul; el reprezintă ființa, în măsura în care ființa este adusă, prin în-ființare "temporală", în condiție de ființare; dar el nu este ființa întocmai, fiind, în esența sa, întru ființare; acesta ar fi un prim act
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
iluzii" ale subiectului uman, fie la nivelul unor "fenomene" extraumane care pot fi măsurate ca atare, cu instrumente specifice dictaturii judicativului, dar care nu ar fi bine înțelese de conștiința "publică". Aici este vorba despre un sens pe care unii filosofi contemporani, începând cu Heidegger, l-au pus în expresia "onto-teo-logie". Dacă luând alt exemplu "cauza primă" nu poate fi gândită în orizontul strict judicativ, deoarece gândul despre ea implică, aproape ca în situația descrisă mai sus, o diferență de nivel
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de ierarhie, prezente aici); aceasta înseamnă că timpul are propriile sale limite constitutive, că judecata nu este totul în "lume", că non-judicativul își poate juca un rost. Dar tot din această slăbiciune a timpului urmează și considerarea lui, în unele filosofii și științe, alături de spațiu, drept coordonată a ființării "obiective" sau a celei "subiective". În orizont judicativ, "ființa ca ființă" reprezintă un gând acreditat, posibil prin enunțarea identității cu sine a ființei, aceasta din urmă reprezentând potrivit autorizărilor judicative însăși identitatea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
stării de fapt (identică formei logice). Nu trebuie să înțelegem cuvintele lui Wittgenstein în sensul de a crede că acesta mai vorbește despre adevăr în felul în care a vorbit Aristotel și urmașii săi până la inventarea logicii simbolice. "Lumea", potrivit filosofului austriac, are o așezare logică; stările de fapt au o formă, care este însăși forma logică; singurul element al "lumii" care pare a scăpa logicizării este "obiectul", ce poate fi doar lăsat să se manifeste el însuși, nu exprimat: "Firește
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și să se afle sub control intersubiectiv; acest principiu este compatibil cu principiul experienței, nespecific reformalizării logos-ului, dar semnificativ în unele contexte ale acesteia; b) principiul atitudinal, desemnat prin maxima formulată de Husserl și preluată mai cu seamă de filosofii fenomenologi: "La lucrurile însele"; acest principiu este interpretat în manieră accentuat formală, ceea ce creează posibilitatea instituirii unui paradox între principiul însuși și anumite fapte care îi sunt, formal, subordonate, în sensul că "lucrurile însele" nu sunt chiar "lucrurile", ci entitățile
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dictaturii judicativului, privind tematizarea timpului. Observația a fost formulată și mai sus, dar aici este locul ei "natural". Punerea în discuție a timpului, în filosofie, a fost întotdeauna însoțită de o tematizare propriu-zis ontologică; așadar s-au aflat în atenția filosofului și teme despre ființă și ființare, despre diferența dintre acestea, despre relația lor etc. Nu este întâmplătoare, desigur, această situație. Acum o putem lămuri, ținând seama de faptul că timpul este "originea non-originară" (a priori "universal" în orizont "istoric") a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
joc de reducția non-judicativă a dictaturii judicativului (prin care timpul, ca element fundamental al judicativului constitutiv, este redus la logos, la logos-ul non-formal). Poate din acest motiv, reciprocitatea și-a găsit foarte târziu un loc printre temele obișnuite ale filosofilor. De fapt, abia în filosofia contemporană postheideggeriană reciprocitatea va fi tematizată propriu-zis filosofic (sensul ei funcționând ca un concept filosofic) de către Emm. Levinas prin "teoria" sa despre relația etică originară "față către față", dar și de către J. L. Marion în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
deja, al "conștiinței eficacității istorice", de asemenea la Luigi Pareyson, în "teoria" sa asupra "ontologiei libertății". Nu este vorba trebuie întărită ideea despre acte strict judicative de constituire a Celuilalt. Problema reciprocității este prezentă, desigur, în toată istoria filosofiei, însă filosofii tocmai amintiți trec destul de mult în orizontul unei reducții non-judicative atunci când reconstruiesc filosofic. Ființarea deschisă către Celălalt este ființarea conștientă timporizată reflexiv și transcendent, adică în reciprocitate. Toate sensurile ființării conștiente pe care ni le-a scos la iveală reducția
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în cumpănă, fiindcă ar fi prea apropiat de cel de ființă: sensul de ființă al ființei, însă, nu poate trece asupra ființării, diferența ontologică despre care vorbea Heidegger fiind o "lege" în acest orizont al dictaturii judicativului; totuși, cum preciza filosoful german, Dasein-ul este ființarea căreia îi este originară relația cu ființa (faptul-de-a-fi în lume). Poate tocmai pentru a păstra acest fapt neatins, Heidegger întărește peste măsură sensul de Dasein ca ființare a cărei constituție de ființă este faptul de a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
timporizator, adică este constituită printr-o anumită metodă de "coborâre" de la ființă la ființare. Tăria sensului de ființare preeminentă, sub aspect funcțional, nu și ființial, pentru ființarea conștientă, se arată a fi valabilă, deja, în orizont judicativ. Și, cum argumentează filosoful german amintit mai sus, tot ceea ce se află în "lume" se structurează în funcție de Dasein, de "ființarea care noi înșine suntem".220 Dar mai este posibilă preeminența funcțională a ființării conștiente și în orizont non-judicativ? Până nu va fi construită o
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unde Aristotel exprimă clar ideea "poziției" de subiect pe care o poate avea individualul ("ceea ce este individual și are un anumit caracter de unitate"). Pentru cel de-al doilea, un context semnificativ se află în Metafizica, VII (Z)1038b, unde filosoful susține că doar "poziția" de predicat poate fi preluată de universal.226 Din punct de vedere logic, lucrurile sunt destul de clare, deoarece criteriul după care sunt judecate pozițiile îl reprezintă gradul de generalitate al noțiunilor corespunzătoare individualului și universalului. Astfel
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
făcute, ci și a celor care pot fi făcute: de aici și sensul de dictatură pe care îl capătă autorizarea. Pot fi făcute numai lucrurile care survin prin autoritate și se așează sub autoritate; înseși "sintezele pasive" despre care vorbește filosoful german tocmai amintit par a opera în sensul autorizării lor "conștiente". Autorizarea este operație universală pentru orizontul dictaturii judicativului; ea reglează ceea ce e făcut deja și ceea ce poate fi făcut, fie că este aproape făcut, fie că este pe cale de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu s-a plecat niciodată din timp, pentru a fi posibilă o întoarcere în el; fenomenul intratemporalității este universal, cum observă Heidegger și, de asemenea, Bergson, Husserl, iar mai devreme decât ei, Kant; și mai devreme decât acesta, încă, unii filosofi antici; cu siguranță, Aristotel. Dar a nu pleca din timp niciodată trebuie înțeles aici în sensul că timpul este constitutiv tuturor acestor fapte, că timpul este "substratul"-"universal"-al-oricărei-"ființări" și că el este însăși "ființa" (timporizându-se pe sine). Dacă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
evidență ființarea în sensul de ceea-ce- are-loc (adică în sensul petrecerii unui eveniment). Și aceasta mai înseamnă că multe dintre intuițiile fenomenologice ale lui M. Merleau-Ponty privind "lumea", "Trupul" etc. se pot susține, de asemenea, non-judicativ: de aici stranietatea discursului filosofului francez. Ființarea, adică ceea-ce-are-loc, constituie dovada lucrării timporizatoare a timpului; și nu se află aici nici un paradox. Evenimentul (răsărirea etc.) adună în sine timp și loc, adică ființare. Evenimentul este actul de ivire în "lume" a ființării: al oricărei ființări
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
filosofică). În felul acesta, ideologia s-ar delegitima sau chiar desființa pe sine: operațiile de timporizare secundă ar fi suspendate și s-ar ajunge astfel la ceea ce Paul Ricoeur numește "comunicare fără limite", fără constrângeri, fapt ce este specific, potrivit filosofului francez, "criticii ideologiilor", nicidecum ideologiei ca atare. Tocmai datorită ființei sale judicativ-constitutive, condiția de existență a ideologiei este pluralitatea; corect ar fi să spunem "ideologii", nu "ideologie". Pluralitatea semnifică distribuirea prin împărțire a discursului către "locurile" semnificative ale orizontului ideologic
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
inițiaților este semn al gândirii. Cum bine spunea Hegel, esoterismul nu se referă la ideile ascunse, la faptul că un gânditor își tăinuiește anumite gânduri, căci aceasta nici nu este posibilă. Ideea filosofică este aceea care, invers, posedă omul. Când filosofii explică obiecte filosofice, ei trebuie să se conducă după ideile acestora; ei nu le pot păstra pe acestea în buzunar. Și când vorbim în chip exterior cu alții, totdeauna vorbirea noastră conține ideea, evident dacă lucrul de care e vorba
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lui Husserl, Heidegger, ale lui Russell, Whitehead, Wittgenstein, Gadamer, Pareyson, Derrida, Vattimo ș. a., privind statutul metafizicii și rosturile filosofiei, ar putea fi înțeles mai bine momentul din istoria "postmodernă" a filosofiei contemporane. Neîndoielnic, trebuie descoperit un sens non-judicativ în gândurile filosofilor numiți, pe ideile cărora se sprijină deja linii ale tradiției filosofice; și sub condiționarea acestui sens, trebuie "citite" ideile altor "gânditori" precum: Levinas, Marion, Foucault, Habermas, Rorty, Quine, Noica, Cioran ș. a. Tăcerea pare a fi sensul pe care îl are
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu poate fi decât contextual. Aceeași idee este susținută și de Wittgenstein, mai cu seamă în Cercetări filosofice, dar și de Kripke sau Quine. Ideea este prezentă, de asemenea, la Husserl, Heidegger, Gadamer, Ricoeur ș. a. Mai mult, unii dintre acești filosofi întreprind cercetări etimologice, dar nu ca un scop în sine, ci pentru a justifica propria reconstrucție filosofică; mai bine zis, cercetarea etimologiei anumitor cuvinte reprezintă parte a reconstrucției ca atare (așa cum se întâmplă, de exemplu, la Heidegger). Cercetarea semantică și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu doar judicative, "metafizici post-ontologice". Un exemplu potrivit ar fi "reducția erotică" pe care o folosește J.-L. Marion, amintită și mai devreme, tehnică de tip fenomenologic prin care este constituită, dar nu după convenții strict judicative "iubirea fără ființă". Filosoful francez tocmai amintit propune și un alt "constituit" de acest fel, anume "Dumnezeu fără ființă", mergând pe urmele lui Heidegger în socotirea întregii tradiții filosofice (metafizice, în mod special) ca fiind supusă unei formule de gândire numită "onto-teo-logie". Un alt
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Guyer and Eric Matthews, Cambridge University Press, 2000. Kant, Immanuel, Logica generală, trad. Alexandru Surdu, Editura Științifică și Enciclopedică, București,1985. Kripke, Saul, Numire și necesitate, trad. Mircea Dumitru, Editura All Educational, București, 2001. Laertios, Diogene, Despre viețile și doctrinele filosofilor, trad. C. I. Balmuș, Editura Academiei RPR, București, 1963. Leibniz, Gottfried W., "Culegere de scrisori schimbate între Leibniz și Clarke cu privire la Dumnezeu, la suflet, la spațiu, la durată etc.", în Opere filosofice, I, trad. Constantin Floru, Editura Științifică și Enciclopedică
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Cernica • Formele elementare ale dialecticii, Jean Piaget • Immanuel Kant. Poezie și cunoaștere, Vasilica Cotofleac • Introducere în filosofia minții, Teodor Negru • Înțelegerea filosofiei, Yves Cattin • Jean Calvin. Providența, predestinarea și estetica simbolului religios, Mihai Androne • Lexic de filosofie, Alain Graf • Marii filosofi contemporani, Alain Graf • Marile curente ale filosofiei antice, Alain Graf • Marile curente ale filosofiei moderne, Alain Graf • Marile noțiuni filosofice 1. Cunoașterea, rațiunea, știința, Michel Coudarcher • Marile noțiuni filosofice 2. Societatea, puterea, statul, Denis Collin • Marile noțiuni filosofice 3. Justiția
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sens, a se vedea: Ibidem, § 44 "Dasein, stare de deschidere și adevăr". În acest ultim context, Heidegger susține nu doar că un asemenea sens nu este prezent la Aristotel, dacă că el nici nu ar fi cu putință la acesta. Filosoful german are dreptate, în măsura în care gândurile lui Aristotel legate de adevăr, enunț, fapt logic, ființare ("fapt real") etc. sunt "orizontalizate" fenomenologic. Dar la Aristotel funcționează și o înțelegere propriu-zis "naturală" a adevărului, după care acesta este corespondență. Altfel spus, în măsura în care Aristotel
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a XI-a. 205 A se vedea analiza lui Heidegger în perspectivă istorică și ontologică asupra lui "este" copulativ, din Problemele fundamentale ale fenomenologiei; Partea întâi, Capitolul patru. Raportat la "normele" unei analize a verbului, așa cum acestea sunt stabilite de filosoful german, analiza de față se plasează în zona încercărilor de tematizare ontologică a lui "este", care, odată schițată, face posibilă tematizarea copulativă; așadar, este vorba, aici, despre o preeminență a tematizării ontologice. 206 O poziție opusă celei formulate aici, dar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]