11,358 matches
-
satului unde pământul nu se surpa în râpă. Asta era treaba primăriei. DESCURCĂREAȚA Satul Ghiduleasa era împrăștiat de-a lungul șoselei care străbătea comuna. Asfaltul se termina la intrarea în sat, lângă secția de mecanizare. Casele romilor erau mici, fără garduri, vopsite în culori țipătoare. Laolaltă porci, păsări și copiii desculți și murdari stăteau pe marginea șanțului. Erau și câteva case mai noi, dar neterminate, care aveau mai multe camere și trădau o oarecare bunăstare. Acestea erau casele etnicilor care lucrau
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
oameni grei, tovarășa primar! N-am știut că ați fost colegă cu fiica și cu ginerele. Când s-a construit blocul, arhitectul a stat două luni aici. Atunci și-a reparat învățătorul casa, și-a turnat alei și a făcut gardul acela înalt de doi metri, de nu văd decât păsările zburătoare ce i în curtea lor. Am auzit că și inginerul constructor și-a început o vilă mai mare decât blocul din comună. De aia s-a dărâmat blocul la
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
intrat în curte și mi-a spus că a trimis-o contabila să-i dau șuncă și grăsime. Câțiva bruneți mititei au pus în căruță tot ce le-am dat. Ar fi luat și rafturile din cămară, lemnele de foc, gardul, și cușca câinelui, dacă nu le-aș fi spus cu glas ridicat: Gata, nu mai am nimic să vă dau! Plecați la căruță! Ați fost tare bună cu noi, tovarășa primăreasă, vreau să vă ghicesc, mi-a spus zâmbind Maria
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
soția secretarului și mi-a închis telefonul. După puțin timp a apărut cineva cu o scară și mi-a tăiat firul de la telefon. Am ieșit afară în curtea locuinței. Nu știam ce voi face cu animalele dacă voi pleca. În gardul care separa curtea păsărilor de restul, un curcan, adus de un sătean cu doar câteva zile mai înainte fără consimțământul meu, atârna aproape mort, cu gâtul sucit, spânzurat și băgat între două stinghii de la gard. Ușa de la magazie era scoasă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
animalele dacă voi pleca. În gardul care separa curtea păsărilor de restul, un curcan, adus de un sătean cu doar câteva zile mai înainte fără consimțământul meu, atârna aproape mort, cu gâtul sucit, spânzurat și băgat între două stinghii de la gard. Ușa de la magazie era scoasă din balamale, iar proviziile mele pentru iarnă erau aruncate, făina împrăștiată, borcanele sparte, iar cele două damigene cu vin aveau dopurile scoase. Mai târziu aveam să aflu că unul dintre „revoluționarii” care au venit să
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
s-a pus la dispoziție un echipaj cu girofar doar eram în misiune oficială și am plecat la "adrisant". Nu era nimeni acasă, vecinii informându-ne că "sunt plecați la țară". Cum cățeii se zbenguiau prin curte, plutonierul-șofer a sărit gardul, a înșfăcat unul, l-a pus în portbagajul mașinii și am plecat, scena amintindu-mi de un episod din "101 dalmațieni". Ajunși la vila Lac 1 cu captura, i-am dat drumul cățelului pe gazon, turcul l-a observat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
fost primită de "tablagiul șef" cu remarca: "Dă-l dracului, să-l aruncăm în lac, mama lui de javră, cu stăpân cu tot!". Am insistat și cu un gest de lehamite a fost de acord, tov. Plutonier aruncându-l peste gardul din Colentina cu supărarea celui conștient că se ratase o ocazie importantă pentru consolidarea prieteniei româno-turce! În iulie 1976 ne vizita Mathieu Kerekou, președintele Republicii Benin. Plecasem cu delegația de ziariști beninezi la Constanța, unde Kerekou și Ceaușescu urmau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
peste tot, stăteau la pândă, dar din umbra. Motivând asigurarea "securității ambasadelor", aveau "forțe de ordine" în fața acestora pentru a le "proteja" de asaltul zilnic al chilienilor ce doreau azil politic, dar se fereau să intervină brutal, întotdeauna existând "după gard" fotografi și cameramani. Șefii de misiuni erau uneori chemați la Ministerul Relațiilor Externe unde li se punea în vedere să ia măsuri, să informeze corect autoritățile și mass-media din țările lor asupra evoluțiilor "pozitive" din Chile. Din când în când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
colectorilor" că Săvescu, la întoarcerea din vizite, "în jurul orei 2 dimineața", deoarece "a pierdut cheia de intrare în curtea Ambasadei, și-a confecționat o cheie care însă nu se potrivește decât prin interior, fapt pentru care este nevoit să sară gardul Ambasadei, lucru pe care de cele mai multe ori îl face în prezența chilienilor care îl acompaniază"! Mare-i grădina lui Dumnezeu! 1. Dacă aș fi reușit această performanță, gardul ambasadei fiind foarte înalt peste 3 metri greu de sărit chiar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
se potrivește decât prin interior, fapt pentru care este nevoit să sară gardul Ambasadei, lucru pe care de cele mai multe ori îl face în prezența chilienilor care îl acompaniază"! Mare-i grădina lui Dumnezeu! 1. Dacă aș fi reușit această performanță, gardul ambasadei fiind foarte înalt peste 3 metri greu de sărit chiar și de campionul mondial și olimpic la săritura cu prăjina, Serghei Bubka, s-ar fi declanșat imediat alarma. 2 Cred că orice cheie care "merge" pe o parte, merge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
MPx mega pixeli ar fi văzut!). De asemenea, discutând cu Ifrim, nu s-a confirmat semnalarea lui... (șoferul) că Săvescu Alin ar fi pierdut cheile de la intrarea în oficiu. Din studierea terenului am stabilit că nu este posibil să sari gardul din fața oficiului, așa cum l-a informat... (șoferul) pe Ștefan că a procedat Săvescu Alin. Raportăm că nimeni nu l-a văzut escaladând gardul, iar în fapt, ținând cont de talia însărcinatului cu afaceri, apreciem că este imposibil să realizeze aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
pierdut cheile de la intrarea în oficiu. Din studierea terenului am stabilit că nu este posibil să sari gardul din fața oficiului, așa cum l-a informat... (șoferul) pe Ștefan că a procedat Săvescu Alin. Raportăm că nimeni nu l-a văzut escaladând gardul, iar în fapt, ținând cont de talia însărcinatului cu afaceri, apreciem că este imposibil să realizeze aceasta. Din constatările făcute, din discuțiile pe care le-am avut cu sifonul..., a rezultat că însărcinatul cu afaceri Săvescu Alin și soția sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Dacă "profesioniștii" de la UM 0185 raportau, conform celor de mai sus, că au verificat semnalările confraților de la UM 0544, precizând că nici una din acuzațiile privindu-l pe Săvescu Alin nu se confirmă, de tot râsul în ceea ce privește pierderea cheilor și săritul gardului ambasadei, o NOTĂ a UM 0544: MINISTERUL DE INTERNE DEPARTAMENTUL SECURITĂȚII STATULUI UM 0544 NR 201/0061040 din 01.07.1980 STRICT SECRET NOTĂ Un fișier al unității noastre precizează următoarele: Șeful institutului FACIAS din SALCIA, Alin Săvescu, întreține statistici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
persoanele unde eram noi invitați. Îmi pun totuși, logic, întrebarea: dacă mergeam, seara, la o acțiune cu șoferul și mașina ambasadei, de ce aveam nevoie la înapoiere de chei și, dacă șoferul era cu mine, de ce trebuia să mai sar și gardul? Așa, numai ca să mă dau "mare" în fata "făgărășenilor"? Mai răsfirat, băieți, mai răsfirat! La sfârșit de septembrie 1981, după doi ani petrecuți în Chile, ne întorceam acasă. La aeroport, în afară de reprezentanții "colectivului" de la ambasadă (care probabil doreau să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
piper, cafea, foi de dafin, drojdie, făină, carne și în câteva rânduri și de câteva tone de vopsea furnizată de patronul austriac pentru vopsirea în "alb strălucitor" a navelor, vopseaua "ce-ți lua ochii" ajungând însă pe pereții și pe gardurile din bătrânul port fondat de genovezi). Pe motonave problema era la început de sezon cu aprovizionarea cu legume și fructe proaspete, castraveții murați și compotul de prune nefiind pe placul "occidentalilor" și trebuind să cumpărăm trufandale cu ocazia escalei la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
odaia mare”, unde țineau zestrea, haine și alte efecte pe”coardă”, o tulpină dreaptă din lemn de corn sau salcâm, agațată de două grinzi ale tavanului făcut din dulapi. Majoritatea caselor erau făcute din cârpici și acoperite cu stuf iar gardul făcut din bețe de răsărită. Aceste familii erau numeroase ca număr de membri și se înrudeau între ele până la gradul cinci (fii, fiice, nepoți veri, bunici, unchi, mătușe etc), apoi se 50 prindeau de nași de botez ori de cununie
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
ei pe Dealul ”Țarna” și alimentarea satului cu apă prin conducte, sub administrarea primăriei Hlipiceni; comerț proprietate privată pe lângă cel cooperatist; în fiecare sat există biserică, iar satele arată tot mai bine prin noile construcții, dispărând stuful de pe acoperișuri și gardul din bețe de răsărită; buteliile de aragaz s-au înmulțit și s-au dezvoltat cele trei sate, în special Victoria. Începând din anul 1997, prin grija primăriei, s-a amenajat drumul ce leagă satul de centru cu satul Victoria și
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
odaia mare”, unde țineau zestrea, haine și alte efecte pe”coardă”, o tulpină dreaptă din lemn de corn sau salcâm, agațată de două grinzi ale tavanului făcut din dulapi. Majoritatea caselor erau făcute din cârpici și acoperite cu stuf iar gardul făcut din bețe de răsărită. Aceste familii erau numeroase ca număr de membri și se înrudeau între ele până la gradul cinci (fii, fiice, nepoți veri, bunici, unchi, mătușe etc), apoi se 50 prindeau de nași de botez ori de cununie
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
ei pe Dealul ”Țarna” și alimentarea satului cu apă prin conducte, sub administrarea primăriei Hlipiceni; comerț proprietate privată pe lângă cel cooperatist; în fiecare sat există biserică, iar satele arată tot mai bine prin noile construcții, dispărând stuful de pe acoperișuri și gardul din bețe de răsărită; buteliile de aragaz s-au înmulțit și s-au dezvoltat cele trei sate, în special Victoria. Începând din anul 1997, prin grija primăriei, s-a amenajat drumul ce leagă satul de centru cu satul Victoria și
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
mai mult când am întrebat de un bărbat care i-ar fi fost un frate mai mare, cu un nume de poreclă, singurul de care i se părea lui Vasile că își amintește. Spunea și de o casă, de un gard, alt amănunt reținut de mintea bolnavă a lui Vasile. Altceva, nimic, obscuritate totală. În liniștea instalată într-un moment, devenisem oarecum suspecți. Dar am avut noroc. S-a apropiat, precaut, un tânăr voinic, cu un pahar de băutură în mână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ultimul asistent al profesorului și am condus secția de sifilis nervos. * Ultimul oaspete a fost George Enescu. Știam că se află în oraș, în casa în care venea, câteodată, vara. Eram vecini cu această casă astăzi, mi se pare, muzeu -, gardul grădinii noastre ne despărțea de livada lui. Casa, destul de mare, era închiriată familiei Pienescu, pe atunci președintele Tribunalului. Vecinul nostru, George Enescu, era însă, invizibil. Era mai mult o mare absență nevăzută. Știam ce nu se știe într-un mic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
delicioasă, nu adevărul, iar visarea nu are seamăn cu realitatea care nici nu se compară cu o închipuire bine închipuită. Strada Zorelelor este o uliță unde casele, deși destul de modeste, au geamuri sclipind de curățenie și înflorate de mușcate ochioase. Gardurile sunt curate și ele, unele fiind văruite, altele chiar vopsite în aceeași culoare, un albastru foarte frumos care, pentru a se obține o reducere, a fost cumpărat de la un "en gros", acum un an, de la un arab (care a dispărut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
vopsite în aceeași culoare, un albastru foarte frumos care, pentru a se obține o reducere, a fost cumpărat de la un "en gros", acum un an, de la un arab (care a dispărut fără urmă, înainte de a livra toată marfa, așa încât șapte garduri au rămas nevopsite). Restaurarea "în comun" a gardurilor a avut loc în postul mare, încât și în prezent câteva animale domestice sunt foarte albastre. Vopseaua a fost și cam diluată și s-a topit după ce, multă vreme, se comportase ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
care, pentru a se obține o reducere, a fost cumpărat de la un "en gros", acum un an, de la un arab (care a dispărut fără urmă, înainte de a livra toată marfa, așa încât șapte garduri au rămas nevopsite). Restaurarea "în comun" a gardurilor a avut loc în postul mare, încât și în prezent câteva animale domestice sunt foarte albastre. Vopseaua a fost și cam diluată și s-a topit după ce, multă vreme, se comportase ca un material vâscos și foarte adeziv. Pe Strada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
dat eu; s-ar putea să intre la catastif, că nu cred ca Dumnezeu să fie prea birocrat. * Strada Caisului. Ce cais o fi fost, cândva, de a rămas nume de stradă? Sunt foarte puține case, e o stradă veche, garduri vechi, decolorate de ploi. O bătrână stă pe o bancă, urmărind niște gâze care se îndreaptă către rădăcina unui copac, strănepotul Caisului de demult. Trece, rar, câte o mașină. Un vecin are un Trabant pe care îl tot dichisește; e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]