11,589 matches
-
fără rival al spiritului național. Eminescu nu este doar un mare poet; el este un sfânt și un simbol suprem. Dacă am amesteca panteonul politic cu cel literar, ar sta deasupra tuturor. Este cel dintâi dintre români, Împlinirea supremă a geniului românesc. Cel puțin, așa se prezintă mitul... Într-o Românie care s-a identificat atâta vreme cu civilizația ei rurală, Eminescu apare ca o imagine transfigurată a țăranului român etern. Deși și-a desăvârșit formația la Viena și Berlin și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
apare o poezie aproape abstractizată, șlefuită ca diamantul. Valurile sunt domolite sub o crustă de gheață. Ceea ce poezia aceasta pierde În materie sensibilă câștigă În muzicalitate. Până la urmă, Îl singularizează pe Eminescu nu atât ceea ce spune, În spirit tipic romantic (geniul neînțeles, amorul neîmpărtășit, extincția În sânul naturii, eroismul strămoșilor, geneza și pieirea lumilor...), și poate nici modul cum spune, ci sunetul celor spuse, o muzică misterioasă și obsedantă, care este numai a lui. Muzicalitatea eminesciană — pe care un neromân, chiar
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
veac, românii se află sub vraja ei. Mitul lui Eminescu cuprinde mai multe ingrediente. Mai Întâi, evident, poezia, fondul ei de idei și imagini, și perfecțiunea formală, sensibil deasupra nivelului literaturii române din epocă. Apoi, tragismul unei vieți chinuite, de „geniu neînțeles“, lovit de nebunie la numai 33 de ani. Și Însăși imaginea lui: este un portret din prima tinerețe, Întipărit pe retina tuturor românilor, În care poetul apare de o frumusețe fără seamăn, aproape supranaturală (asemenea lui Hyperion, „dublul“ său
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
mai multe din geografiile spirituale ale lumii; aceeași activitate multilaterală, uneori grăbită, alteori improvizată, izvorând Însă Întotdeauna din dorința de a sili cultura românească să sară cât mai multe etape, Înălțând-o pe «plan mondial», dovedind puterea de creație a geniului românesc.“ <endnote id="5"/> Acesta era proiectul pe care și-l asumase și Eliade. Chiar atunci când În lume a triumfat specializarea — tot mai strictă cu fiecare generație —, românii au continuat să producă remarcabile specimene de savanți universali. Tonul l-a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
făcut din bucăți. Acesta e farmecul lui. <endnote id="6"/> Monumente vechi sunt puține În București. Dinainte de 1800, exceptând două-trei case, au rămas doar bisericile. De dimensiuni modeste, se pierd printre construcțiile moderne din jur. Dar merită să fie descoperite. Geniul constructorilor de biserici s-a manifestat aici nu În mare, ci În mic. Nu În grandoarea ansamblului, ci În capacitatea de miniaturizare și În finețea detaliilor. Cele mai mici sunt și cele mai remarcabile, precum minuscula Biserică Stavropoleos (1724), extrem de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Suceava, de a susține, În cadrul d-lor, câteva conferințe Între 28 iulie - 2 august. Aș vorbi despre: 1. - Turismul oglindit În creațiile literare românești. 2. - Satul românesc odinioară și azi. - Pitorescul patriei noastre. 4. - Folclorul ca expresie a sensibilității și geniului românesc. 5. - Meleaguri și citadele turistice românești. În cazul În care d. Buzilă acceptă propunerile mele, aș aduce, eventual, diapozitive și filme documentare. Trebuie, Însă, să-mi răspundeți grabnic, ca până la 27 iulie c. să le pot aduna. Aș realiza
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
de artilerie, uniforme și instrumente de navigație reprezentând toate perioadele istoriei. Lisabona nu ne-a dezvăluit decât o mică parte din frumusețile sale. Priveliștea pe care am cucerit-o pe terasa Castelului Săo-Jorge trebuie să cuprindă și acele perle ale geniului uman. Chiar dacă nu le-ai văzut cu ochii tăi, îți ajunge să știi că există - este un mod comod până la urmă de a-ți sublima neputința, de a-ți obloji artistic frustrările. Un scriitor are mereu la îndemână această soluție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
realitatea deasupra închipuirilor unui nebun ce umblă cu pensula sau condeiul, atunci, peste secole, tot ce rămâne din implacabila istorie evenimențială, din faptele așa-numiților „contemporani”, din aroganta lor părere despre sine, pe scurt: tot ce supraviețuiește vremurilor sunt amprentele geniului artistic încorporat în cărți și în tablouri. Îmi place să consider acest lucru victoria postumă a spiritului asupra realității, indiferent de felul cum a fost ea, realitatea, într-un moment sau în altul. În fața acelor pânze minunate, deodată îți dai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
privesc. O „denaturare” atent calculată. Ce gânduri poți avea în fața mirabilei pânze? Zâmbetul Artei adresat timpurilor perisabile, șirurilor de oameni care încremenesc o clipă în fața sa, înainte de a dispărea în neant... Mona Lisa este unul dintre acele câteva lucruri ale geniului uman pe care dacă le-ai văzut, ești îndreptățit să spui că te-ai întâlnit cu eternitatea. VASILE GÂRNEȚ: De dimineață, cinci ore în Musée de Louvre. Nu mă impacientez ca la Prado, alergând din sală în sală, pentru că oricum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ești invitat să te apropii. Nu-ți dai seama dintr-odată despre ce este vorba. Firida are o fereastră flancată de două portrete: un cuplu din altă epocă, părinții compozitorului. Aici a stat leagănul pruncului Chopin, imediat după nașterea viitorului geniu. În mijlocul micului alcov, o vază de marmură umplută cu flori și crenguțe verzi aduse din grădina casei. Buchetul se schimbă în fiecare zi. Înduioșătoare devoțiune. După turul casei memoriale, urmează concertul în aer liber. Ne instalăm pe niște bănci lungi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și el e sigur de dreptul său de a se exprima! E, de altfel, nu numai dreptul său, dar și al comunității ce l-a izvodit, spiritele mari sunt puține și ele se formează cu greu, nimeni nu poate comanda geniului național ciclul său de apariție și evoluție, acest „ciclu” ca și nașterea sa sunt unele dintre misterele ultime ale societății umane de orice tip. Se uită apoi că granițele erau ermetic închise, vreo două decenii, și o tânără și puternică
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ordinea valorii. E adevărat însă că, spre deosebire de ceea ce cred marea majoritate și nu puțini scriitori, că „postumitatea alege”, acest „verdict după moarte” este influențat, „corupt” în mare măsură de judecata și „corul” antumității. Spre deosebire de credința populară și „romantică” conform căreia „geniile se nasc după moarte”, statistic vorbind, marea majoritate a creatorilor de geniu au fost recunoscuți și sărbătoriți, fiecare altfel, încă în timpul vieții, deși nouă ne place să cităm mai ales exemplele spectaculoase ale „neînțeleșilor”! Nichita Stănescu. Ce să mai adăugăm
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu puțini scriitori, că „postumitatea alege”, acest „verdict după moarte” este influențat, „corupt” în mare măsură de judecata și „corul” antumității. Spre deosebire de credința populară și „romantică” conform căreia „geniile se nasc după moarte”, statistic vorbind, marea majoritate a creatorilor de geniu au fost recunoscuți și sărbătoriți, fiecare altfel, încă în timpul vieții, deși nouă ne place să cităm mai ales exemplele spectaculoase ale „neînțeleșilor”! Nichita Stănescu. Ce să mai adăugăm după ce am spus „atâtea”? Dar... poate fi epuizat un geniu? Da, am
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
creatorilor de geniu au fost recunoscuți și sărbătoriți, fiecare altfel, încă în timpul vieții, deși nouă ne place să cităm mai ales exemplele spectaculoase ale „neînțeleșilor”! Nichita Stănescu. Ce să mai adăugăm după ce am spus „atâtea”? Dar... poate fi epuizat un geniu? Da, am spus „geniu”, cântărindu-mi cuvintele, geniu, ceea ce îndeobște înțelegem prin aceasta: un „inovator” în arta sa și care, spre deosebire de alți „inovatori” mai mult sau mai puțin spectaculoși ai vremii sale, ai „prezentului” său, va „face școală”, va deveni
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fost recunoscuți și sărbătoriți, fiecare altfel, încă în timpul vieții, deși nouă ne place să cităm mai ales exemplele spectaculoase ale „neînțeleșilor”! Nichita Stănescu. Ce să mai adăugăm după ce am spus „atâtea”? Dar... poate fi epuizat un geniu? Da, am spus „geniu”, cântărindu-mi cuvintele, geniu, ceea ce îndeobște înțelegem prin aceasta: un „inovator” în arta sa și care, spre deosebire de alți „inovatori” mai mult sau mai puțin spectaculoși ai vremii sale, ai „prezentului” său, va „face școală”, va deveni model, reper și canon
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fiecare altfel, încă în timpul vieții, deși nouă ne place să cităm mai ales exemplele spectaculoase ale „neînțeleșilor”! Nichita Stănescu. Ce să mai adăugăm după ce am spus „atâtea”? Dar... poate fi epuizat un geniu? Da, am spus „geniu”, cântărindu-mi cuvintele, geniu, ceea ce îndeobște înțelegem prin aceasta: un „inovator” în arta sa și care, spre deosebire de alți „inovatori” mai mult sau mai puțin spectaculoși ai vremii sale, ai „prezentului” său, va „face școală”, va deveni model, reper și canon pentru generațiile ce vor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai puțin spectaculoși ai vremii sale, ai „prezentului” său, va „face școală”, va deveni model, reper și canon pentru generațiile ce vor veni și care se vor înscrie, explicit, în siajul său. Călinescu spune undeva că nu putem vorbi de geniu decât după moartea unui creator, și-l dă, pare-mi-se, exemplu pe Michelangelo care, după patru sau cinci secole, a format, a impregnat generații întregi, chiar dacă, adaug eu, unii creatori în modernitate l-au „sărbătorit negându-l”, cum a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
organizate au simțit nevoia de „a admira” până la idolatrie pe „cineva” care s-a diferențiat în mod spectaculos și absolut, o admirație însă care va fi preluată de mai multe generații. Nu numai „massele”, dar și vârfurile umane, ceea ce numim geniu, au simțit la rândul lor această „nevoie”, Napoleon îl admira pe Alexandru cel mare, Stendhal și Dostoievski, pe Napoleon, iar Shakespeare a devenit „idolul” a nu puțini literați, înainte de a deveni ei înșiși, la rândul lor, „modele perfecte”, traversând generațiile
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
doborârea obstacolelor care stau în calea publicării manuscrisului său - în orice regim! -, nici nu-l mai întreb. Sigur, mai multe răspunsuri sunt posibile și eu am iritat pe nu puțini convivi când afirmam că nu „există posibilitatea creației și a geniului decât în social”. La România literară, printre altele, am provocat și o masă rotundă în jurul acestui concept, de „social” și, evident, am fost pe dată, iute, prost înțeles, postul de radio Europa liberă m-a atacat de îndată, aproape lipindu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și dacă ascunsă unui ochi neexersat sau superficial. Ei bine, ce „o fi vrut” Providența, Desenul Divin, când ne-a aruncat în acest cerc, joc absurd, înzestrându-ne cu o „lege absurdă”? De ce oare cauzalitatea... această splendidă, magnifică „descoperire” a geniului, a creierului uman, funcționează și ne guvernează toate actele și legile, când e vorba însă de ceea ce ne „interesează” în primul și ultimul rând, adică „sensul existenței noastre pământești”, Divinitatea își retrage brusc orice „raționalitate”, orice Logică, și ne lasă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
că „lui Breban” i-ar fi dat prin cap să-l acuze de „oportunism” pe prietenul său Nichita, autor de excepție printre excepții, vârf nu numai al literaturii, dar și al nației sale, ins contradictoriu și profund misterios, ca orice geniu, indiferent de regimurile social-politice pe care acesta le traversează, luptând cu succes contra mediocrității agresive și ticăloșiei umane și profesionale curente oricând și oriunde! Să fi fost noi doi, eu și Nichita, niște „dinozauri sentimentali”, încarcerați în prejudecățile unui secol
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în asta Țepeneag a stat alături și de Cioran, și de încă foarte puțini, sperând într-o „trecere” fericită spre alte vremuri, lucru care s-a întâmplat mai curând și mai pașnic decât se aștepta toată lumea, și a înțeles că geniul național se manifestă și în vremuri potrivnice și, uneori, chiar în aceste vremuri, cu o forță și „ingenuitate” formidabile! Cu excepția primului deceniu brutal stalinist, aidoma celorlalte țări vecine aflate sub jug comunist, România a ivit personalități și opere remarcabile, încă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu siguranță deoarece ne aflam „în interiorul luptei și al lagărului blestemat” și nu o (sau „îl”Ă contemplam de la distanță precum unii domni, asistați din nefericire și de un prinț al literelor cum a fost Eugen Ionescu, care, spre deosebire de alte genii naționale, i-am numit pe Cioran și pe Brâncuși, a „absolutizat răul”, cum o spuneam, uitând că noi, în veacuri, în medievalitatea târzie, de exemplu, am mai trăit forme asemănătoare de opresiune și disperare, dar nu ne-am frânt, deși
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nord-americane! -, nu am să renunț la acest cuvânt, noțiune - de ideal! Acest cuvânt desemnează și un uriaș curent de gândire, așa-zisa școală romantică germană de filozofie care începe și e „fondată” de criticismul kantian, urmat de ucenicii săi de geniu care-l contestă, dar îi urmează aproape toți modul de a aborda problemele mereu spinoase, contradictorii ale lumii, eului, existenței lui Dumnezeu, ale sensului vieții, ale originii materiei, ale relației subiect-obiect, ale posibilității reale ale științei, deci ale obiectivității totale
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în afara granițelor, cei mai aprigi au fost, cum se întâmplă, tocmai cei care au suferit și au luptat mai puțin! Și, am mai spus-o, noi, la Paris, am avut două sau chiar trei figuri înalt reprezentative nu numai pentru geniul național, dar și în ce privește felul lor de a se raporta la „molima comunistă” care s-a abătut asupra noastră: un Brâncuși, care, în deceniile ce i-au trebuit lui și artei sale novatoare pentru a izbândi, s-a „îngropat” în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]