10,090 matches
-
cartușilor și astfel aluneca totdeauna mia mult praf și plumb decât trebuia. Apoi sara, când ne adunam la conac și ne așezam îndemânatic în jurul mesei încarcate cu lucruri bune de mâncare, dea dumnezeu bine! Numai chef și veselie; paharele și glumele scânteiau, poveștile curgeau gârlă. Nicu Racoviztă ne istorisea pentru a suta oară lupta lui de la Tarcău cu o matahală de urs bine blănit, cea mai mare izbândă cinegetică ce a repurtat; Costică Șuțu făcea planuri pentru goanele de-a doua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și prin care se lua în zeflemea pe membrii care scriau în Convorbiri și mai ales pe cei care nu scriau, pe membrii care vorbeau în "Junimea" și pe cei care nu vorbeau. Nimeni însă nu se supăra, căci toate glumele acestea, cu spirit sau fără spirit, erau în tot cazul fără răutate. După terminarea cetirei acestor vesele bucăți și discuțiunelor ce au urmat, care nu puțin au încălzit atmosfera și ne-au pregătit pentru copiosul banchet ce ne aștepta, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
auzii la spatele mele un foșnet care îmi slei sângele în vine, un foșnet înfiorător, prelung, care se urca în sus pe trunchiul bradului sub care mă aflam și puse în mișcare toate crengile lui. Acum nu mai rea de glumă. Ursul se suise în copac, și fiindcă, în primejdia mare vine și curajul mare, imediat am sărit câțiva pași în lături de copac, ca să nu-mi cadă cumva dihania în spate, am pus pușca la ochi și... O! Doamne! ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a mirosit a Codreanu a scaparat 131 nemernicul, de n-am mai avut vreme să trag în el. Noroc c-a scaparat!... Că altfel era să fie vai de el, dacă nu vai de tine. Codreanu nu se supara de glume, dar nici el nu-și cruța prietinii; avea limba ascuțită și se pricepea să lovească pe om la cusur. Toți își istoriseau acum impresiunile, însă nici unul nu mărturisea drept ceea ce-a simțit în așteptarea ursului. Mi-au trebuit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
război. Auzi, mă rog, re-chi-zi-ți-o-nați!... Mi-ați ucis tocmai rața cea leșească și găinele cele bătrâne, care se ouau în toate zilele. Apoi găina bătrână face zama bună. Așa o fi, da știți voi ce pagubă mi-ați făcut cu gluma asta? Nu-i nimic, moi rechiziționăm și plătim bani gheață. La auzul acestor cuvinte, fața lui se mai îndulci puțin; iar colțata de babă a cărei ochi mari deschiși atunci am putut să-i vedem că erau ciacâri 148, adecă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Avea un talent de a interesa pe ascultător, o căutătură în ochi, un gest, o intonațiune a voacei, care colora, sublinia înțelesul cuvintelor, o artă în alegerea expresiunelor, încât nimene din tot cuprinsul județului nu era în stare pe terenul glumelor și al păcălelelor să susție lupta cu el. Ș-apoi, ce fine erau toate aceste glume. Parcă contactul cu dânsul te rădica; parcă te molipseai de spiritul și veselia lui. Un an de zile de-ai fi stat de vorbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a voacei, care colora, sublinia înțelesul cuvintelor, o artă în alegerea expresiunelor, încât nimene din tot cuprinsul județului nu era în stare pe terenul glumelor și al păcălelelor să susție lupta cu el. Ș-apoi, ce fine erau toate aceste glume. Parcă contactul cu dânsul te rădica; parcă te molipseai de spiritul și veselia lui. Un an de zile de-ai fi stat de vorbă cu el, nu ți s-ar fi urât, căci în fiecare moment găsea altă ceva nou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
unde și străbunii noștri au dormit poate de multe ori mai rău decât noi, și, de va veni la noapte Ștefan cel Mare, îl vom primi cu pâne și sare, iar de va veni Sobieski, îl vom primi cu bolovani. Gluma mea luă acum o întorsătură serioasă, deoarece vrând nevrând trebuia să stăm acolo pănă la ziuă. Cunosc mulți oameni care mai curând s-ar duce într-o bătălie decât să doarmă noaptea într-o biserică sau într-o ruină. Ideea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
E destul să zic că acest debut mi-a deschis ușa unui nou și larg câmp de muncă, unde am tras mereu cu plugul pănă în ziua de astăzi. Mi-au obiectat câțiva dintre colegii mei din "Junimea", probabil în glumă, că ar fi fost poate mai estetic, în tot cazul mai puțin trist, să fi păstrat macar pe unul în viață din cei doi tineri îndrăgostiți ce figurează în prima mea încercare literară. Am surâs la asemine observațiune. Acest lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
rusă). 65 Papură. 66 Păsări. 67 Animale cu blană. 68 Crud, nemilos. 69 Poezia a apărut în volumul Poezii, Iași, 1886. 70 De culoare negru închis (despre cai). 71 Etaj. 72 Trăsură. 73 Societate (din limba greacă). 74 Borcanelor. 75 Glume. 76 Tata (din greacă). 77 Veche monedă de argint. 78 Dublezi. 79 Intervenție. 80 În tot răul e și un bine (franceză). 81 Termin, sfârșesc. 82 Recomandaseră. 83 Melc. 84 Învoială. 85 Sabat, sărbătoare la evrei. 86 Tichie. 87 Foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
o atitudine protectivă față de mediu. Sau, așa cum arată chiar exteriorul ei, “calcă ușor pe pământ”. Adică se ferește să lase urme. Similar cu păsările, care reciclează, prin consum, cojile propriilor ouă, pisica Își consumă placenta; dacă-mi este permisă o glumă, ea a descoperit independent de om valențele cosmetice ale placentei, Întreținându-și frumusețea... Pisica nu consumă mai multă hrană decât are nevoie, iar deșeurile nu le abandonează nici oriunde și nici oricum; proverbiala lor acoperire nu face altceva decât să
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
la noi, moda aceasta produce acum doar jocuri de cuvinte ce frizează eufemismul precum “ouă de țăran” ori “vin de butuc”; e vorba oare de lichidul roșu ce se scurgea de pe butuc după ce călăul Își făcea meseria? Să lăsăm Însă gluma și să purcedem la analiza acestei Încercări a omului de a reveni la starea primordială. Și ne putem lega de cel puțin două aspecte, ambele ținând de ideea de evoluție, a noastră și a lumii, pe care nimeni n’o
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
au avut aceste stiluri de conducere asupra grupurilor de copii? În primul caz: membrii grupului manifestau supunere față de monitor; în prezența lui lucrau cu spor, dar în lipsa lui aveau loc numeroase manifestări de agresiune (ostilitate deschisă sau sub forma unor glume; ostilitatea mai multora asupra unuia). Alteori, comportamentul lor era apatic, monitorul era mai puțin simpatizat. Stilul democratic provoca rar manifestări de agresivitate; dominantă a fost starea de satisfacție pentru modul cum erau antrenați în muncă; s-a constatat o creștere
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
vă spun. Învățasem să citesc de pe buze. Cu aproximări. Acum ar trebui neapărat să vă citez un caz de confuzie caraghioasă, dar nu-mi vine nici unul în minte. Și, în general, în astfel de momente îți cam piere cheful de glume de genul ăsta. Îți programezi memoria să uite, să ocolească. La audiogramă era foarte simplu, trebuia să apeși pe niște butoane atunci când auzi sunete. Dacă auzi. Dacă nu, la revedere. Trebuia să fii atent, că tanti aia are nervi. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
decât mulțumitoare. Prima dată când am ajuns la cursul lui, tema era literatura proletcultistă. Am plecat de acolo cu un gust amar. Nu se datora lui Manolescu gustul ăsta. Cei care audiau m-au enervat. Râdeau inteligent și subțire la glumele lui Manolescu, pentru că doar se aflau între filologi, ce mama mă-sii! Nu e o crimă să râzi, dar ăștia nu râdeau, ci se scremeau să râdă. Unul în fața mea mai avea puțin și răsturna banca. Îi ardea câte o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
oricând ceva dulce; acolo ținea într-o cutie de tablă ”zahăr candel”, asemenea căpățânilor de zahăr și ori de câte ori avea ocazia să dea peste un bragagiu (eventual turcă foarte bun, aducea acasă bragă proaspătă din abundență. Obișnuia să spună mai în glumă, mai în serios : Dragii mei, când bunica n-a mai fi, bragă sămi dați de pomană. Din păcate însă, n-am putut respecta această dorință a bunicii, braga aproape c-a dispărut și cea care ocazional se mai găsește, nu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
mult, dar de fiecare dată în tăcere și mare demnitate. Boala a recidivat, a pierdut un membru superior ce-i fusese amputat, iar cel de-al doilea era puternic afectat. Cu toate acestea avea puterea de a mai spune o glumă, primea vizite frecvent, pentru că avea mulți prieteni și relații statuate pe respect, indiferent de orientarea religioasă. Însăși cumnata bunicii, soția fratelui cel mare, unchiul Toma, care-l și botezase pe tata, era evreică, tanti Estella, o femeie absolut minunată. De la
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
unui sine neîmplinit, aspecte care cu siguranță i-au atras respectul și admirația în comunitatea noastră de cartier. Autocrația liniei sale educaționale și inflexibilitatea de a face compromisuri i-au atras apelativul cu care tata a „investit-o” mai în glumă, mai serios, „Doamna general Averescu”. Așa a ajuns mama pe buzele tuturor și-n toate cercurile de rubedenii și cunoștințe, „Averescu”. Astăzi noi folosim acest apelativ ca o formulă de alint și protecție, uneori asociindu-l cu „bunica Odi”. Un
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
identitatea clasei noastre, prin excelență, una originală. Tata obișnuia să spună atunci când se pregătea să meargă la ședința cu părinții că este „convocat la O.N.U.”. Țin minte discuția purtată de părinți după prima ședință, unde tata mai în glumă, mai în serios, îi expunea mamei problematica curentă: Nevastă, nici nu știu cu ce să încep. A fost repartizată la B, sunt 30 în clasă, încadrarea foarte bună, dar mai e ceva ... Doamne omule, ce mai poate fi ? A spus
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
ambalate superb în foițe de celofan colorat, iar familia Màrtonfi un cozonac umplut din abundență cu mac. Tata a așezat pe „masa prieteniei” prăjiturile de casă și plăcinta noastră tradițională, după care totul a venit de la sine. S-au făcut glume, s-au schimbat numere de telefon, s-a mai „rostuit” ceva prin cameră și ai fi zis că ne cunoaștem de-o viață. A fost minunat când fetele l-au invitat pe tata la o țigară pentru că fumau amândouă și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Măcin și Brăila. De atunci uriașii, urmașii acestora și cei ce au rămas credincioși acestor locuri încărcate de legende, i-au spus acestei stânci minunate „Piatra Fetei.” Mama îmi povestește, o urmăresc cu mare atenție și-mi spune mai în glumă, mai în serios, că-s descendent al uriașilor brăileni. Ajungem în Măcin pe la orele 11.00 și constat un orășel tare curat, cu mult, mult mai mic decât orașul Pașcani (în jur de 9000 de locuitoriă. Orașul este localizat la
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Cântec de stradă prin Bucureștii lui 1900) LOCUIA ÎNTR-O CASĂ DIN ACELEA PE ROATE, AMENAJATĂ atât de ingenios, cu dormitor, sufragerie și bucătărie. și m-am lăsat supus, Într-o după amiază ploioasă și fără public În panoramă, la gluma fetei care mi-a Încolăcit pe după gât trupul rece și abrutizat al unui boa constrictor, inofensiv ca un mielușel. Spectacolul divers și de neînchipuit astăzi al maidanului copilăriei mele (pe locul unde se găsește azi Ministerul Cons trucțiilor) culminează În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
noas tră pensie, egal cu mine care nu am dat totuși ascultare bătrânului sceptic Canianu. ...Nici azi nu-s Încă dumirit de-a binelea: ce cale sigură trebuia s-apuc? Horoscopul meu le indică, am văzut, cu naivitate sau În glumă, pe toate: de la aceea a cântărețului, publicistului, tipografului, filozofului și negustorului de păcate lumești, până la, era să uit, aceea a „Întreprinzătorului de căi ferate, cu investiții și invenții În aventuri unice și extraordinare“. Pentru o singură profesie mărturisește Horoscopul că
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lui stând amândoi În poarta casei sale, de unde, ca un armăsar bătrân căruia i-a mai rămas doar mirositul, pișca, vorba lui Tudor Arghezi, „cu trei furnici“ - sânii și acea podoabă unică - femeile din drum, mirosite de departe, aruncându-le glume când mai În doi peri și când mai de măscară. La fel și Învățătorul bătrân din Lunca Mare, colegul meu de la „cercurile culturale“ și călăuza mea expertă - a „mânzului“ cum Îmi spunea - prin toate bordelurile Ploieștiului, unde acest „apostol al
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
r. Beldie Constantin, având o instrucție militară rudimentară la regiment, o foaie matricolă plină cu pedepse disciplinare pentru lipsă la apel, la vize și la concentrări, și căzut fiind la examenul de sublo cotenent de re zervă, trecea, mai În glumă, mai În serios, drept „șeful de stat-major“ al comandamentului nostru de război. În această situație paradoxală, de țivil rămas țivil și ireduc tibil țivil În război, m-am aflat mai apoi, În Împrejurări altcum memorabile, În retragerea noastră pe valea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]