9,551 matches
-
de lemn între cele rămase în Transilvania, motivând salvarea ei, înainte de a fi prea târziu. Are hramul „Sfântul Nicolae” și figurează pe lista monumentelor istorice, . păstrează pe grinda de sprijin a bolții o inscripție de datare mai puțin obișnuită. Textul inscripției prezintă un amestec de grafie latină cu chirilică în limba maghiară. Limba maghiară și amestecul de grafii trimite la un fenomen istoric ce a marcat românitatea ardeleană pe parcursul secolului 17. În această perioadă unele comunități românești din zonă au fost
Biserica de lemn din Almașu Mic () [Corola-website/Science/316981_a_318310]
-
chirilică în limba maghiară. Limba maghiară și amestecul de grafii trimite la un fenomen istoric ce a marcat românitatea ardeleană pe parcursul secolului 17. În această perioadă unele comunități românești din zonă au fost puternic influențate de calvinism. Din această privință inscripția apare drept un unicat în arhitectura sacrală de lemn din zonă și un important document de istorie și cultură transilvană. Acestea trebuiesc puse în corelație cu tehnica constructivă mixtă, mai puțin întâlnită, în care a fost ridicată. Inscripția conține un
Biserica de lemn din Almașu Mic () [Corola-website/Science/316981_a_318310]
-
această privință inscripția apare drept un unicat în arhitectura sacrală de lemn din zonă și un important document de istorie și cultură transilvană. Acestea trebuiesc puse în corelație cu tehnica constructivă mixtă, mai puțin întâlnită, în care a fost ridicată. Inscripția conține un an de datare, subliniat printr-o linie de delimitare împrejur. Conform acestei inscripții biserica a fost ridicată în anul 1624, "„în zilele lui G[abriel] B[ethlen]”". Gabriel Bethlen a fost principele Transilvaniei între anii 1613-1629. În 1967
Biserica de lemn din Almașu Mic () [Corola-website/Science/316981_a_318310]
-
un important document de istorie și cultură transilvană. Acestea trebuiesc puse în corelație cu tehnica constructivă mixtă, mai puțin întâlnită, în care a fost ridicată. Inscripția conține un an de datare, subliniat printr-o linie de delimitare împrejur. Conform acestei inscripții biserica a fost ridicată în anul 1624, "„în zilele lui G[abriel] B[ethlen]”". Gabriel Bethlen a fost principele Transilvaniei între anii 1613-1629. În 1967 se afla în stare de degradare avansată însă a fost salvată în extremis. Cu acea
Biserica de lemn din Almașu Mic () [Corola-website/Science/316981_a_318310]
-
tocătură de paie). Edificiul a fost consolidat în anul 1979, prin ridicarea tălpoaiei sale solide pe un postament din piatră. Învelitoarea de șiță a fost reînnoită în anul 2002. Potrivit tradiției, începuturile edificiului coboară până la anul 1790, datare confirmată de inscripția clopotului mic, turnat „întru pomenirea lui Pascu Filimon din Vulcez, 1797”. Din pictura murală originară, executată în tehnica „frescă” la începutul secolului al XIX-lea, se mai păstrează doar câteva chipuri neidentificabile (prooroci, sfinți taumaturgi) în pronaos și o interesantă
Biserica de lemn din Vețel-Vulcez () [Corola-website/Science/317000_a_318329]
-
de ani, după alții aproape un secol), lăcașul de cult a fost abandonat, rămânând fără acoperiș. Pe bolta exterioară a bisericii au crescut arbori și iarbă; în urma ploilor, tencuiala a căzut și pictura s-a distrus. Nu există documente sau inscripții care să aducă informații cu privire la momentul când s-a reparat biserica. După informațiile orale, abia pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea un mazil pe nume Calmuțchi, împreună cu întreg satul, ar fi acoperit lăcașul de cult. În anul 1810, biserica a
Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Părhăuți () [Corola-website/Science/316972_a_318301]
-
biserica. După informațiile orale, abia pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea un mazil pe nume Calmuțchi, împreună cu întreg satul, ar fi acoperit lăcașul de cult. În anul 1810, biserica a fost dotată cu un clopot, pe cheltuiala lui Ilie Calmuțchi. Inscripția de pe clopot atestă următoarele: ""S-au făcut prin silința dumisale, Ilie Calmuțchi și a tot satu Părhăuți, 1810""". O serie de reparații s-au efectuat după primul război mondial. Atunci s-au tencuit parțial pereții bisericii. Cu cheltuiala enoriașilor, s-
Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Părhăuți () [Corola-website/Science/316972_a_318301]
-
se află șase morminte, unul în naos și alte cinci în pronaos. Pe pardoseala din naosul bisericii se află o piatră funerară, având în mijloc un ornament cu o floare îmbobocită într-un vas. Pe marginea pietrei se află următoarea inscripție: ""Acest mormânt l-a împodobit robul lui Dumnezeu Ieremie Murguleț, fiicei sale ... Anisia, în anul 7133 oct. 23"" (=1624). În pronaos sunt alte cinci morminte acoperite cu pietre funerare. Trei pietre datează de dinaintea construirii actualei biserici, provenind probabil de la un
Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Părhăuți () [Corola-website/Science/316972_a_318301]
-
datează de dinaintea construirii actualei biserici, provenind probabil de la un lăcaș de cult mai vechi. Cea mai veche piatră datează din anul 1494 și aparține unui boier cu numele de Anjincu. Este împodobită la mijloc cu frunze decorative și are următoarea inscripție: ""Acest mormânt este al robului lui Dumnezeu Pan Anjincu, vameșul, care s-a mutat la veșnicile lăcașuri. Veșnica lui pomenire. În anul 7002 luna noiembrie 4"" (=1494). Alte două morminte sunt ale mamei și ale primei soții a logofătului Trotușan
Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Părhăuți () [Corola-website/Science/316972_a_318301]
-
vameșul, care s-a mutat la veșnicile lăcașuri. Veșnica lui pomenire. În anul 7002 luna noiembrie 4"" (=1494). Alte două morminte sunt ale mamei și ale primei soții a logofătului Trotușan. Pe piatra de mormânt a mamei logofătului stă scrisă inscripția: ""Acest mormânt l-a înfrumusețat robul lui Dumnezeu Pan Trotușan, vistiernic, mamei sale, roaba lui Dumnezeu Maria, care s-a mutat la veșnicile lăcașuri în anul 7014 luna februarie 14"" (=1506). Prima soție a logofătului, Anna, era fiica marelui boier
Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Părhăuți () [Corola-website/Science/316972_a_318301]
-
lui Dumnezeu Maria, care s-a mutat la veșnicile lăcașuri în anul 7014 luna februarie 14"" (=1506). Prima soție a logofătului, Anna, era fiica marelui boier Luca Arbore. Piatra sa funerară se află în partea dreaptă a pronaosului și are inscripția următoare: ""Acest mormânt l-a înfrumusețat robul lui Dumnezeu Pan Gavriil Trotușan soției sale, roaba lui Dumnezeu Anna, care s-a mutat la veșnicile lăcașuri și-a fost înmormântată aici în anul 7029 luna decembrie 2"" (=1521). A patra piatră
Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Părhăuți () [Corola-website/Science/316972_a_318301]
-
robul lui Dumnezeu Pan Gavriil Trotușan soției sale, roaba lui Dumnezeu Anna, care s-a mutat la veșnicile lăcașuri și-a fost înmormântată aici în anul 7029 luna decembrie 2"" (=1521). A patra piatră de mormânt din naos are următoarea inscripție: ""Această piatră de mormânt a făcut-o Irimie Murguleț mamei sale Anastasia, care s-a mutat la veșnicile lăcașuri și a fost înmormântată aici în anul 7173 luna aprilie 3"" (=1665). Inscripția de pe a cincea piatră funerară este ștearsă; ea
Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Părhăuți () [Corola-website/Science/316972_a_318301]
-
patra piatră de mormânt din naos are următoarea inscripție: ""Această piatră de mormânt a făcut-o Irimie Murguleț mamei sale Anastasia, care s-a mutat la veșnicile lăcașuri și a fost înmormântată aici în anul 7173 luna aprilie 3"" (=1665). Inscripția de pe a cincea piatră funerară este ștearsă; ea este scrisă în limba română și se disting doar câteva litere și o dată: ""Rob... cu... și a... b...să șei...a... mnul pe ti... vleat 7219 mai 20..., Dimitrie Cantemir Voievod"" (=1711
Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Părhăuți () [Corola-website/Science/316972_a_318301]
-
o formă paralelipipedică și are pe el un altorelief din bronz ce înfățișează o scenă de război, cu ostași ce pornesc la atac cu tricolorul în frunte. Pe soclu, deasupra altoreliefului, se află o placă albă de marmură cu următoarea inscripție: "„Recunoștință veșnică eroilor căzuți pentru apărarea patriei în anii 1916-1918 și 1941-1945”". Pe spatele statuii, la bază, se află o altă placă albă de marmură cu inscripția: "„Realizat artist sculptor Vladimir Florea 1957”". Până în anul 2009, când a fost dezvelită
Monumentul eroilor căzuți în anii 1916-1918 și 1941-1945 din Suceava () [Corola-website/Science/328913_a_330242]
-
Pe soclu, deasupra altoreliefului, se află o placă albă de marmură cu următoarea inscripție: "„Recunoștință veșnică eroilor căzuți pentru apărarea patriei în anii 1916-1918 și 1941-1945”". Pe spatele statuii, la bază, se află o altă placă albă de marmură cu inscripția: "„Realizat artist sculptor Vladimir Florea 1957”". Până în anul 2009, când a fost dezvelită Statuia „Bucovina înaripată” (inițial amplasată în Piața 22 Decembrie, ulterior mutată în Parcul Drapelelor), Statuia ostașului român din Cimitirul Pacea reprezenta locul de depunere a coroanelor de
Monumentul eroilor căzuți în anii 1916-1918 și 1941-1945 din Suceava () [Corola-website/Science/328913_a_330242]
-
diaspora, dar și cu ucraineni și cu alți minoritari în timpul Operațiunii Vistula, ca și polonezi „repatriați” cu forța din regiunile cedate URSS-ului. Autoritățile germane au depus eforturi pentru ștergerea urmelor culturii și istoriei germane, înlocuind-se nume de localități, inscripții și monumente. Granița postbelică germano-poloneză (linia Oder-Neisse) a fost recunoscută de Germania Răsăriteană în 1950 și de Germania de Vest în 1970 prin Tratatul de la Varșovia și a fost recunoscută de Germania unită prin Tratatul de frontieră din 1990. Regiunea
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
școlile publice, mijloacele de informare în masă controlate de guvern și în biserică. Numeroase monumente germane, cimitire, clădiri sau ansambluri întregi de clădiri au fost demolate. Comori artistice germane din Teritoriile Recuperate au fost mutate în alte regiuni ale țării. Inscripțiile germane au fost șterse, inclusiv cele de pe obiectele de cult, atât în biserici cât și în cimitire. În regiunea Lubusz au fost organizate „întreceri socialiste” pentru identificarea și distrugerea ultimelor urme ale istoriei germane. Recensământul german din 1939 dădea pentru
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
vremuri spații ale funcționarilor, respectiv birouri. În zilele noastre, aici se găsesc birouri. O scară din marmură, bogat ornamentată, conduce la etajul doi. Cu ocazia ceremoniei Millenium, pe casa scării a fost plasată o placă din marmură neagră, cu următoarea inscripție: "În amintirea Adunării festive a Comitetului Municipal al Oficiului Județean din 14.05.1896, din timpul domniei glorioase al regelui apostolic Franz Joseph I., la sărbătoarea de bucurie a o mie de ani de existență a statului maghiar, din timpul
Palatul Administrativ din Deva () [Corola-website/Science/328980_a_330309]
-
Várady)" după înfrângerea Revoluției Maghiare din 1848-49. Monumentul a devenit de-a lungul timpului unul din semnele distinctive ale orașului. Cu ocazia zilei de 15 martie, ziua declanșării revoluției pașoptiste antihabsburgice, la monumentul respectiv este rostit și intonat imnul secuiesc. Inscripția obeliscului: "„Szent hely ez óh vándor! Egy nemzet tette e jelț itt leghűbb gyermekei végzetes sírja fölé!”" („Sfânt este locul acesta, o călătorule! O națiune a pus aici un semn peste mormântul celor mai fideli copii ai săi!”)
Monumentul Secuilor Martiri () [Corola-website/Science/325390_a_326719]
-
în dreptul tâmplei. La altar, în exterior, s-au clădit două contraforturi, s-au tras chei puternice de fier la nivelul absidelor, pentru asigurarea pereților laterali. Turnul a fost și el consolidat și asigurat. Clopotul din turn datează din 1776 și inscripția de pe el arată proveniența lui 'Erstes Infanterie Regiment Zweite Maior......'. Anul 1776 înscris pe clopot dovedește că a servit și în altă biserică, mai veche decât actuala. În patrimoniul bisericii sunt și icoane vechi, din 1794 și cărți din 1743
Biserica Buna Vestire din Jina () [Corola-website/Science/325425_a_326754]
-
Pe aversul medaliei este gravată efigia din profil a lui Filippo Maria Visconti, sub formă de bust, spre dreapta; poartă o beretă, iar îmbrăcămintea este împodobită cu o porumbiță plasată în coroana ducală. Circular, pe marginea medaliei se poate citi inscripția în limba latină: (în română, „Filippo Maria Angelo [Visconti], duce de Milano etc., conte de Pavia și de Augera și senior al Genovei”). Pe revers, în stânga, Filippo Maria Visconti, pe un cal la pas, spre stânga, poartă o platoșă și
Medalia lui Filippo Maria Visconti () [Corola-website/Science/325477_a_326806]
-
sisteme folosesc simboluri ideografice și/sau primele simboluri mnemonice pentru a transmite informații încă au fost, probabil, lipsite de conținut lingvistic direct. Aceste sisteme au apărut în perioada neoliticului timpuriu, încă din mileniul al VII-lea î.Hr.. Cercetătorii au descoperit inscripții făcute pe carapace de broaște țestoase în China (situl arheologic Jiahu din provincia Henan). Obiectele au fost datate la anul circa 6600-6200 î.Hr., deci inscripțiile ar fi cu peste 2000 de ani mai vechi decât cele din Mesopotamia. Totuși, pentru că
Protoscriere () [Corola-website/Science/325888_a_327217]
-
apărut în perioada neoliticului timpuriu, încă din mileniul al VII-lea î.Hr.. Cercetătorii au descoperit inscripții făcute pe carapace de broaște țestoase în China (situl arheologic Jiahu din provincia Henan). Obiectele au fost datate la anul circa 6600-6200 î.Hr., deci inscripțiile ar fi cu peste 2000 de ani mai vechi decât cele din Mesopotamia. Totuși, pentru că descifrarea inscripțiilor încă nu s-a putut realiza, nu se poate stabili dacă ele reprezintă într-adevăr un text sau protoscriere. În Europa cele mai
Protoscriere () [Corola-website/Science/325888_a_327217]
-
pe carapace de broaște țestoase în China (situl arheologic Jiahu din provincia Henan). Obiectele au fost datate la anul circa 6600-6200 î.Hr., deci inscripțiile ar fi cu peste 2000 de ani mai vechi decât cele din Mesopotamia. Totuși, pentru că descifrarea inscripțiilor încă nu s-a putut realiza, nu se poate stabili dacă ele reprezintă într-adevăr un text sau protoscriere. În Europa cele mai vechi scrieri par a fi cele de pe Tăblițele de la Tărtăria, descoperite la Tărtăria în județul Alba, România
Protoscriere () [Corola-website/Science/325888_a_327217]
-
se poate stabili dacă ele reprezintă într-adevăr un text sau protoscriere. În Europa cele mai vechi scrieri par a fi cele de pe Tăblițele de la Tărtăria, descoperite la Tărtăria în județul Alba, România, și datate la circa 4000 î.Hr. Aceste inscripții sunt prea sumare pentru a putea fi descifrate. Cunoștințele despre civilizația din valea Indului care a înflorit între mileniile al III-lea și al II-lea î.Hr. se bazează pe săpături majoritar relativ recente, semnul distinctiv al culturii Indului fiind
Protoscriere () [Corola-website/Science/325888_a_327217]