9,535 matches
-
lucrarea "The Nature of Beauty and Its Relation to Goodness" ("Natura frumosului și relația lui cu binele", publicată în românește sub titlul "Kalokagathon"). Acesta va fi echivalat abia în anul 1966 cu un doctorat românesc în Istoria artelor. În perioada interbelică a colaborat la mai multe reviste sau ziare, cele mai importante fiind "Adevărul", "Adevărul literar și artistic", "Azi", "Stânga", "Arta", "Excelsior", "Da și nu", "Ulisse" și a fost redactor la "Vremea" (1931-1936), "Rampa" (1933-1934), "Revista Fundațiilor Regale" (de la fundarea ei
Petru Comarnescu () [Corola-website/Science/316617_a_317946]
-
locuitori. În comună funcționau o școală mixtă și două biserici, dintre care una este biserica Buna Vestire, zidită de jupân Jipa și Stanciu Vernescu în perioada 1714-1721, în timpul domniilor lui Ștefan Cantacuzino și Nicolae Mavrocordat în Țara Românească. În perioada interbelică, în 1925, satul Vernești era chiar reședința plășii Nișcov, din care făcea parte comuna, care avea în total atunci 790 de locuitori. Satele care alcătuiau comuna Vernești atunci sunt acum parte integrantă din satul Vernești, fiind incluse în el la
Vernești, Buzău () [Corola-website/Science/316743_a_318072]
-
pentru handicapații mental. Din 1963 s-a întors la Timișoara, unde a rămas profesor până la pensionarea sa, în 1977. După moartea lui Edouard Pamfil, în 1994, "Clinica de Psihiatrie „Edouard Pamfil”" din Timișoara a fost numită după el. În perioada interbelică, Edouard Pamfil a fost student al cunoscutului psihiatru și psihanalist Henri Ey la Paris, unde a studiat și chitară clasică. Chitara o cânta cu virtuozitate. Festivalul internațional de chitară "Eduard Pamfil" care are loc annual în decembrie a fost numit
Edouard Pamfil () [Corola-website/Science/315075_a_316404]
-
În anul 1902 a fost deschisă prima școală a satului. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Suceveni, de asemenea, intră în componența României, în cadrul Plasei Flondoreni a județului Storojineț cu o populație majoritar română. În perioada interbelică, în sat se înființează o filială a Societății Pentru Cultura și Literatura Română din Bucovina. De asemenea, în această perioadă se construiește și o fabrică de cherestea. În anul 1922, directorul G. Dașchevici dispune extinderea clădirii școlii. La 28 iunie
Suceveni, Adâncata () [Corola-website/Science/315086_a_316415]
-
Românească din 1859, acest teritoriu a intrat în componența noului stat România (numit până în 1866 "Principatele Unite ale Valahiei și Moldovei"). În urma Tratatului de pace de la Berlin din 1878, România a fost constrânsă să cedeze Rusiei sudul Basarabiei. În perioada interbelică, satele Veselia și Balca au făcut parte din componența României, în Plasa Tuzla a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ruși (în Veselia) și din ucraineni (în Balca). La recensământul din 1930, s-a constatat că
Veselia-Bâlca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318508_a_319837]
-
cei 3.606 locuitori din sat, 2.438 erau ucraineni (67.61%), 1.032 ruși (28.62%), 93 români (2.58%), 23 evrei (0.64%), 6 bulgari și 1 polonez. În sat a funcționat un spital de stat . În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici existând un comitet revoluționar clandestin care pregătea declanșarea unei insurecții armate. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar din 1924, organizată de bolșevicii din
Divizia, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318505_a_319834]
-
27 martie 1918, Tuzla a făcut parte din componența României, localitate de reședință a Plasei Tuzla din județul Cetatea Albă. El includea și localitatea suburbană Bazarianca (cu o populație predominant germană) și avea statutul de comună urbană (orășel). În perioada interbelică, Tuzla era o stațiune maritimă renumită prin bogăția nămolurilor și concentrația salină a apei.. Pe atunci, românii și rușii formau cele mai mari comunități etnice, dar existau și mulți localnici germani, ucraineni și evrei. La recensământul din 1930, s-a
Tuzla, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318510_a_319839]
-
119 evrei (3.78%), 27 bulgari, 14 greci, 4 sârbi, 2 unguri și 2 polonezi. În Bazarianca erau 477 locuitori, din care 388 erau germani (81.34%), 72 ruși (15.09%), 14 români (2.94%) și 3 evrei. În perioada interbelică, orășelul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici existând un comitet revoluționar clandestin care pregătea declanșarea unei insurecții armate. După reforma agrară din 1921, au rămas 75 de familii fără pământ. Mai mulți săteni
Tuzla, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318510_a_319839]
-
majoritatea populației era formată din ucraineni. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 937 locuitori din sat, 882 erau ucraineni (94.13%), 42 români (4.48%), 10 ruși (1.07%), 2 bulgari și 1 polonez. În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici existând un comitet revoluționar clandestin. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar din septembrie 1924, organizată de bolșevicii din URSS. După înăbușirea revoltei, au
Martaza, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318531_a_319860]
-
s-a constatat că din cei 2.467 locuitori din sat, 1.717 erau ruși (69.60%), 602 ucraineni (24.40%), 126 români (5.11%), 8 evrei, 3 armeni și 1 găgăuz. Aici a existat o stațiune maritimă. În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici existând un comitet revoluționar clandestin. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar din septembrie 1924, organizată de bolșevicii din URSS. După înăbușirea revoltei, au
Șagani, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318526_a_319855]
-
mare de ruși și de germani. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 1.913 locuitori din sat, 1.105 erau români (57.76%), 597 ruși (31.21%), 197 germani (10.30%) și 14 evrei. În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici existând un comitet revoluționar clandestin. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar din septembrie 1924, organizată de bolșevicii din URSS. După înăbușirea revoltei, au
Sărăria, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318545_a_319874]
-
ucraineni și de ruși. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 1.477 locuitori din sat, 1.316 erau români (89.10%), 83 ucraineni (5.62%), 60 ruși (4.06%), 15 evrei și 3 bulgari. În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici existând un comitet revoluționar clandestin. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar din septembrie 1924, organizată de bolșevicii din URSS. După înăbușirea revoltei, au
Noul-Caragaci, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318546_a_319875]
-
constatat că din cei 4.441 locuitori din sat, 3.459 erau ucraineni (77.89%), 548 români (12.34%), 396 ruși (8.92%), 16 evrei, 4 bulgari, 3 polonezi, 2 sârbi, 2 armeni, 1 german și 1 găgăuz. În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici existând un comitet revoluționar clandestin. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar din septembrie 1924, organizată de bolșevicii din URSS. În noaptea de 15
Achmanghit, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318544_a_319873]
-
alternative, acestea fiind înlocuite de Organizația Pionierilor și Uniunea Tineretului Comunist (UTC). Cercetașia româneasca s-a reînființat la 31 martie 1990, prin demersurile începute de către un grup de foști cercetași, conduși de Alexandru Daia, comandantul Cohortei III București în perioada interbelică și autorul cărții "Eroi la 16 ani", publicată în anii '80. In anul 1993 Organizația Națională "Cercetașii României" a primit recunoașterea Biroului Mondial al WOSM - Organizația Mondială a Mișcării Scout - ce numără în prezent peste 28.000.000 de membri
Cercetașii României () [Corola-website/Science/318577_a_319906]
-
cult evreiesc din municipiul Constanța, localizat pe Str. C.A. Rosetti nr. 2, construit în anul 1911 sau în 1914. Sinagoga din Constanța a fost construită în anul 1911. Alte surse acreditează anul 1914 ca an al construcției. În perioada interbelică, au existat în oraș două mari sinagogi: cea sefardo-romaniotă (construită în 1908 în stil gotic-catalan pe str. Mircea nr. 18) și cea așchenază (Sinagoga Mare, construită în 1911 sau 1914 în stil maur pe str. C.A. Rosetti nr. 2
Sinagoga Mare din Constanța () [Corola-website/Science/318613_a_319942]
-
filolog și memorialist român, profesor la universitățile din Cernăuți, Cracovia, București, Londra și Oxford. s-a născut și s-a format într-o perioadă în care relațiile româno-polone erau în plină dezvoltare, prin contribuția românilor care au activat în Polonia interbelică, pe atunci vecina de la nord a României. A început studiile la Facultatea de Litere și Filozofie din București în anul 1915, dar acestea au fost întrerupte de Primul Război Mondial. După anul 1919, când reușește să finalizeze studiile, Grigore Nandriș
Grigore Nandriș () [Corola-website/Science/318633_a_319962]
-
influență asupra sa, căci toată viața și-a dedicat-o formării generațiilor de filologi. A studiat filologia română și rusă la Facultatea de Litere a Universității Babeș-Bolyai din Cluj, cu profesori de marcă ce reușiseră să păstreze nealterat spiritul universitar interbelic. A devenit doctor în filologie cu teza " Circulația vechii cărți românești" (1971). În anul 1954 Octavian Șchiau devine primul lector român permanent la Universitatea din Leipzig, când cursurile de română sunt o parte integrantă a studiilor de licență ale filologiei
Octavian Șchiau () [Corola-website/Science/318756_a_320085]
-
primul război mondial, germanii au emigrat în Germania și Austria, același destin urmându-l și o parte dintre evrei. Evreii rămași au contribuit la dezvoltarea orașului, unii dintre ei fiind membri în Consiliul orășenesc. Comunitatea s-a dezvoltat. În perioada interbelică funcționau aici un liceu particular evreiesc (în perioada 1919-1926) și o școală evreiască, susținută de Comunitatea Evreiască, ce cuprindea o grădiniță și cursuri pentru adulți. Pentru evreii nevoiași au fost înființate în 1925 un azil de bătrâni (pentru 40 de
Sinagoga de pe str. 1 Mai nr. 31 (Rădăuți) () [Corola-website/Science/318770_a_320099]
-
urmare a acestui tratat, teritoriile ucrainene de la vest de râul Zbruci au fost încorporate în A doua Republică Poloneză, iar restul a devenit parte a URSS-ului ca RSS Ucraineană. Ideea națională ucraineană nu doar că a supraviețuit în perioada interbelică, dar s-a răspândit și întărit și în teritoriile din est și sudul nou înființatei RSS Ucrainene, teritorii locuite de o populație mixtă din punct de vedere etnic. Cultura ucraineană s-a bucurat de o perioadă de renaștere datorată politicii
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
din moștenirea istorică a statului polono-lituanian. Războiul a fost câștigat de polonezi, iar drepturile lor asupra acestor teritorii au fost recunoscute de sovietici după semnarea în 1921 a Tratatului de pace de la Riga. Galiția răsăriteană a fost împărțită în timpul perioadei interbelice în trei voievodate, (Lwów, Stanisławów și Tarnopol), iar în Volânia a fost creat un singur voievodat. Majoritatea ucraineană a suferit dominația autorităților poloneze, iar conflictele interetnice au cunoscut o escaladare deosebită în deceniul al patrulea, în mare parte datorită acțiunilor
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
proclamată Oraș Erou la sfârșitul războiului), unde peste 660.000 de soldați sovietici au căzut prizonieri, asediul Odesei sau forțarea Niprului din 1943. În primele decenii după încheierea războiului, RSS Ucraineană nu număi că a depășit toate nivelurile producției industriale interbelice, dar a devenit vârful de lance al puterii sovietice. În Ucraina au fost construite unele dintre cele mai importante unități ale complexului industrialo-militar și numeroase institute de cercetare științifică și tehnologică. Ucraina a fost de asemenea transformată într-un avanpost
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
meci de fotbal între rivalele Steaua București și Dinamo București, cele mai titrate și mai populare echipe din România. Pe lângă fotbal, rivalitatea dintre cele două este prezentă și în alte sporturi, precum rugby, polo pe apă sau handbal. În perioada interbelică, „eternul derbi” se referea la meciurile dintre Venus București și Rapid București. Steaua și Dinamo sunt cele mai iubite echipe din fotbalul românesc, 44% dintre microbiști fiind suporteri steliști, iar 16% fani dinamoviști. Duelul Steaua-Dinamo este unul dintre cele opt
Eternul derby () [Corola-website/Science/318849_a_320178]
-
Fotbal Club Carmen București a fost un club de fotbal cu sediul în București, fondat la sfârșitul Perioadei Interbelice. Echipa a apărut înaintea celui de-al Doilea Război Mondial, în 1937 sub numele Mociorniță-Colțea. Denumirea provenea de la marele întreprinzător român Dumitru Mociorniță. Din 1940 de echipa bucureșteană avea să se ocupe fiul acestuia, Ionel Mociorniță, de meserie avocat. La
FC Carmen București () [Corola-website/Science/318862_a_320191]
-
un lucru obișnuit. Prima istorie a filosofiei românești a fost publicată în 1922 de Marin Ștefănescu, arătând că gândirea filosofică din România a atins nivelul autoreflexivității; cu alte cuvinte, ea a devenit conștientă de ea însăși. Concluzia generală a discuțiilor interbelice, în care a fost implicat aproape fiecare filosof notabil, a fost că există ceva propriu filosofiei românești, cu un profil distinct printre alte filosofii naționale. Constantin Noica, care a devenit unul dintre cei mai proeminenți filosofi români, gândea că filosofia
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
este lectura „L'idée du Néant” (1933), unde neantul este determinat ca „substanță transcendentă”, ce precede existența și o transcende, dar se manifestă în lucrurile existente. Mircea Florian, care a studiat în Germania împreună cu neokantianul Rehmke, a elaborat în perioada interbelică o filosofie a informației pure, încercând să învingă epistemologia bazată pe dihotomia subiect-obiect. Rezultatele sale sunt publicate în volumul "Reconstrucție filosofică" (1943). „Ioneștii” s-au grupat în jurul profesorului și/sau prietenului lor, Nae Ionescu (1890-1940). El a obținut doctoratul în
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]