10,995 matches
-
Brusc ne-am trezit în plină vară. În condiții normale primăvara mai avea dreptul la multe zile nuanțate de tonuri de culoare, sonorități și arome pe care, în ultimii ani, cred că începem să le uităm. În copilărie voiam să inventez un aparat de fotografiat trecutul; cu astfel de fotografii aș putea să răsfoiesc astăzi imagini delicate, liliacul încovoiat sub greutatea florilor, lalelele și crinii la timpul lor, personajele cu pardessus care au devenit inutile. Au devenit inutile, prin demodare, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
frunză uscată, bolnavă. Dar mi-a amintit de toamnă. Mai demult, pe această bancă stătea ore întregi o pereche, amândoi tineri, au plecat undeva, nu-i mai văd, în alți ani pe bancă jucau șah doi bătrâni. Dacă aș fi inventat aparatul de fotografiat trecutul, cum visam în copilărie, aș descoperi o mulțime de povești dispărute pentru totdeauna. Aș putea să mă gândesc la un aparat de fotografiat viitorul, aș avea imaginea băncii cum va fi, la iarnă, acoperită cu dungi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
aparat de fotografiat viitorul, aș avea imaginea băncii cum va fi, la iarnă, acoperită cu dungi albe de zăpadă. Dar e prea cald, vara se întâmplă revoluții sau se pornesc războaie (ca ultimele două războaie mondiale); dar vara nu se inventează aparate fantasmagorice. * Și se învârte, pe lângă bancă, o coțofană obraznică. În limbajul specialiștilor, se numește "PICA PICA". Mi se pare că ne aflăm în zodia ei, mi se pare că cineva a proclamat-o împărăteasă peste meleagurile noastre. Se uită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
lucru. Să se mulțumească și ei cu un chil. Spre deosebire de alte străzi care au rămas, cum am văzut, într-un echivoc atât de penibil, încât oricine (indiferent de pregătirea intelectuală) își poate permite să viseze la ele fără nici o restricție, inventând tot felul de povești aiurite, despre strada "La zece mese" îți poți închipui fapte mult mai puțin fanteziste. Astfel, putem aprecia, cu oarecare certitudine, că "La zece mese" nu avea o clientelă compusă doar din militari cu trese și civili
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
viață, postumă, toți foștii ieșeni, aceștia s-ar grupa, foarte probabil, pe categorii determinate de cartiere, și mai puțin pe alte criterii. Cineva, ajuns foarte, foarte "mare" în rândul funcționarilor petrolieri, se lăuda, de câte ori ne vedeam, că este din "Tătărași", inventând cumva cetățenia tătărășană. Un altul, care era și el la Paris, un evreu, nu uita să comenteze: "Ce așa mare lucru, auzi, din Tătărași... Eu sunt din Târgu Cucului și nu fac atâta caz"... * Cred că trebuie să spun, trecând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu el o serie întreagă de ani, trecuserăm prin aceleași evenimente; eram, cumva, o identitate. Ne lega însă mai mult decât un trecut comun, o ciudată înclinație către vis, întrecându-ne într-un joc bine învățat, devenit a doua natură: inventam cu plăcere oameni, locuri și personaje fictive, pe care le introduceam, cu un fel de artă specială, în universul nostru cotidian. În timpul unor cursuri anoste, imposibile, ne trimiteam bilețele gen: Suntem așteptați la Mary diseară, vine și Gina... urmează o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
se făcea noaptea. Alteori luam drumul mahalalelor: atunci a început dragostea mea pentru grădinile ascunse după garduri vechi. Am descoperit străzi cu nume ciudate: "Semnului", "Fericirii", "Disperarea de jos" (!!), "Stradela Cublondine" (exact așa!!!) și ne amețeau poveștile pe care le inventam. Târziu am aflat că stradela "Cublondine" era o eroare (foarte ispititoare, dar o eroare de transcriere), de fapt era "strada Amandinei". Când ne întorceam din "aventură", neapărat urcam un deal, la o casă veche unde locuiau iubitele noastre. Erau acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu alidada (secolul al XVI-lea), octantul (secolul al XVII-lea) și, mai târziu (secolul al XVIII lea), cu sextantul (pe latitudine, adică înălțimea aștrilor față de orizont - longitudinea începe să fie calculată abia după epoca lui James Cook, cu cronometrul inventat de John Harris și cu ajutorul meridianelor convenite ca etalon temporal internațional) și orientarea după repere celeste (soare, lună, stele) ; măsurarea vitezei cu loch-ul (scândura legată cu o sfoară cu noduri, care se arunca în apă, numărându-se numărul de
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
cu alidada (secolul al XVI-lea), octantul (secolul al XVII-lea) și, mai târziu (secolul al XVIII-lea), cu sextantul (pe latitudine, adică înălțimea aștrilor față de orizont - longitudinea începe să fie calculată abia după epoca lui James Cook, cu cronometrul inventat de John Harris și cu ajutorul meridianelor convenite ca etalon temporal internațional) și orientarea după repere celeste (soare, lună, stele) ; măsurarea vitezei cu loch-ul (scândura legată cu o sfoară cu noduri, care se arunca în apă, numărându-se numărul de
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
Tides, 2011 - care au desfășurat o spectaculoasă saga fantastică, proiectată pe realitatea exotică a coloniilor britanice din Caraibe și a tâlharilor de mare ce le parazitau, în secolul al XVIII-lea. Cu figura simpatică a căpitanului Jack Sparrow (personaj picaresc inventat de talentații scenariști Ted Elliott și Terry Rossio) și a echipajului său de pirați de pe corabia Black Pearl, în gross plan, filmul lui Verbinski a pus în fundal mai toate elementele care țin de imaginarul marinpirateresc : costumații complexe, simboluri oculte
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
felul acesta. Când, într-o zi, am citit într-unul din ziarele românești o telegramă din Londra, vestind moartea ministrului liberal Rhonda, mie mi-a fost cu neputință să mă despart de el, așa că, de acord cu ceilalți copii, am inventat un fiu al acestuia sub numele căruia am dus mai departe revista și politica. Ba chiar, pentru că încă de atunci [17] spre deosebire de „oamenii mari”, noi copiii ne dădeam seama că politica nu poate fi o meserie, sub impresia puternică a
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
tip comunist. Nu-mi era de loc jenă să fiu secretară UTC în acea lume. Coordonam revista liceului, cenaclul, chiulurile cu direcția cinema, concert sau pădure. În cea din urmă ne adunam ca să cântăm cu Rolling Stones, să fumăm, să inventăm poezii și texte muzicale protestatare și eventual să râdem crunt de directoarea liceului care ne confisca periodic insignele cu chipul lui Hendrix. Când îl acompaniam pe Jacques Brel cu „Les bourgeoises, comme les cochons” nu înfieram Occidentul, ci un mod
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
salariată și proporțional impozitată. Ați încurajat subzistența în orice chip, munca la negru, neimpozitată și neprotejată, profiturile nedeclarate și neimpozitate. Dacă erați social-democrați, ați fi promovat prin politici bugetare solidaritatea socială cu victimele reale ale nedreptății sociale. Ați acceptat și inventat numeroase categorii de victime, cei mai mulți adulți apți de recalificare și de muncă, victime ale tranziției: mai ales lucrători din industria grea, minieră și constructoare de mașini, precum și ofițerii restructurați. I-ați ținut în șomaj mascat, le-ați dat zeci de
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
să corespondeze cu Emil Cioran și cu Mircea Eliade, ba în cele din urmă chiar cu Dumnezeu. Încă de pe când era student intervenea în orice discuție, cu completări care depășeau pe cel mai instruit coleg. Suspicios, unul dintre aceștia a inventat odată un nume de autor, discutând despre o carte a sa. Prompt, Constantin Crișan adăogă alte titluri ale respectivului autor, dintre care unul prefațat de Victor Hugo. Tânărul cânta la vioară. La un festival, când sala credea că-și acordă
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
viață adevărată. Giovanni se afla în momentul cel mai critic al dezvoltării sale fizice; ar fi avut nevoie de o mâncare mult mai consistentă. Don Pietro Scapini și-a dat seama că protejatul său slăbea văzând cu ochii, de aceea inventa adesea un motiv întâmplător pentru a-l opri la prânz în casa lui. Tânărul a început să defecteze în studii: cei patru ani de înstrăinare de băncile școlii i-au moleșit mintea iar lecțiile, niciodată punctuale, nu-i facilitau studiul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
opera «Copiii Buni», a căutat să-i formeze ca educatori pe religioșii săi nu atât prin lecții de pedagogie științifică, cât prin exortații practice și verificări continue. Cu un secol înainte de a se aplica în școlile statale italiene, el a inventat fișa personală pentru fiecare băiat, care marca toate etapele educative, progresele sau insuccesele, cu propuneri de intervenție personalizate. Colaboratorii lui proveneau din toate structurile sociale: licențiați sau muncitori, preoți sau comercianți, săracul din mizerie și contele bogat. Don Calabria făcea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Dumnezeu Tatăl Din credința în paternitatea lui Dumnezeu provin: educația familiară și viața de grup. Don Calabria numește toți băieții și religioșii lui «Familie», iar Institutul «Casă». Exemplul îi venea de la un alt mare educator veronez, don Nicola Mazza, care inventase pentru fetele sale, pe care le asista, niște «grupuri familie», de opt sau zece elemente, urmate și asistate de «mame» ori de «mătuși». Toți, băieți și educatori, sunt inserați în Operă; toți trebuie să se simtă membrii efectivi. Bunul mers
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
care să facă viața trepidantă și supraocupată: "pliculețul albastru" pneumatic 9 era singurul mijloc rapid de corespondență în afaceri sau pentru transmis mesaje de dragoste. Pentru întîlnirile amoroase dat fiind că nici fermoarul și nici desuurile simplificate nu fuseseră încă inventate și lansate de modă trebuia să birui arsenalul rochiilor cu trenă, supraîncărcate cu flecuștețe delicate, corsetele pentru menținerea unei talii de viespe, jupoanele foșnitoare, botinele cu nenumărați nasturi, fără a mai pune la socoteală că pălăriile mari ca niște lighene
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
afacerii Dreyfus divulgarea rolului jucat de unele personaje din Ambasada Rusiei (pe deasupra, unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai generalului Boisdeffre era căsătorit cu fiica ambasadorului, baronul Mohrenheim...) în această dramă de spionaj, Statul major a crezut de cuviință să inventeze documentele ce puteau fi prezentate fără vreun pericol în fața tribunalului, folosind în acest scop pe îndoielnicul Esterhazy, agent obișnuit cu astfel de treburi murdare, și făcîndu-l să cauționeze această operă de falsificare pe sărmanul Henry, ofițer provenit din trupă, imagine
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
realității prin intermediul unei imagini obsedante, exterioare, dar perfect integrate în ea, nu numai că dezvăluie dimensiunile fantasmatice ale reprezentării, ci prin jocul analogiilor conferă operei o mare putere onirică și lirică. Atracția este atât de irezistibilă, încât pictorul spaniol se "inventează", la un moment dat, ca personaj din Vecernia, cum sugerează acest pasaj din "New York-ul mă salută": "Ce solitudine imensă! Este adevărat (dar acest lucru accentuează cu atât mai mult melancolia orizontală) că în centrul geometric al câmpului, la o
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
de vii sub zoaiele unor ambiții mărunte de zi cu zi, așteptînd ca generația messenger să-i uite, în detrimentul unor euglene bipede și scrîșnite, mereu puse pe scandaluri de doi lei, ce-și spun finanțatori și au impresia c-au inventat centrul terenului și aerul cu care se umflă mingea. martie 2007 Partea a VI-a NU VĂ APLECAȚI îN AFARA FOTBALULUI! Sub geamurile trenurilor ești avertizat printr-o inscripție: dacă te apleci în afară, ai putea să pici! în sport, dacă
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
programată. „Au încercat și alții pregătirea centralizată. Ne-au acuzat de robotism, i-am enervat, dar am cîștigat“, spune fostul antrenor al lotului național, Adrian Goreac, acum stabilit în Franța, în timp ce doctorul Ioan Drăgan îl completează, afirmînd că „noi am inventat lucrul pe durere“. Fosta arbitră internațională Mariana Simionescu simte nevoia să adauge: „Fetele ajunseseră să ridice 14 000 de kilograme pe zi. Repetările atingeau numărul de 20 000 pe antrenament“. Să disecăm puțin cifrele. Dacă o grupă cuprinde zece gimnaste
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
cinci dramuri pe brațe." Ion Ghica are pe deasupra un dar de narator incomparabil, o imaginație arabă. Cu puncte de plecare documentare, amintiri, studii economice, sociale, prozatorul trece în mijlocul celui mai arid memoriu la anecdotă, câteodată dramatizând, jucând toate rolurile. Când inventează, Ghica pare sărac, dimpotrivă, evocarea dă impresia lucrului imaginat. De neuitat sunt boierul Furtună, prezident de Divan, care azvârle cu fesul după împricinați, dascălul Chiosea bătând pe copii cu imineul scos din picior și cântând un "pa-vu-ga-di" sonor "care-i
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ale lui Dinicu Golescu. Căci în epoca aceasta scria corespondență Kogălniceanu, își culegea impresiile turistice și le comunica în parte Alecsandri. Nicăiri Drăgușanul nu atinge fineța acestora, "Itinerariul", apărut în 1864, a fost redactat spre această epocă și nu mai inventa un stil al "impresiilor de călătorie", pe care îl ilustrase între alții, acum, Bolintineanu. Dar n-are de a face. Jurnalul nu este mai puțin interesant, întîi de toate ca document. Acest tânăr dezghețat, care, ca însoțitor, curier, colinda Europa
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
stăpâniți, nu stăpânitori de natură, sunt surprinși în refugiul lor. Vietatea țipă sau privește pătrunzător, omul își dezvăluie unica lui istorie, după care recade în muțenie, căci toată existența lui elementară s-a consumat într-o singură ardere. Autorul nu inventează fapte: colindă pustietățile vânând și pescuind. Câteva nuvele și romane din tinerețe cu intrigă orășenească întăresc această stare de lucruri. În Floare ofilită, roman dedicat "micilor funcționari de provincie", Tincuța suferă nu de viața monotonă a orășelului, ci fiindcă bărbatul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]